După Revoluţie a plecat din ţară. A ales Parisul. Îşi aminteşte de camerele sărăcăcioase în care a înfruntat prima iarnă pe melaguri străine, chiar şi de maşina care i-a fost adăpost în nopţile friguroase. A reuşit, însă, să-şi scrie propria poveste de succes, numele său fiind astăzi un brand pe piaţa internaţională de lux. Regina Angliei, de pildă. Păstrează fotografii şi documente într-un stick care poartă semnătura unui... român: Georges Chiriţă.
■ Jurnalul Național: Aţi plecat din România în decembrie 1990, la un an după Revoluţie. Cum arăta viaţa dumneavoastră în ţară atunci?
■ Georges Chiriță: Înainte de a pleca din România am lucrat la ITC (Institutul de Cercetări pentru Technica de Calcul – Bucureşti), în laboratorul de echipamente periferice pentru calculatoare şi m-am ocupat de cercetare pentru realizarea capetelor magnetorezistive în straturi subţiri, utilizate la citirea informaţiilor pe benzi magnetice şi discuri. Acest fenomen magnetorezistiv a fost una dintre primele aplicaţii cu adevărat semnficative ale nanotechnologiei. Pentru a realiza capetele magnetorezitive în straturi subţiri am lucrat, printre altele, cu pompe de vid atomo-moleculare şi am fabricat personal un generator de coroziune ionică. În urma cercetărilor şi experienţelor făcute împreună cu colectivul în acest laborator, am realizat cu succes primul cap magnetic care folosea o dublă technologie, magnetorezistivă pentru lectură şi inductivă pentru scrierea informaţiilor magnetice pe benzi şi discuri, realizate în straturi subţiri. În anul 2007, francezul Fret şi germanul Grunberg au primit Premiul Nobel de Fizică pentru realizarea, în 1988, a unor capete magnetorezistive similare cu cele realizate de noi la ITC încă din 1987. Astăzi, aceste capete magnetorezistive echipează toate hard-discurile din lume. Ca hobby... în timpul liber mă ocupam de îngrijirea a 40 de stupi cu albine de la care recoltam produse convenţionale şi venin. Împreună cu soţia şi cei doi copii eram propietarul unui apartament confortabil lângă Parcul Obor, aveam o maşină, tot confortul pe care ni-l îngăduiau acele vremuri.
■ De ce aţi ales Parisul? Cum aţi reuşit să vă finanţaţi plecarea? Aţi renunţat la tot ceea ce aveaţi în România?
■ Singura posibilitate de a pleca repede din România era cu destinatia Paris. Pentru a finanţa plecarea am vândut cei 40 de stupi, iar din banii de pe ei am cumparat o excursie la Paris, cu avionul.
■ Aţi plecat singur?
■ Da, am plecat singur. Mi-am putut aduce soţia şi copiii după ce am obţinut statutul de refugiat politic.
■ Care au fost primele job-uri pe care le-aţi avut la Paris?
■ Ajuns la Paris, nimeni nu mă credea când spuneam că vin din România şi că am experienţă în nanotehnologie. Întreprinderile care lucrau cu această tehnologie de avangardă la epoca aceea, nu angajau străini. Aşa că a trebuit să şterg acea experienţă din CV. Primul job are un farmec aparte pentru că, după o lună de la angajare, am fost chemat de către patron, care mi-a spus că apreciază competenţele mele şi că de luna următoare mă avansează la funcţia de inginer de cercetare şi îmi dublează salariul. După un an, în altă societate, am fost numit director technic, până în momentul când am devenit propriul meu patron.
■ Unde aţi stat prima dată cu chirie?
■ Când am sosit singur la Paris, în decembrie 1990, locuinţa a fost o problemă. După o scurtă şedere la hotel, am locuit într-un apartament situat în Place de Mexico, lângă Tour Eiffel, în renovare, fără căldură şi apă caldă, apoi într-un alt apartament, la etajul al treilea, cu WC-ul în curte. În luna februarie, cea mai friguroasă, am dormit într-o maşină, pe stradă. După toate aceste peripeţii, am ajuns într-un apartament superb la Melun, lângă Paris.
■ Georges Chiriţă este un nume cu o rezonanţă aparte. L-aţi schhimbat, în cartea de identitate?
■ Este adevărat că numele este foarte cunoscut datorită scriitorului Vasile Alecsandri, dar să nu uităm că numele Chiriţă este un nume de familie la care originile se pierd în timp, este un nume foarte răspândit în România şi chiar şi în Franţa. Am schimbat prenumele deoarece, în franceză, “h” nu se pronunţă.
■ Afacerea cu designul pentru electronice are mai bine de zece ani. Cum aţi pornit-o? Ce şanse erau să funcţioneze – cine şi-ar fi cumparat lucruri scumpe, mai mult decât exclusiviste, pentru computer?
■ Afacerea cu designul a început prin anul 1993. Cu competenţele mele în nanotehnologie am anticipat că nu putem dezvolta la infinit viteza procesoarelor, că vom ajunge la o limitare. Cum putem constata, astăzi nu mai avem procesoare mai rapide, ci avem procesoare dual core, quad core, etc... În acest context, design-ul va deveni mai important decât tehnologia. Am căutat o sursă de inspiraţie, voiam să realizez ceva mai deosebit. Am găsit că stilurile clasice franceze nu se vor demoda... că au reuşit să treacă proba timpului. Decoraţiuni de mobilă în stilurile clasice Louis XV, Louis XVI şi Empire... le găsim în toate marile case din Franţa şi din lume, unde un calculator de plastic nu se asortează.
■ Aveţi studii artistice?
■ Nu am studii artistice, dar când doreşti ceva, nimic nu este imposibil. Am studiat, la Paris, timp de aproape şapte ani, diferitele stiluri şi curente care au influenţat creatorii de mobile şi decoraţiuni clasice. Am reţinut trei, cele mai semnificative: Stilul Louis XV, Stilul Louis XVI şi Empire. Am avut şansa să găsesc lângă Melun o societate cu utilajele originale, care a fost creată acum mai multe sute de ani şi care posedă o colecţie de matriţe originale, unice în lume, pentru realizarea pieselor estampate, folosite în mobilă şi bijuterii. Compar aceste matriţe originale cu un tablou: un falsificator, când copiază un tablou, nu poate imita şi mişcarea mâinii pe care artistul a avut-o atunci când a realizat tabloul. Aceasta este metoda care ne permite să deosebim tablourile false de cele adevarate. Acelaşi lucru este şi cu utilizarea matriţelor originale de decoraţii – păstrează nealterată expresia artistică a creatorului din secolul XVIII. Pentru decorarea calculatoarelor folosesc decoraţii estampate, realizate în această societate.
■ Obiectele pe care le realizaţi sunt, din punct de vedere tehnic, în pas cu tehnologia de ultimă generaţie? Împodobiţi şi componente deja existente, pe care clienţii le aduc la dumneavoastră?
■ Nu uitaţi că, la bază, am o formaţie electronică. Pentru aceste calculatoare de lux folosesc ultimele tehnologii din domeniul informaticii, construiesc multe părţi electronice care intră în componenţa calculatoarelor cu circuitele imprimate pe care le relizez în ceramică. După fabricare, asigurăm actualizarea la zi a calculatoarelor pentru clienţi. Desenele acestor calculatoare le realizez respectând riguros formele şi proporţiile fiecărui stil şi codul culorilor şi codul materialelor, spre exemplu laiton, alabastru, malachita şi lapis-lazuli, iar toate părţile metalice sunt acoperite cu aur. Pentru crearea acestor bijuterii în stilurile clasice franceze este nevoie de un volum important de lucru foarte minuţios, după metodele tradiţionale franceze. Pentru anumite decoraţiuni fac apel la artizani, care posedă utilaje originale transmise din generaţie în generaţie. Între trei şi zece ani sunt necesari pentru formarea unui salariat, pentru ca el să lucreze cu elemente care datează de mai multe sute de ani. Originalitatea creaţiilor noastre, perfecţiunea finisajelor şi garanţia fabricării în stiluri tradiţionale pure, sunt menţionate într-un certificat de autenticitate. Fiecare calculator de lux este absolut unic. Nu intervin pe caculatoarele celorlalţi constructori.
“Sunt în conflict cu societatea Samsung, care consider că a copiat trei dintre produsele mele”
■ Aţi avut propuneri de asociere de la firme precum Vertu, Apple, Samsung...?
■ Nu am avut nicio propunere de colaborare. Din contră, sunt în conflict cu societatea Samsung, care consider că a copiat trei dintre produsele mele din gama contemporană. Se spune că copiatorii aleg numai brevetele cele mai bune, deci e un compliment pentru mine faptul că Samsung nu a găsit ceva mai bun în 2011 decât modelele mele, create şi brevetate în anul 2000. Produsele noastre au inaugurat conceptul de “Lux Informatic în stil autentic francez”, ceea ce ne permite să ne situăm în avangardă într-un domeniu unde înalta tehnologie se îmbină armonios cu rafinamentul mobilelor de artă. În acest moment, interesul nostru constă în a continua dezvoltarea acestui concept unic în lume, iar brandul nostru contribuie în mod activ la succesul produselor.
■ În 1998, Valerie-Anne Giscard d’Estaing, fiica fostului preşedinte al Franţei, v-a selecţionat pentru Cartea Mondială a invenţiilor. Cum a aflat de dumneavoastră?
■ În luna august 1998 am depus brevetele pentru aceste calculatoare la INPI (Institutul Naţional de Protecţie Industrială) de unde doamna Valerie-Anne Giscard d’Estaing m-a selecţionat pentru a fi publicat în Cartea Mondială a Invenţiilor 1999, editată în decembrie 1998. La publicarea acestei cărţi, Revista Paris Match, în articolul său, a selecţionat trei dintre cele 6.000 de invenţii prezentate în carte, invenţii care pot marca viitorul. şi, spre surpriza mea, printre ele erau şi calculatoarele mele.
■ Cum aţi găsit primul client?
■ Primul client... l-am avut în urma articolelor apărute în revista “La Letre D’Orion în secolul trecut” , articole din 1999. Este o revistă de noutăţi şi tendinţe în lumea bijuteriilor. Pentru cei care doresc un calculator stil şi nu posedă mobilierul, noi, în colaborare cu “ébénistes d’artˮ propunem biroul sau chiar toată mobila întregului cabinet, în acelaşi stil clasic.
■ Cum vă promovaţi afacerea?
■ Interesul nostru constă în a continua dezvoltarea acestui concept unic în lume, iar marca comercială de lux CHIRITA Paris pe care am creat-o din 1999 contribuie în mod activ la succesul produselor. Pentru promovarea afacerii am participat la saloane naţionale (franceze) şi internaţionale. Spre exemplu: în Franţa, “Salonul bijutierilor creatori” - 2002 Champs-Elysées Paris; în China, salonul “France-des Maisons à vivre” 2005- Beijing; la Dubai, salonul “Index Dubai” 2006, în Statele Unite, “Créativité made in France” 2007 la New York şi Los Angeles. La toate aceste saloane, produsele noastre au fost numite de către vizitatori “French Computersˮ.
■ Ce materiale folosiţi şi de unde le achiziţionaţi?
■ Materialele metalice precum bronzul, aurul le procur de la turnătorii de tradiţie din Franţa, iar pietrele ca alabastru, malachita şi lapis-lazuli vin din Nigeria, Pakistan, Africa de Sud.
■ Care sunt preţurile? Un minim şi un maxim?
■ Preţul unui astfel de calculator este fixat în funcţie de materialele folosite şi începe de la 17.000 de euro. Cel mai scump calculator poate fi realizat cu bază în lapis-lazuli, piatră rară, de mare puritate, al cărui preţ pe gram e mai scump decât aurul. Dar sunt şi alte materiale. Practic, nu există o limită de preţ, totul depinde de ce comandă clientul.
■ Este adevărat că produsele au garanţie 100 de ani?
■ Pe lângă calculatoare, mai realizez şi stick-uri USB de lux, adevărate albume foto moderne, cu carcase aurite realizate manual, utilizând amprente originale din secolul al XVIII-lea, alese din tradiţia franceză. Fiecare stick este absolut unic, numerotat şi însoţit de un certificat de autenticitate. Pentru stick-urile USB de lux folosesc componente electronice militare riguros selecţionate ceea ce-mi permite să acord această garantie de 100 de ani. Astfel păstrăm fotografiile celor mai importante evenimente din viaţă şi le transmitem copiilor, nepoţilor.
Nu m-a afectat criza financiară
■ Criza financiară a afectat dramatic mediul de afaceri. Şi piaţa de lux! Şi pe dumneavoastră?
■ Calculatoarele şi stickurile de lux au inaugurat conceptul de “Lux Informaticˮ, ceea ce ne permite, din 1999, să ne situăm în avangardă într-un domeniu unde înalta tehnologie se îmbină armonios cu rafinamentul mobilelor de artă cu un grad înalt de calitate. Până în prezent nu avem concurenţi şi cred că din acest motiv nu suntem afectaţi de criza financiară.
■ Sunteţi bogat?
■ Nu sunt bogat.
■ Care au fost cei mai cunoscuţi clienţi şi pentru ce comenzi au optat? Ştiu că unul dintre clienţi este Christine Lagarde...
■ Discreţia este o regulă de bază pe piaţa de lux. Toate produsele sunt relizate la comandă. Odată ce livrăm produsul, el aparţine propietarului şi numai dacă doreşte poate să facă declaraţii. În consecinţă, casa Chirita Paris se conformează acestei reguli. Doamna Christine Lagarde nu este clientă, am avut onoarea să îi prezint produsele noastre, dupa câteva luni de la deschiderea celei de a cincea întâlniri internaţionale “du Sommet du luxe et de la créationˮ. A facut o descriere măgulitoare produselor mele: “Luxul este astfel fiul legitim al relaţiei dintre tehnologiile cele mai inovative, un puternic aparat industrial şi creaţia franceză care reflectă o avangardă artististică şi creativă fondată pe o industrie de cercetareˮ.
■ Este adevărat că Regina Angliei are un stick ce vă poartă semnătura?
■ Este adevărat că Majestarea Sa Regina Angliei are un stick de lux creat de mine, decorat cu flori de Lys (flori de crin), cel mai vechi simbol al regalităţii, stick pe care i l-am oferit cu ocazia Jubileului de Diamant marcând a 60-a aniversare a urcării pe tron a Majestăţii Sale. În urma acestui cadou am primit o scrisoare care mi-a fost adresată personal de la Palatul Buckingham, prin care am fost informat că Majestatea sa Elisabeth aII-a, Regina Angliei, a apreciat stick-ul meu de lux.
■ În cât timp finalizaţi o comandă?
■ Ţinând cont că trebuie respectate cu mare stricteţe formele, volumele, culorile şi materialele fiecărui stil, iar totul este făcut manual dupa un “savoir-faireˮ francez şi cu utilaje originale din secolul al XVIII-lea, realizarea unui calculator poate dura între două şi şase luni.
■ Unde, în lume, ajung obiectele dumneavoastră?
■ “French Computers” ajung în aproape toate colţurile lumii... Europa, America şi, în special, în Asia Centrală.
■ Care sunt planurile pentru extinderea afacerii?
■ Pentru extinderea afacerii cu produse electronice premium am brevetat un sistem audio de ascultare a sunetelor 3D Hi-fi de muzică, filme şi jocuri electronice numit 3DIAS® (3D Individual Audio System), pe care presa franceză îl consideră o mare inovaţie ce ne va schimba cotidianul. Cu această tehnologie impresionantă 3DIAS® Hi-fi putem crea senzaţia ascultătorului că are puterea acustică echivalentă unei săli de spectacol cu o calitate de studio de înregistrare, fără a deranja familia, vecinii. În acelaşi context am conceput un mixer audio în 3D analogic, care permite transmiterea în direct a oricărui spectacol de muzică şi teatru în sunete 3D ceea ce permite fiecărui spectator, indiferent de poziţia lui în sală, să aibă senzaţia că se află pe scenă, înconjurat de actori, de muzicieni. Sunt în negocieri pentru a cumpăra o sală de teatru la Paris, pe care doresc să o echipez cu mixere analogice 3D şi sisteme de ascultare 3DIAS® Hi-fi.
■ Ştim cu toţii că, în urma unor conflicte sociale, francezii şi-au cam schimbat (în rău) părerea despre România. În ce măsură v-a afectat acest lucru afacerea?
■ Din ceea ce cunosc, nu au fost conflicte sociale, ci doar ocuparea ilegală a unor terenuri cu barăci insalubre, iar proprietarii au cerut să recupereze bunurile lor. Ceea ce i-a făcut pe francezi şi nu numai să-şi schimbe părerea despre România este imaginea negativă din presă, unde se relatează că nici astazi nu se respectă statul de drept în România. Ca urmare, investitorii nu se grabesc să vină acolo, se amână intrarea în zona Schengen. Pe mine aceaste situaţii nu m-au afectat.
■ Cum este viaţa dumneavoastră personală acum? Sunteţi împlinit, aveţi copii?
■ La 5 decembrie voi împlini 60 de ani. Pot spune că în viaţă am făcut ceea ce mi-a plăcut şi am avut curajul să aleg activităţile în domeniile cele mai de avangardă pentru fiecare moment. Am participat la evenimente naţionale şi internaţionale, am cunoscut personalităţi unice. Cu aceste calculatuare de lux, “French Computers”, am avut mii de articole în presa naţională (franceză) şi internaţionale, scrise în zeci de limbi străine, chiar în limbi pe care serviciul Google Translate nu le-a identificat. Îmi plimb căţelul prin grădinile palatului Fontainebleau, locuind foarte aproape. Pentru a realiza toate acestea am avut un sprijin la bine şi la greu, un sprijin nemăsurabil din partea soţiei, alături de care, în luna octombrie, împlinesc 37 ani de casatorie. Am doi băieţi minunaţi, Costin 36 ani şi Mihai 31 ani, cu care împart aceleaşi pasiuni.