Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Liviu Mihaiu, realizator Radio Guerrilla şi unul dintre fondatorii Academiei Caţavencu, vorbeşte despre stenogramele din scandalul "Conversaţia” - în care sunt implicaţi colegii săi de trust -, pe care îl consideră "cea mai mare acţiune de poliţie politică îndreptată împotriva presei”.
Nu a apărut în ziare nici o stenogramă a vreunei discuţii telefonice dintre dvs şi Sorin Ovidiu Vântu. Vă simţiţi ignorat?
Se simte Marius Tucă singur fără mine pe lista jurnaliştilor din afacerea "Conversaţia"?!? Păi, ia să-şi ia un interviu, că ştie... Nu mă simt ignorat, căci nu sunt deloc neglijat de către sistem... mă aşteptam să mă sunaţi şi să mă întrebaţi ce simt după ce noua conducere a TVR cu politruca regimului în acţiune şi în frunte, colaboratoarea Sinecurităţii, Rodica Culcer, m-a evacuat cu tot cu emisiune şi filler de educaţie ecologică din grila de programe. (n.n. recent, emisiunea "Între Bine şi Rău", pe care Liviu Mihaiu o realiza la TVR 1 a fost scoasă din grilă). Asta presupune însă ceva solidaritate de breaslă la triburile din presă şi nu se găseşte aşa ceva... bunăoară eu mi-am luat porţia de persecuţie: dat afară din funcţia de guvernator după patru luni jumătate, evacuat din televiziune după modelul "nu eşti cu noi, eşti împotriva noastră" sau după paramodelul: "Statul sunt Eu, fac ce vreau în el!" Dacă aş fi făcut frumos sau dacă aş fi scris urât despre adversarii preşedintelui, aşa cum o fac săptămânal oameni plătiţi din banii contribuabilului în ziare cu trecere pe la "cureaua lată" sau dacă aveam şi eu vreo "afacere de comunicare" cu partidul de guvernământ, aş fi fost un băiat orientat şi bazat şi aş fi primit oferte din toate colţurile sistemului! Numai că un ziarist dacă acceptă avantaje de la putere se chemă că este într-un sinucigaş conflict de interese. Nu am primit nici de la regimul Năstase, nu vreau nici de la regimul BB (n.n. Boc-Băsescu). Iar în Deltă am făcut greşeala să accept postul din pasiune... cine a crezut cu mărunta-i minte de ziarist - agent de influenţă al regimului (o să puteţi citi pe blogul meu cât de curând nişte nume de ziarişti agenţi de influenţă, s-o numim provizoriu lista lui Mihaiu) că a fi guvernator a fost vreun avantaj/privilegiu, îl invit să consulte la sediul Securităţii Statului stenogramele convorbirilor mele telefonice şi ambientale din timpul celor patru luni jumătate de guvernorat... ele există.
Credeţi că aţi fost o victimă colaterală în scandalul personal Vântu-Băsescu? Mă refer la revocarea dvs din postura de guvernator al Deltei.
Nu mă simt o victimă, Delta Dunării da, este, şi ţara cu siguranţă. Bărbaţii ăştia ca brazii au jucat Monopoly şi Hoţii şi vardiştii prin parcări, servicii şi televiziuni în contul "modernizării României". Bunăoară, mai degrabă presa a fost o victimă colaterală!
Aţi primit vreodată indicaţii directe de la S.O. Vântu, legate de modul în care ar trebui să abordaţi anumite subiecte la radio, la Caţavencu sau la TVR?
Păi, nu aţi citit ultimele stenograme în care mogulomanul, el însuşi, spune că nu s-a băgat în Radio Guerrilla niciodată? Nu vă documentaţi... acolo pur şi simplu nu se poate! De ce credeţi că nu se poate? Ia să văd dacă ghiciţi!? Iar la Caţavencu nu mai sunt de doi ani!
Mă refeream la perioada în care eraţi. Ce-i nebunia asta cu discuţiile telefonice private, înregistrate de SRI şi date publicităţii, care abundă în presa acestor zile?
Este un război medieval pe viaţă şi pe moarte între doi, să le zicem, manageri, unul de ţară, altul de corporaţie de presă, cu consecinţe grave asupra presei. De fapt amândoi fac rău presei, dar din perspective diferite: unul pentru că pur si simplu o urăşte şi celălalt pentru că pur şi simplu încearcă s-o folosească. Presa are de muncit mult ca să se mai califice la un campionat naţional de încredere după ce a fost infiltrată, dezbinată şi maculată de către regimul suprem al serviciilor secrete. Şi asta i se datorează sieşi. Când te apropii la o distanţă mai mare de o sabie de clasa politică, atunci te tai rău, iar când nu ştii să practici solidaritatea în castă în mijlocul unui război, te autodistrugi.
Cum comentaţi scandalul stenogramelor în care s-au trezit implicaţi colegii dvs de trust?
Cea mai mare acţiune de poliţie politică îndreptată vreodată împotriva presei! Este un Berevoieşti şi Costeşti al Presei Române! Cei care nu văd asta nu-nţeleg nimic din democraţie sau sunt fricoşi. Şi Slavă Domnului sunt canapele pline.
Unii le cer să renunţe definitiv la presă, ca să-şi spele imaginea. Este un sfat "corect"?
Cei care vorbesc astăzi cu nimb deontologic pe cap sunt de două feluri: unii care tăceau pe timpul regimului Iliescu-Năstase-Stănoiu, când publicitatea de la stat curgea valuri-valuri şi alţii care se dau azi iacobini, dar nu au nici ideologie, nici discernământ. Nu întâmplator cred, unul dintre cei mai vehemenţi ziarişti împotriva ziariştilor este agent de influenţă al unui serviciu secret acuzat astăzi de poliţie politică. Este însă evident că presa trebuie să poarte o discuţie cu uşile închise despre relaţia ei cu patronii şi puterea. Sigur că isteria electorală nu are ce cauta în presă, dar dincolo de problemele deontologice mai e şi dezastrul financiar şi prigoana fiscală la care este supusă această industrie. Din păcate nu prea are cine să provoace o discuţie sinceră şi ecumenică în sânul presei. Club de Presă sau sindicat nu există decât în forme butaforice, nu i-am văzut, nu s-au prezentat, dau doar comunicate de genul "suntem îngrijoraţi de..." din spatele unor birouri. Altfel, mulţi sunt unici şi bovarieni, dacă îi întrebi. Presa arată azi, după mogulizare, nu ca un club sau o breaslă, ci ca nişte cnezate turcite baricadate peripatetic: cnezatul lui Sârbu, Voiculescu, Vântu, Adamescu, al fraţilor Păunescu. În anii 90, când ideologia anticomunistă ne unea pe toţi şi când sistemul nu pusese mâna pe presă exista o limită de demarcaţie între puteri, se scria altfel, se discursa altfel, se respecta altfel, se visa altceva.
Aveţi cunoştinţă că vă aflaţi printre cei 27 de ziarişti monitorizaţi de SRI, la care face referire Sorin Roşca Stănescu în Scrisoarea deschisă adresată instituţiilor statului?
Nu am cunoştinţă sau informaţii despre asta, dar vin şi-ntreb: Nu este presa, conform celor mai înalte documente ale Divanului prezidenţial, o ameninţare la adresa Siguranţei Naţionale?!? Nu a spus unul dintre cei mai "fini" consilieri prezidenţiali că la alegerile trecute a fost o luptă dintre presă şi democraţie?! Păi, cum aţi vrea să acţioneze serviciile dacă cei mai înalţi aleşi ai poporului arată presa cu degetul mare în jos? Când presa a ajuns o ameninţare la adresa democraţiei, iar Preşedintele Democraţia Însăşi?!? E noaptea minţii! Ziaristul, ca orice cetăţean, trebuie să plătească individual, în instanţă, abaterile de la lege şi de la statutul de ziarist, asta da! Dacă şantajează, minte, calomniază, aşa cum s-a întâmplat şi se întâmplă, scriu cu mâna mea, aşa cum am scris anchete în care erau implicate nume mari... Dar să-ncerci să-ntorci Statul şi opinia publică împotriva întregii prese care nu-ţi cântă în strună, asta este împotriva democraţiei şi siguranţei naţionale! Dacă am avut un regim de activişti care au întors minerii împotriva intelectualilor, acum avem un regim de securişti care nu suportă libertatea de exprimare şi se foloseşte, culmea, nu numai de metodele clasice ale Securităţii, dar chiar şi de intelectuali plătiţi cu posturi în administraţie. Ca să parafrazez o spusă a Preşedintelui: Să-ţi fie ruşine, Grupule de Dialog Social! Dar ăsta este alt subiect..
Suspectaţi că sunteţi şi dvs supravegheat?
Când le spuneam confraţilor mai mici şi mai mari că suntem statul european cu cei mai mulţi generali şi securişti pe cap de locuitor şi că ne ascultă mai ceva ca Elena Ceauşescu pe Emil Bobu în pat cu duşmanul de clasă, majoritatea îmi spunea cu aplomb sforăitor: şi ce dacă?! Eu n-am nimic de ascuns sau ce am în guşă şi-n capuşă. Jalnic! Acum însă, cu ocazia WindGate-ului am învăţat pe propria piele ce-nseamnă un Stat captiv serviciilor şi dezlănţuit împotriva presei pe de-o parte, dar şi ce-nseamnă nefericita mogulizare a presei sau psihoza comercială a ratingului cu orice preţ.
Citește pe Antena3.ro
