Hipertensiunea veche şi netratată duce la îngroşarea peretelui ventriculului stâng

Interviu cu profesor doctor Daniela Bartoş, şef secţie medicină internă la Spitalul de Urgenţă Floreasca

Florin Condurăţeanu: Doamnă profesor doctor Daniela Bartoş, când se vorbeşte despre ecografie, poporul ştie că e un examen pentru organele din burtă, cu ecograful crede omul obişnuit că se vede că e leneşă vezica biliară, că are eventual pietre sau că ficatul e gras sau că există calculi în rinichi. Mai puţin cunoaşte omul de pe zebră ce descoperă ecografia la inimă, ce relevă ecocardiografia?

Prof. dr. Daniela Bartoş: Ecocardiografia pune în evidenţă unele modificări ale cordului. La hipertensivii cu vechime şi neglijare a tratamentului, ecocardiograful observă o îngroşare a pereţilor ventriculului stâng. Ventriculul stâng este cel ce pompează sângele, când vasele îşi micşorează aria de curgere datorită depunerilor de grăsimi, se îngroaşă muşchiul ventriculului stâng, se îngroaşă peretele lui fiindcă pompează cu mai multă dificultate prin arterele micşorate de ateroscleroză. Ai putea zice că îngroşarea peretelui prin munca mai grea a ventriculului stâng este un fel de antrenare a muşchiului, o mărire a muşchilor la atleţii bine antrenaţi. Dar nu este aşa, prin îngroşarea peretelui ventriculului stâng el nu funcţionează bine chiar de la faza de umplere cu sânge. Ventriculul stâng cu peretele îngroşat îşi pierde din elasticitate. Şi la faza de pompare ventriculul stâng al acestor hipertensivi are dificultăţi, nu mai are flexibilitatea normală. Apar la cei cu pereţii îngroşaţi ai ventricului stâng şi stopuri cardiace, chiar în somn. Asta este o modificare relevată de ecocardiografie.

F.C.: Ce arată ecocardiografia la bolnavii de cardiopatie ischemică?

Prof. dr. D.B.: Cardiopatia ischemică, atât de frecventă, înseamnă o irigare cu sânge mai puţină a muşchiului inimii, prin îngustarea vaselor datorită depunerilor de grăsimi. La ecografia inimii, zonele de muşchi cardiac cu irigare insuficientă se contractă mai lent. Datorită acestei leneviri a zonei de muşchi cardiac cu ofertă de sânge neîndestulătoare se instalează şi durerile în piept, angina pectorală. În cazurile de infarct, când se astupă complet un vas şi prin cheaguri, o porţiune a muşchiului cardiac nehrănită deloc se necrozează, regiunea cu infarct nu se mai contractă. Porţiunea de muşchi cardiac moartă poate fi salvată până în şase ore prin medicamente de topirea cheagului sau prin cardiologie intervenţială cu acel cateter care sparge cheagul şi montează stenturi. Până la şase ore celulele cardiace afectate de infarct sunt într-un fel ameţite, dacă nu se intervine în maximum şase ore ele nu mai pot fi reîntoarse la viaţă. Cu ecocardiografie se observă cât de leneşe sunt contracţiile la cei cu inimă dilatată, mărită.

F.C.: Mai este de actualitate electrocardiograma? Se întâmplă uneori ca un cardiac să-şi facă un control la cardiologie, să-i iasă bine EKG-ul, iar el să facă infarct peste un sfert de oră în staţia de autobuz şi să moară...

Prof. dr. D.B.: Electrocardiograma nu este desuetă, face parte din testele la care este supus orice pacient. Dar este practicat un set de examene, pe lângă EKG se face şi o ecocardiogramă şi o testare la efort, se măsoară tensiunea arterială. Dar obligatorie este şi discuţia cu bolnavul, să-ţi relateze când simte dureri, ce se întâmplă la urcatul scărilor, la mersul pe distanţe mai lungi.

F.C.: Care este o mare greşeală a hipertensivului?

Prof. dr. D.B.: Să întrerupă cu de la sine putere tratamentul pentru hipertensiune, pasămite că se simte mai bine. Renunţarea la medicamentele prescrise face ca boala să revină mai agresivă. S-au descoperit multe medicamente împotriva hipertensiunii, medicul încearcă mai multe formule de tratament, după un timp unele medicamente pot fi înlocuite şi asociate altfel. Se folosesc medicamente din clasa celor care relaxează vasele, medicamente împotriva colesterolului din clasa statinelor, diuretice. Hipertensiunea este o boală cronică şi eşti abonat în fiecare zi la medicamentele prescrise de medic.

Cei cu tensiunea peste 14, dar nu mai mare de 16, primesc, la început, pentru această hipertensiune mică indicaţia de schimbare a stilului de viaţă, cu mai puţine grăsimi şi sare, cu mai multă mişcare. Dacă tensiunea nu a coborât în limitele acceptate, se recurge şi la tratamentul medicamentos.