Evaluarea universităţilor

EVENIMENT ● Profesorul Irinel Popescu lansează monografia "O strategie pentru viitor"
Azi are loc lansarea monografiei "O strategie pentru viitor – evaluarea instituţiilor de învăţămînt superior". Profesorul doctor Irinel Popescu, unul dintre autorii monografiei, spune că, în evaluarea instituţiilor de învăţămînt superior, "criteriul cel mai important şi unanim acceptat la nivel internaţional este cercetarea". Profesorul Irinel Popescu pledează pentru acest criteriu, girînd cu activitatea sa de chirurg, cercetător şi senator.

EVENIMENT ● Profesorul Irinel Popescu lansează monografia "O strategie pentru viitor"
Azi are loc lansarea monografiei "O strategie pentru viitor – evaluarea instituţiilor de învăţămînt superior". Profesorul doctor Irinel Popescu, unul dintre autorii monografiei, spune că, în evaluarea instituţiilor de învăţămînt superior, "criteriul cel mai important şi unanim acceptat la nivel internaţional este cercetarea". Profesorul Irinel Popescu pledează pentru acest criteriu, girînd cu activitatea sa de chirurg, cercetător şi senator.

• Jurnalul Naţional: Mai întîi vă rugăm să ne spuneţi ce aţi dorit să arătaţi în această monografie?

Prof. Irinel Popescu: Trebuie să precizez că am elaborat această lucrare împreună cu domnul Constantin Pisoschi. Am dorit să arăt, pe baza experienţei directe ca profesor universitar, dar şi a experienţei dobîndite ca preşedinte al Comisiei de învăţămînt, ştiinţă, tineret şi sport din Senatul României şi ca vicepreşedinte al Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare, care sînt principiile care trebuie să stea la baza evaluării unităţilor de învăţămînt superior.  

• Şi care este criteriul care trebuie să stea la baza evaluării universităţilor?

Criteriul cel mai important şi unanim acceptat la nivel internaţional rămîne activitatea de cercetare. Mai precis, rezultatele ei, sub forma lucrărilor publicate în reviste indexate. Or, din acest punct de vedere, România mai are încă multe de făcut. Nu mi se pare niciodată de prisos să repetăm principiile care trebuie să stea la baza promovării universitare, atît timp cît ele sînt aplicate în atît de puţine locuri. De altfel, trebuie spus că nu numai promovarea trebuie să aibă la bază articolele din publicaţii indexate şi activitatea de cercetare, ci şi continuarea activităţii profesorilor, care, după obţinerea acestui titlu, sînt la fel de obligaţi – dacă nu chiar mai obligaţi – să desfăşoare activitate de cercetare şi să publice.

• Care este, în opinia dumneavoastră, un exemplu unde funcţionează acest criteriu?

Centrul de Chirurgie Generală şi Transplant Hepatic Fundeni (CCGTH) poate fi considerat un exemplu în domeniul medical, cel puţin. Avem în prezent trei contracte de cercetare europene (unul în programul-cadru 6 şi două în programul-cadru 7, mai multe contracte obţinute în competiţiile naţionale, diverse studii clinice în curs de desfăşurare etc.). Deoarece timpul pe care cadrele didactice îl pot aloca cercetării, în cadrul multiplelor ocupaţii pe care le au, este adesea foarte limitat, cred că ar trebui utilizat mai mult anul sabatic, pe care aceştia să îl dedice în mod predominant cercetării. Din păcate, această formă de activitate, foarte utilizată în universităţile occidentale, este aproape necunoscută la noi. Unii o definesc "concediu", denumire amuzantă, care dovedeşte însă o profundă neînţelegere a termenului.

• Domnule profesor, care ar fi rezultatele demersului dumneavoastră de promovare a acestui set de principii pentru evaluarea universităţilor?

În primul rînd se realizează o clasificare corectă şi nuanţată a acestor unităţi, cu punctaje precise şi nu cu încadrări generale. În al doilea rînd, în funcţie de clasificare, universităţile pot să intre într-una dintre cele patru categorii: universităţi care pot organiza numai studii pregătitoare; universităţi care pot acorda licenţă; universităţi care pot organiza studii de masterat; universităţi care pot organiza studii de doctorat.
În sfîrşit, în acord cu această clasificare ar trebui stabilite şi criterii de finanţare diferenţiată a acestor unităţi, premiind pe acelea cu merite în detrimentul celorlalte.
Sînt deziderate care, chiar dacă nouă ni se par greu de atins, vor fi impuse foarte curînd de procesul de integrare europeană. De aceea, consider că orice demers care atrage atenţia asupra lor nu poate fi decît binevenit. Tinerii noştri aşteaptă ca să aibă la ei acasă universităţi competitive, şi statul român are datoria să le ofere astfel de universităţi.

Chirurgia robotică

• Recent, spuneaţi că România nu mai este o pată albă pe harta transplantului european şi că în acest domeniu s-a făcut saltul de la pionierat la activitate curentă. Care este bilanţul activităţii de transplant la CCGTH?

La CCGTH ne pregătim să sărbătorim două momente importante: 150 de transplanturi hepatice şi 50 de operaţii robotice. De la primul transplant de ficat efectuat în 1997, în fiecare an înregistrăm un număr mai mare de operaţii, ceea ce înseamnă că mai mulţi bolnavi beneficiază de transplant şi că scade durata de aşteptare pretransplant.
Programul CCGTH este unul dintre cele mai complexe din Europa şi cu siguranţă cel mai bun din Europa de Est, deoarece am menţinut atît transplantul de la donator în moarte cerebrală, cît şi de la donator viu (cu ficat parţial), atît la adult, cît şi la copil. Aceste performanţe au fost posibile datorită formării unei echipe chirurgicale, care treptat a devenit capabilă să efectueze toţi timpii operaţiei: prelevarea ficatului, extirparea ficatului bolnav şi implantarea ficatului sănătos.   

• Ce proiecte aveţi?

Intenţionăm să extindem reţeaua naţională de transplant la alte centre. În opinia mea, un potenţial ridicat îl au centrele din Cluj-Napoca, Timişoara, Tîrgu-Mureş şi Iaşi.

• Domnule profesor, aminteaţi de chirurgia robotică şi de faptul că la CCGTH s-au efectuat 50 de asemenea intervenţii. Care sînt beneficiile acestui tip de intervenţii pentru pacient?

Pacientul recuperează mai repede în perioada postoperatorie, rezultatele funcţionale sînt mai bune. În anumite tipuri de operaţii, nu numai supravieţuirea, dar şi calitatea vieţii este mai bună după operaţiile efectuate robotic. Deoarece chirurgia robotică reprezintă un progres evident, indicaţiile ei sînt din ce în ce mai bine conturate, gesturile chirurgicale sînt mai sigure.

• Unde se mai efectuează chirurgie robotică?

În afară de CCGTH, chirurgie robotică se mai practică la Spitalul Clinic de Urgenţă Floreasca. Şi  avem o colaborare bună cu colegii de acolo.

La Academia Franceză

• Sînteţi membru al Academiei de Ştiinţe Medicale (ASM) şi al Academiei Oamenilor de Ştiinţă (AOSR). În calitate de membru al ASM, împreună cu alte personalităţi, aţi fost în vizită la Academia Franceză.  

De curînd, o delegaţie a ASM, condusă de acad. prof. dr Laurenţiu Mircea Popescu, în Franţa, a dat curs invitaţiei Academiei Franceze de Chirurgie. Am făcut parte din delegaţie alături de chirurgi reputaţi, membri ai ASM: Dinu Antonescu, Cristian Dragomir,  Nicolae Angelescu, Andrei Firică, Virgil Ancăr, Dorin Sarafoleanu, Petrache Vîrtej, Vladimir Fluture, Nicolae Noica, Ion Bălănescu, Zeno Popovici, Alexandru Constantinovici. Momentul cel mai important l-a reprezentat şedinţa comună cu Academia Franceză de Chirurgie, urmată de recepţia la preşedintele Adunării Naţionale a Franţei. De asemenea, a fost organizată şi o sesiune ştiinţifică a Facultăţii de Medicină din Tours, cu participarea delegaţiei române a ASM. Pe lîngă momentele foarte onorante pentru medicina românească, au fost stabilite planuri de dezvoltare a relaţiilor medicale româno-franceze, de care să beneficieze în primul rînd tînăra generaţie.

• Domnule profesor, continuînd pe ideile promovate în monografia lansată azi, respectiv, pregătire continuă şi interes pentru tehnologiile de vîrf, spuneţi-ne ce aveţi pe agenda AOSR?

Am organizat un ciclu de simpozioane dedicate tehnologiilor inovative şi avansate în medicină. Prima şedinţă, condusă de prof. dr Alexandru Vlad Ciurea, a fost dedicată neuronavigaţiei, tehnică de vîrf în neurochirurgie. Cea de-a doua, organizată în colaborare cu Universitatea de Medicină şi Farmacie "Iuliu Haţieganu" din Cluj-Napoca, cu participarea prof. dr Constantin Ciuce, rectorul universităţii, a avut ca temă pregătirea în realitatea virtuală a chirurgilor, anesteziştilor-reanimatori şi ecografiştilor. Ciclul va continua cu simpozioane dedicate neurochirurgiei stereotactice (Iaşi), tehnicii Notes (chirurgia transorificială, foarte mediatizată în prezent) (Timişoara), chirurgiei robotice (Bucureşti). Pregătim congresul mondial al Societăţii de Tehnologii Inovative în Medicină, din al cărei comitet de conducere face parte şi un român, dr Constantin Tiu, care va avea loc în septembrie anul viitor, la Sinaia. Prin aceste acţiuni dorim să arătăm că, în ciuda dificultăţilor perioadei de tranziţie în care se află România şi în limita posibilităţilor bugetului de care dispunem, există totuşi interes pentru aceste tehnologii de vîrf, ceea ce, de fapt, reprezintă o tradiţie a şcolii medicale româneşti.