Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Psihologii arată cum rețelele de socializare determină comportamente și creează nevoi, dar distrug și inteligența emoțională
România are experți care-ar putea schimba situația societății contemporane, dacă românii ar începe să-și pună întrebări și să asculte răspunsuri. Valentin Dinu, Doctor în Psihologie, Psiholog Specialist Autonom în domeniul Psihologiei Muncii şi Organizaționale, explică, pentru Jurnalul Național, cum ajungem să preluăm ideile altora și de ce rețelele de socializare sunt cea mai ieftină și eficientă armă împotriva noastră, dacă nu suntem atenți la ceea ce preluăm fără să analizăm.
● Jurnalul Național: În ce măsură contribuie rețelele de socializare la beneficiile unor mari companii?
● Valentin Dinu: Rețelele de socializare ne vulnerabilizează și ajută foarte mult companiile să cucerească piața, cu investiție minimă. Facebook e cea mai eficientă rețea pentru a crea nevoi pe piață și a determina comportamente. Și e ca un virus, cu investiție minimă. Vezi pe ce direcție sunt canalizate interesele oamneilor, creezi și nevoile, se și multiplică, se răspândesc exact ca un virus. Dacă vrei să îmbolnăvești o populație, e suficient să arunci o fiolă. Asta se întâmplă pe Facebook. Oamenii se expun. E nevoia de comunicare și nevoia de a epata. Nevoia de a fi ascultați și atunci, aruncând ceva în spațiul virtual, e bucurie mare când primești câte un like. De aici pornește totul.
● De când există Facebook, oamenii sunt mai băgați în seamă decât înainte
● Exact. Și a creat dependență.
● Pe de-o parte, ar fi trebuit să fie bine...
● Da, dar se pierde contactul cu emoțiile comunicării reale, față în față. Astfel se alterează relațiile armonioase interumane, se alterează specia umană. În curând vom comunica doar cu aparate. Cei mai deștepți vor crea roboți pentru mase. Problema e alta: cei mai deștepți vor specula cât mai mult slăbiciunile celor mulți, vor crea softuri de genul acesta, ca să-i atragă și mai mult în cursă. Cei cu inteligență emoțională vor rămâne mult mai puțin. Pe de altă parte, competențele emoționale sunt puțin stimulate prin sistemul de învățământ. Există un risc din momentul în care părinții stau liniștiți că și-au dus copilul la cursuri de afterschool, dar nu-și mai petrec timpul cu copiii sau, mai rău, spun că le controlează și timpul liber. Acești copii vor ajunge să urască școala, să urască pe toată lumea. Copilul acela deja începe să-și construaiscă lumea lui. De aici până la a deveni un handicapat emoțional sau chiar un psihopat mai e un pas. Copilul nu va avea autolimitări și va ajunge sus, în funcții cheie. Nu va avea limite legate de bun simț, emoții sau altceva, atunci va ajunge în funcții cheie și va ajunge să ia decizii care să-i distrugă pe ceilalți, fără scrupule.
● S-ar putea spune că prin programele de educație care par a fi benefice, pentru că țin situația sub control, societatea contemporană creează monștri?
● Exact. Dar astăzi te duci singur în curtea leului. În era tehnologiei și era religiei, pentru că oamenii cad într-o extremă religioasă din cauza perceperii unei lipse de sens a vieții. Oamenii trebuie să-și rezolve problema vidului spiritual creat de societatea contemporană și de tehnologizare. Sunt metode mai eficiente decât până acum. S-ar putea spune că s-a eficientizat manipularea.
● Cine are șanse de supraviețuire?
● Cei care au cea mai mare încredere în forțele proprii.
● Și cine are șansa să rămână om?
● Greu de răspuns, pentru că dacă ești handicapat emoțional poți ajunge foarte sus și poți cunoaște succesul din punct de vedere profesional, dar îți lipsește partea emoțională.
● E posibil ca astfel să se șteargă și partea legată de moștenirea culturală, arhetipurile din inconștientul colectiv?
● Da, asta s-ar întâmpla. Acum se încearcă să se demonstreze altceva. Anumite predispoziții ale personalității se pare că se transmit genetic. Se fac studii pe tema asta.
● Ce legătură este între hipnoză și publicitate?
● Interesul și captarea... Hipnoza te captează spre ceva anume, spre un stimul, fie că este din interiorul tău, că e o stare de relaxare profundă, fie că e un stimul din afară: o lumină strălucitoare, privirea hipnotizatorului, în anumite situații, un obiect fix de pe petere... orice... și publicitatea, la fel: ca să-și atingă scopul, ambele trebuie să-ți capteze maxim atenția. Concentrarea ta trebuie captată acolo. Hipnoza captează atenția toată într-un anumit punct, pe o anumită idee, ca să te facă să te desprinzi un pic de tot ceea ce e în exteriorul tău, să-ți scadă capacitatea critică. Pubicitatea, la fel: atrăgându-ți atenția cu câțiva stimuli puternici, scade foarte mult capacitatea critică, analitică, iar atunci iei decizia influențat fiind de stimulii respectivi.
● Există mesaje subliminale în publicitate?
● Există, dar nu sunt întotdeauna eficiente. Sunt experimente care n-au dat rezultate pozitive întotdeauna. Se fac permanent studii. Pot să dau un exemplu, un experiment legat de o băutură răcoritoare la cinematograf, în pauzele filmului. Jumătate dintre clienți cumpără, dar jumătate nu. În momentul în care se lovește la nevoile primare - “ți-e foame, ți-e sete, etc.” - mesajele au efect.
● Sunt folosit experți psihologi în crearea campaniilor de comunicare și publicitate?
● Firmele serioase de publicitate folosesc psihologi și se face cercetare serioasă. Excelența face diferența. În alte țări se investește foarte mult în studii și se adaptează la nevoile culturale ale fiecarei populații. Acum e mult mai ușor, pentru că ne dăm vulnerabilitățile pe față. Dacă te uiți pe rețelele de socializare, vezi replici, mesaje, comportamente și interese, în funcție de care poți schița un portret al consumatorului din România și poți veni să-i adaptezi din afară mesajul care trebuie. Populația este o masă de manevră.
● Ce este mai important atunci când vrei să determini pe cineva să-ți cumpere marfa?
● Să-i trezești dorința de a cumpăra. Trebuie să te asiguri că pe termen lung va cumpăra și va investi.
● Cum se construiește această dorință pe termen scurt, mediu și lung?
● Pe termen scurt, mai întâi trebuie să creezi o nevoie pe piață. Este nevoia de a fi ceva. Oamenii țin foarte mult la imagine. Oamenii vând imagine și se promovează pe ei înșiși, într-un fel anume. Persoana reală contează foarte puțin. Folosim hainele ca să ascundem ceva sau să creăm o imagine. La fel, machiajul, cuvintele alese, modalitatea noastră de a ne comporta, mai drăguți decât suntem în realitate. Copiem și vindem imagine. La fel se întâmplă și atunci când ne apărăm imaginea: se poate vedea cât de repede ne simțim jigniți, pentru că ne-a fost atacată imaginea. Și atunci, oferi omului ideea că va avea altă imagine: “ia asta și te vor aprecia altfel prietenii, o să fii mai frumos, mai deștept, mai luminos... păru-ți strălucește mai tare...”, diverse modalități de a crea nevoia. Acest lucru se bazează foarte mult pe neîncrederea pe care o au oamenii în ei înșiși, pe o imagine de sine slabă, astfel încât fiecare vrea să pară mult mai bun decât este în realitate. E o luptă de a fi mult mai bun sau de nu fi ultimul, cel mai fraier... de a nu fi în coadă. Oamenii fac orice pentru asta. Este o bombardare a pieței cu aceste nevoi artifial create, în corelație cu o slăbire accentuată a sistemului de învățământ, ca oamenii să fie cât mai slabi din punct de vedere al independenței în alegeri, să se imite unii pe alții, să preia modele de-a gata, pentru că e mai ușor... toate acestea merg mână-n mână. În fața unor oameni care au încredere în forțele proprii, un sentiment de independență, valori și principii riguros construite, nu poți avea câștig de cauză cu aceste strategii. E mai greu să-i manipulezi ca pe oi, să le creezi modele și să le preia necritic. În schimb, în fața unor oameni care au o scăzută capacitate de gândire critică e mult mai ușor. Masele se pot manipula foarte ușor cu o idee pe care tot tu o lansezi ca fiind la modă. E foarte greu să analizezi critic, să iei decizii, să apreciezi dacă ceva merge sau nu merge, că e bine sau nu e bine... e destul de greu și de delicat, dar dacă se lansează modelul și omul vede că-l are și vedeta X – pentru că, de regulă, toate lucrurile astea sunt promovate de către evdete -, omul simplu spune: “iată, voi avea și eu succes la femei, pentru că am o mașină bengoasă!”. De-asta toate reclamele folosesc direct sau indirect ceva legat de sex. Sexul vinde orice. Unde apare conotație sexuală, se vinde și produsul respectiv.
● Dacă e agresiv, există și riscul de a fi respins sau sexul în reclame e atipic, în sensul că nu va fi respins nici măcar dacă e foarte agresiv?
● Doar cei cu principii morale foarte, foarte riguroase... poate pe la mănăstire, ar putea respinge. Însă oamenii, în general, aleg în funcție de asta, mai ales pentru că sexul este o modalitate foarte eficientă de descărcare și de reducere a stresului, prin efectele fiziologice și psihologice, prin competiția cu ceilalți. Asta va vinde întotdeauna.
● Când au început să se construiască aceste strategii de vânzare în România?
● După căderea comunismului. Înainte de decembrie 1989 se insista ca toți să fim la fel, totul să fie uniform, iar oamenii luptau împotriva acestei constrângeri. După căderea comunismului a început ceea ce s-ar putea numi “cursă socială individuală”. Omul și-a spus “hai să-l depășesc pe celălalt sau să fiu altfel”. Prima oară a fost creată nevoia de a fi diferit de ceilalți, apoi au fost variațiuni pe aceeași temă.
● Care până la urmă au dus tot la uniformizare
● Dar e o diferență: înainte ți se impunea, existau constrângeri care să te facă să porți uniforma, iar acum alegi singur să fii la fel. Cineva a spus o chestie foarte deșteaptă: înainte oamenii se plângeau că nu au libertatea să aleagă, iar acum aleg să fie la fel ca ceilalți, pentru că nu știu ce să aleagă. Nu pot vedea mai departe de gardul în care-au fost închiși. Așa se face că ai senzația că alegi liber, dar, de fapt, alegi tot într-o zonă de confort, alegi tot ceea ce știi.
● Cum s-a ajuns la situația în care oamenii să-și distrugă sistemul de valori?
● De mici, din copilărie, prin educație. Aici au contribuit mai mulți factori și s-a construit noua societate românească în ani de zile. Prin multe generații. Trebuie să avem și noi ceva în care suntem în zona de confort, iar faptul că nu ne asumăm să schimbăm ceva e convenabil, pe principiul “stai în banca ta, că o să-ți fie bine”. Pornind de aici, s-a acționat pe două paliere. Din cauza nebuniei legate de insecuritatea financiară, părinții au început să aloce din ce în ce mai mult timp muncii și mai puțin educării copiilor. A apărut nevoia de a face vizibil faptul că ți-ai luat o casă mai mare, că ai o mașină mai confortabilă. Asta înseamnă că cea mai mare parte din energia părinților e canalizată către a acumula. Valorile materiale i-au atras cu totul. Sunt părinți care-au plecat în străinătate și au lăsat copiii cu bunicii. Coroborat cu distrugerea sistemului de învățământ, cu frustrările fiecăruia, aceste lucruri au dus la distrugerea actului de educare a tinerelor generații. E foarte greu să poți educa un copil astfel încât să-i dezvolți spiritul critic, să-l faci să se întoarcă împotriva ta, să-ți ceară argumente, iar tu să fii pregătit tot timpul pentru a-i oferi răspunsuri la întrebările critice. Cel mai simplu e să stai să-i dictezi și să-l evaluezi punându-l să-ți reproducă materialul pe care i l-ai dat. Pentru tine, ca educator. Atunci, tu ca educator ești în zona de confort, depui mai puțin efort, iar copilul învață să preia și să reproducă părerile altora. Încă se mai merge pe această evaluare a reproducerii în sistemul nostru de învățământ. Oamenii s-au adaptat foarte repede la acest sistem de evaluare. Atunci se creează nevoia de a prelua modele, de a lua ce se caută. E foarte greu să mergi împotriva curentului, să fii altfel decât restul turmei, pentru că tu ești astfel cel deviant. Nu mai ești în normalitate, în sensul de normă, raportată la majoritate.
● Și atunci ești exclus din grup
● Evident, nu te mai bagă în seamă, dacă nu ești ca ei. Dacă ești în mijlocul haitei, trebuie să urli ca lupii. Atunci, va trebui, cât de cât, să salvezi aparențele, ca să reușești din punct de vedere profesional.
Citește pe Antena3.ro
