Elena către Nicu Ceauşescu: "Nu mai bea!"

Am continuat dialogul cu doamna profesoara Violeta Nastasescu despre delegatiile facute cu cuplul Ceausescu

● Jurnalul National: Din relatarile pe care le-ati mai facut despre delegatiile cu Ceausescu, rezulta ca nu-l aveati prea tare la ficat pe Serghei Celac, translatorul oficial al lui Nicolae... De ce? Vi se parea oportunist?
● Violeta Nastasescu: Mi se parea ca vrea sa se bage sub pielea notabilitatilor momentului. Nu am simtit ca ii place sa lucreze in echipa, sa ne ajutam intre noi.

● Aveati timp sa si vizitati obiective culturale sau sa va plimbati pur si simplu in timpul vizitelor cu Elena?
Da, de multe ori chiar imi spunea ea sa ma duc si sa-i spun ce am vazut, imi dadea o masina si un sofer, sa-i spun dupa aceea ce am vazut. Ea nu era o femeie lipsita total de inte­li­gen­ta, avea lipsa de educatie, dar, intre timp, de cand se invartea la un nivel inalt, mai evoluase. Stia de la Bu­cu­resti ce poate sa vada intr-un loc in care o sa mearga. Se facea un "program cultural" special pentru ea, care in­cludea palate, muzee si institute de cercetare, universitati. Si in tarile afri­cane, unde o universitate avea cinci odai, se ducea in vizita.

● Stiu ca, tot din cauza "evolutiei", Elena se dedulcise la cosmetice, haine si alte produse "de firma". Avea dificultati sa pronunte numele lor?
● Da. Nu nimerea intotdeauna numele caselor de moda si al produselor pe care le cumpara.

● Era rautacioasa cu nevestele dem­ni­tarilor straini cu care se vedea Ceausescu? Pe nevasta presedintelui Carter o facea "cap de arahida"...
● Avea un fel de ironie groasa, era felul ei de a se amuza. Chiar era in particular ironica, dar nu se manifesta pe fata.

● Cumpara suveniruri pentru copii si apropiati?
● Da. De ceea ce se cheama azi shopping m-am ocupat si eu. Se facea un fel de prezentare, cu materiale textile, bijuterii cu specific local, si ea alegea ce voia.

● Cand se purtau tratative neoficiale despre armament sau alte afaceri obscure, tot dumneavoastra erati translator?
● Nu eu. Aici era zona domnului Celac, dansul stie foarte multe despre acest gen de afaceri. Destul de rar am fost si eu prezenta la tratative neoficiale. Cand aveau loc, mie imi facea placere, aveam liber si puteam sa ma duc sa vad un muzeu, un bazar, ceva.

● Era Ceausescu nevrotic? Din auzite, l-a apucat o criza cand, in SUA, ungurii din exil si disidentii romani au manifestat impotriva lui...
● Nu rezista nici fizic, nici psihic la presiuni mari. Atunci, cand a vazut ca e contestat pe fata, si-a pierdut cum­pa­tul. Erau grupuri contestatare zgomotoase. Si-a pierdut cumpatul, s-a albit la fata si a vomat, nu era obisnuit sa fie contestat.

● L-ati insotit pe Ceausescu ani in sir. S-a depreciat in timp? Mai era coerent spre finalul "carierei"?
● Eu niciodata nu mi-am dat seama cat de coerent sau incoerent e in mod real, datorita defectului sau de vorbire si a faptului ca nu se exprima tocmai corect in limba romana. Pe fond, el stia bine ce are de spus, dar nu ii iesea intr-o forma buna. Trebuia sa faci abstractie de formulare si sa iei doar ideea, continutul a ce spunea. In timp, da, am observat o debilizare fizica a lui, era clar un om bolnav. La sfarsitul anilor '80 aveam impresia ca era izolat intr-un balon de sapun, ca nu stie cat de rau o duc in mod real romanii, ce greutati sunt in tara. Elena era foarte stransa, ii inducea sentimentul ca se poate economisi din orice.

● Va dadeau o diurna de mizerie, ceva gen un dolar pe zi... Aveau impresia ca sunteti multumiti cu "conditiile de munca si de viata"?
● Era amuzant. V-am spus ca i se faceau un fel de expozitii cu blanuri, posete si bijuterii luate de noi din tarile unde mergeam. Ea isi alegea ce voia, ma consulta si pe mine, dar, la sfarsit, ne invita sa cumparam din ce a ramas. Era chiar cinica, stia foarte bine ce diurna avem. Nu stiu de unde i se tragea zgarcenia, din cate stiu, familia ei nu era saraca lipita pamantului. Era una dintre trasaturile ei de caracter urate, zgarcenia.

● Elena Ceausescu nu le putea su­feri pe Violeta Andrei, nevasta lui Gogu Radulescu si alte sotii de no­men­claturisti de o factura mai buna decat ea... Le barfea de fata cu dumneavoastra?
● Nu stiu daca se poate numi barfa, dar anumite doamne nu ii placeau. Cu educatia pe care o avea, Elena Ceausescu le considera stilul neadecvat, ca nu cadrau in viziunea ei cu pozitia sotului.

● Din alaiul prezidential, cu cine aveati relatii de comunicare? Aveati cu cine sa discutati despre o carte, un film, ceva?
● Eu incercam sa comunic cu toata lumea, se formase un fel de echipa. Despre chestiuni culturale discutam cu gazetarii acreditati, cu medicii, au fost profesorii Pop de Popa si Nicolau si cu o parte din generalii care veneau. Pacepa, de exemplu, facea o figura de intelectual fin. Ne obis­nu­isem unii cu altii, de exemplu, ge­ne­ralul Neagoe, seful garzii, era de cand iesise locotenent in anturajul lui Ceausescu. Cand ea se obisnuia cu ci­ne­va, persoana respectiva nu mai scapa de doamna.

● Cuplul prezidential l-a luat si pe Nicu Ceausescu in cateva calatorii. In cadrul oficial se controla Nicu sa nu bea si sa nu faca gafe?
● Se controla atat cat putea. Mai scapa din lant din cand in cand. Tin minte ca inaintea unei receptii, aici, la Bucuresti, Nicu degustase ceva si a venit Elena, cu un chip sever, si i-a spus: "Nu mai bea!".

● Cand i-ati vazut ultima oara pe Ceausesti?
● In 1989, cand au fost in vizita in China, dar nu am tradus pentru ei, ma aflam acolo fiindca sotul meu era la post diplomatic. Nu dadeau semne ca isi dau seama ce se petrece in lume. Singurii care se interesau ce a fost cu masacrul de la Tien An Men erau ofiterii de securitate. Ei nu erau interesati nici de reformele lui Deng Xiao Ping, cand eu i-am spus Elenei despre ele m-a privit cu raceala.

● Cititi si: "Eu am invatat-o pe Elena Ceausescu sa bea sherry"