Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cu sânge de bănățean curgând prin vene, Erwin Lucian Bureriu le-a făcut pe toate: profesor, jurnalist și secretar de redacție, biliotecar, proprietar de librărie, muzician, grafician, dar mai ales poet și prozator. Cartea sa „Amfiloh”, publicată în premieră în cadrul Jurnalului cărților esențiale, garantează o lectură captivantă, operă a unui artist ajuns la apogeu.
Jurnalul: Cum s-a născut Amfiloh? Cine este și de unde acest nume straniu? Ce regăsim în cartea care apare împreună cu Jurnalul?
Erwin Lucian Bureriu: Am auzit acest nume cândva, în copilărie, prin perioada în care asimilăm informații și le depozităm în camera ascunsă a memoriei, la care nu mai apelăm aproape niciodată. Când a venit vremea să creez un personaj complex și complexat, Amfiloh s-a potrivit. Vocalele și consoanele acestui cuvânt, ca o muzică atonală, mi-au sugerat personajul. Într-un fel, și în celelalte secțiuni ale volumului apare fantoma lui, prin confruntările prezente la evenimentele pe care le redau la persoana întâi, economisind astfel descrieri inutile, întâmplări la care uneori am participat și care au fost ascunse marelui public. Cu atât mai mult, veți găsi prin aceste pagini o lectură palpitantă.
Umorul și tragicul se regăsesc deopotrivă în scrierile dvs. Cum se împletesc? Ce am fi fără umor?
Citește pe Antena3.ro
Umorul și tragicul se împletesc întotdeauna, coexistă cotidian, le întâlnim de când ne naștem și aflăm că vom muri. De existența unui background tragic în vremurile noastre ar trebui să fie conștient fiecare și să-l trăiască în mod demn. Se caută totodată și un vaccin umoristic, o formulă superioară, dacă doriți, de a face față marelui final, dar și de a disciplina năravuri, de a ridiculiza aberațiile. Sunt sensibil și la nuanțe, la drame ori dramolete, în tot registrul mergând până la satiră, grotesc, burlesc. Fără umor am fi ca orbii privind la curcubeu. Dar și fără amor...
Poezie sau proză?
Depinde de dimensiunea, expansiunea de care simt într-un moment sau altul nevoia să definesc prin expresivitatea cuvintelor o idee, o situație, o analiză... E ca o mizanscenă. Unele lucruri se potrivesc de minune în poezia care trebuie să-și aibă regulile ei stricte, în principal să emane o forță maximă printr-un limbaj concentrat. Proza oferă spații generoase și o libertate de expresie confortabilă, față de asceza poeziei. Mă regăsesc în egală măsură în amândouă.
De unde vine pasiunea pentru scris? Cine v-a insuflat-o?
Bună întrebare. Pasiunea pentru scris e una dintre pasiunile mele. Am scris încă din pruncie. Sigur, am întâlnit scriitori care mi-au marcat adolescența, personalități admirabile, dar nimeni nu mi-a fost model. M-am format mai ales prin lecturi, nu abuzive, ci selective. Totul a venit firesc, de la sine.
Sunteți catalogat drept un autor original. Nu v-a inspirat nimeni, măcar la debut? Ce înseamnă original?
Originalitatea vine poate tocmai fiindcă n-am avut un model anume, împrăștiat fiind printre atâtea pasiuni. Am, desigur, scriitori preferați, cred că lista lor se micșorează cu trecerea timpului, dar nu am încercat să-i imit. Sunt un însingurat, prin scris întind o mână de ajutor către lume. Debutul editorial (1968) a venit de la sine, după ani de lucru și colaborări bine primite. Colegii mă vedeau ca pe un original, prin ceea ce scriam, în ceea ce vorbeam, ținută și comportament. Original, cu un risc de a fi neînțeles, ridiculizat chiar. În fond sunt un om obișnuit, cu ochii larg deschiși...
Ce faceți în afara meseriei de scriitor?
Ca muzician ascult și compun, scriu eseuri despre compozitori și interpreți. Ca grafician am avut și expoziții. Toate acestea converg spre o cunoaștere diferențiată a domeniilor artei. Alte pasiuni - călătoriile sau gătitul (când îmi dă voie soția).
Ați locuit o perioadă peste Ocean, loc unde s-au născut câteva cărți ”americane”. Cum v-a influențat cariera acest lucru?
Am fost la fiul meu, astrofizician în Lumea Nouă. Unde am și un nepoțel. Este aceasta o lume diferită de ceea ce cunoșteam, cu multe reverberații în existența și concepțiile mele, un imbold, o reîncărcare cu energie, o reevaluare a vieții, reflectate inerent în activitatea mea. Mi-a prins bine această schimbare de decor.
Patru lansări de carte în 2020. Nu-s cam multe?
Editorii de la Hoffman și Betta au dovedit generozitate publicând patru cărți într-un an. E mult sau puțin? Apariția lor vine să compenseze anii de descurajare care au urmat acțiunii de înlăturare a mea din funcția de secretar principal de redacție la o publicație literară săptămânală - revista Orizont.
