În patria lui George Sebastian

PUNŢI ● Ministrul tunisian de Externe, în prima vizită în România din 1995
După Revoluţie, românii au descoperit Tunisia, ţara culorilor şi a contrastelor, a aromelor şi frumuseţilor naturale, dar şi locul în care un român a lăsat generaţiilor viitoare un centru cultural de o frumuseţe şi o eleganţă remarcabile. Despre secretele Tunisiei şi relaţiile cu România, într-un dialog cu Excelenţa Sa, ministrul de Externe, Abdelwaheb Abdallah.

PUNŢI ● Ministrul tunisian de Externe, în prima vizită în România din 1995
După Revoluţie, românii au descoperit Tunisia, ţara culorilor şi a contrastelor, a aromelor şi frumuseţilor naturale, dar şi locul în care un român a lăsat generaţiilor viitoare un centru cultural de o frumuseţe şi o eleganţă remarcabile. Despre secretele Tunisiei şi relaţiile cu România, într-un dialog cu Excelenţa Sa, ministrul de Externe, Abdelwaheb Abdallah.

• Jurnalul Naţional: Excelenţă, cu ce proiecte concrete veniţi la Bucureşti? Care sînt aşteptările dumneavoastră de la România, acum membră a UE?

Abdelwaheb Abdallah: Sînt fericit să răspund invitaţiei colegului şi prietenului meu, Lazăr Comănescu şi să efectuez această vizită ca dovadă a prieteniei faţă de România, ţară cu care Tunisia întreţine relaţii de cooperare fructuoasă. Incontestabil, Tunisia şi România, care aparţin spaţiului euromediteranean după aderarea României la UE, joacă un rol constructiv în edificarea relaţiilor exemplare dintre cele două zone ale Mediteranei pentru promovarea păcii, a dezvoltării şi a stabilităţii. Reuniunea Comisiei Mixte la Bucureşti şi semnarea a numeroase acorduri, între care cel referitor la cooperarea economică, ştiinţifică şi tehnică, demonstrează convingerea profundă împărtăşită de autorităţile de la cel mai înalt nivel din cele două ţări şi dorinţa comună de a insufla o nouă dinamică relaţiilor bilaterale, chemate să ilustreze o imagine desăvîrşită a caracterului excelent şi a solidităţii relaţiilor politice care unesc cele două ţări.

Un model în lumea arabo-musulmană

• Ţara dumneavoastră reprezintă un exemplu în materie de deschidere, de dezvoltare şi de toleranţă. Exemplul emancipării femeilor şi egalitatea în drepturi cu bărbaţii constituie o experienţă unică în lumea arabo-musulmană. Spuneţi-ne cîteva cuvinte despre experienţa tunisiană.

Datorită situării sale la intersecţia Mediteranei, istoriei milenare şi moştenirii ei civilizaţionale bogate şi pluraliste
Tunisia este doritoare de deschidere, de pace, de toleranţă, de libertate şi de înţelegere cu alte naţiuni. De aceea, ea rămîne orientată spre viitor în întărirea alegerii pe care a făcut-o, în direcţia unei societăţi moderniste, în care femeia este una dintre componentele esenţiale. Adoptarea în 1956, imediat după independenţă, a unui Cod al statutului personal revoluţionar, care a abolit mai ales poligamia, a constituit un pas important pe calea afirmării demnităţii femeii, a libertăţii şi a egalităţii. La fel, panoplia măsurilor adoptate după schimbarea care a avut loc la 7 noiembrie 1987, şi al cărei artizan este preşedintele Zine El Abidine Ben Ali, vizînd crearea unui parteneriat efectiv între bărbat şi femeie în viaţa publică şi în cea privată, a condus la rezultate remarcabile, care i-au asigurat Tunisiei un rol de avangardă şi de pionierat în acest domeniu. Numărul femeilor reprezintă astăzi 34% dintre jurnalişti, 29% dintre judecători, 31% dintre avocaţi, 60% dintre medici, 72% dintre farmacişti, 52% dintre învăţătorii şi profesorii din şcoala generală, 48% dintre profesorii de liceu şi 40% dintre profesorii universitari. În ceea ce priveşte numărul femeilor aflate în posturi de mare responsabilitate şi de luare a deciziilor, ele reprezintă 15%dintre membrii Guvernului, 20% dintre posturile diplomatice (la Bucureşti, Tunisia fiind reprezentată remarcabil de o femeie-diplomat, doamna Saloua Bahri – n.r), 22,7% dintre deputaţi, 25% dintre membrii Consiliului Constituţional, 19% dintre membrii Camerei Consilierilor, 27% fac parte din consiliile municipale şi 32% din consiliile regionale.

• Cum a reuşit Tunisia să fie o destinaţie turistică foarte căutată, dincolo de frumuseţea ţării, bogăţia patrimoniului şi a culturii şi de preţurile foarte competitive?

Pentru început, îmi face o plăcere deosebită să menţionez în această privinţă creşterea de-a lungul ultimilor trei ani a fluxului de turişti români în Tunisia, care a înregistrat valori succesive de 108% în 2006, şi de 75% în 2007. Următoarea sesiune a Comitetului turistic mixt prevăzut să aibă loc la Bucureşti în luna octombrie a acestui an va întări căile şi metodele de promovare a cooperării bilaterale în acest domeniu.

Tunisia, destinaţie tradiţională pentru ţările Europei Occidentale, între care se remarcă fluxul de turişti francezi, depăşind un milion de persoane, intenţionează de asemenea să devină o destinaţie preferată de cetăţenii din ţările Europei Centrale şi Răsăritene. De altfel, şi în ciuda tuturor elogiilor care-i sînt adresate şi a locului pe care-l ocupă în economia tunisiană ca primă sursă de venituri în valută, turismul tunisian cunoaşte acum o nouă etapă, reunind condiţiile unei noi dezvoltări, mai ales datorită diversificării ofertei, îmbogăţirii produselor, cuceririi unor noi pieţe şi implementării unui demers care presupune în întregime calitate, vizînd serviciile turistice şi hoteliere, asociat cu creşterea nivelului formării profesionale.

Zece milioane de turişti în 2011

• Vă orientaţi şi spre alte forme de turism?

Alături de turismul balnear favorizat de cei 1.300 de kilometri de coastă, Tunisia încearcă să dezvolte şi alte forme de turism, cum ar fi turismul cultural, cel saharian, cel de congres, thalassoterapia...Tunisia, clasată în 2006 de către Forumul Economic de la Davos pe primul loc în Africa, pe al doilea în lumea arabă şi pe al 34-lea pe plan mondial (din 124 de ţări) în materie de competitivitate turistică şi de călătorie, acordă, în cadrul celei de-a 11-a strategii naţionale de dezvoltare o prioritate absolută îmbunătăţirii competitivităţii produsului turistic tunisian, pentru o mai mare rentabilitate, în scopul de a ajunge la intrarea a 10 milioane de turişti pentru 50 de milioane de nopţi în 2011.

Interesul constant şi susţinut acordat în Tunisia sectorului turistic este determinat, printre altele, de o politică pragmatică ce vizează valorificarea unui patrimoniu cultural bogat şi diversificat şi a atuurilor numeroase de care beneficiază Tunisia, ca şi de alegerea acestui sector ca vector de apropiere între culturi şi popoare.

• Pentru românul obişnuit, Tunisia este cunoscută prin turism. Ce reprezintă România pentru tunisianul obişnuit? Îşi aminteşte cineva de românul George Sebastian, arhitectul actualului Centru Cultural Internaţional din oraşul Hammamet?

Tunisienii din Hammamet şi oamenii de litere şi de cultură ştiu, evident, că arhitectura deosebită, mîndră şi deschisă a Centrului Cultural Internaţional din acest oraş este opera marelui arhitect George Sebastian şi că el reprezintă unul dintre cele mai frumoase simboluri ale tradiţiei de apropiere între ţările noastre.

De altfel, profit de această ocazie pentru a sublinia că Tunisia este una dintre primele ţări care a reacţionat favorabil la experienţa schimbării realizate cu succes în România, văzută ca ţară prietenă şi împărtăşind cu Tunisia asemănări importante – printre ele, apartenenţa comună la spaţiul francofon. Marea tradiţie a teatrului românesc este de asemenea apreciată foarte mult în Tunisia.

Pentru a încheia, voi evoca faptul că marele poet naţional al românilor, Mihai Eminescu, care a trăit în secolul al XIX-lea, a avut o viaţă oarecum asemănătoare cu cea a poetului naţional tunisian Abou-el-Kacem Chebbi, care a trăit la începutul secolului trecut, ambele situîndu-se sub semnul romantismului şi patriotismului.

Potenţialul politic

• Tunisia şi România încearcă de ceva vreme să confere un nou dinamism relaţiilor economice şi comerciale, definindu-se ca punţi spre regiunea Europei Centrale, respectiv spre Africa. Care sînt rezultatele concrete ale acestei dinamici?

Este incontestabil faptul că poziţia geografică strategică a celor două ţări ne permite să distingem, spre marea noastră satisfacţie, o anumită asemănare la nivelul adoptării reformelor socio-economice în cele două ţări, în contextul unei conjuncturi internaţionale, care favorizează deschiderea şi capacitatea de adaptare în vederea unei ancorări armonioase în economia mondială.

Pentru a atinge aceste obiective, Tunisia contează pe soliditatea relaţiilor sale cu statele europene, printre care România, chemată să joace un rol important, avînd în vedere aspiraţiile şi numeroasele sale posibilităţi.

Ţara noastră reprezintă şi o platformă de alegere în spaţiul maghrebian şi în vecinătatea sa regională, fiind semnatară a Acordului de la Agadir şi a numeroase acorduri cu caracter comercial şi economic, ca de exemplu acordul cu Asociaţia Europeană de Liber Schimb, el creînd o zonă de liber schimb cu Turcia şi protocolul asupra regulilor de origine, ceea ce ar putea reprezenta o axă de cooperare, de integrare şi de dezvoltare a unor schimburi importante în direcţia terţelor ţări. În plus, Tunisia se bucură de prietenia cu statele africane sud-sahariene ceea ce permite, în colaborare cu operatorii români, dezvoltarea unei cooperări trilaterale benefice. Cele două părţi sînt conştiente de acest potenţial şi au identificat, în acest scop, sectoarele comerciale şi noile domenii de schimb şi au convenit asupra unor instrumente adecvate pentru reuşita acestei cooperări, căreia îi atribuie perspectiva unei mari relansări.


"(...) Marele poet naţional al românilor, Mihai Eminescu, care a trăit în secolul al XIX-lea, a avut o viaţă oarecum asemănătoare cu cea a poetului naţional tunisian Abou-el-Kacem Chebbi, care a trăit la începutul secolului trecut, ambele situîndu-se sub semnul romantismului şi patriotismului"

Tunisia (...) acordă (...) o prioritate absolută îmbunătăţirii competitivităţii produsului turistic pentru o mai mare rentabilitate, în scopul de a ajunge la intrarea a 10 milioane de turişti pentru 50 de milioane de nopţi în 2011"

Abdelwaheb Abdallah ● Ministrul de Externe tunisian