Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Virgil Măgureanu, fostul şef al SRI, a vorbit cu noi despre relaţia sa cu Corneliu Coposu, embargoul asupra Iugoslaviei, despre interceptări şi stenograme
Jurnalul Naţional: Îl ştiaţi de dinainte de 1989 pe domnul Corneliu Coposu? Veniţi din aceeaşi zonă, Sălaj. Dânsul a afirmat că bunicul dumneavoastră, Asztalos, a lucrat cu tatăl dânsului în campaniile electorale ale Partidului Naţional Român din Ardeal înainte de 1918...
Virgil Măgureanu: Da, bunicul a lucrat cu tatăl său. Eu ştiam din auzite, din familie, de existenţa domnului Coposu. Se cunoştea cu tata, fusese la noi în casă prin 1945, când PNŢ funcţiona legal încă şi era puternic în Sălaj. Cei din familia mea erau preponderent naţional-ţărănişti. Personal însă l-am cunoscut după 1989.
L-am întâlnit în vara anului 1990, după mineriadă, a venit la noi, la SRI, fiindcă voia lămuriri despre evenimentele violente care se petrecuseră. Am început o relaţie bună, cu multe întâlniri neoficiale, să stăm de vorbă pur şi simplu. Îi mai făceam legătura, pe probleme sensibile, cu guvernanţii de atunci.
Am avut, aş putea să spun, o relaţie de suflet cu dânsul. Eram amândoi preocupaţi de situaţia României şi de menţinerea unui dialog între opoziţie şi putere.
Prin 1994, dacă nu mă înşel, au fost făcute publice nişte rapoarte către Securitate atribuite domnului Coposu. Aţi avut vreun amestec în aruncarea pe piaţă a acestora? Documentele se pare că erau false...
Nu, nici pomeneală. Noi, la SRI, nu ne-am ocupat cu colportarea unor turnătorii contrafăcute. Am făcut imediat o conferinţă de presă, am luat cuvântul în Senat şi am spus că e vorba despre nişte falsuri.
Încă din ianuarie 1990 au apărut pe piaţă şi au început să circule pe sub mână diverse documente care încercau să acrediteze ideea unei colaborări a domnului Coposu cu Securitatea. Ulterior s-a dovedit că toate erau nişte falsuri grosolane...
Dacă nu au provenit de la SRI, atunci, cine se ocupa cu plasarea de plastografii?
Era vorba despre persoane care activaseră în fosta Securitate şi care voiau să intre în graţiile noii puteri. Cei care au pus la cale asta nu au lucrat niciodată în structurile SRI.
Fostul locotenent-colonel de Securitate Dumitru Prichici, care se făcuse ţărănist şi se ocupa de protecţia antiascultare a sediului PNŢCD, a declarat într-un interviu pe care mi l-a acordat că e convins că se ascultau telefoanele ţărăniştilor şi că se interceptau şi convorbiri ambientale... Dumneavoastră aţi dat vreun ordin în acest sens?
Exista tehnică de ascultare în locuinţa lui Coposu de dinainte din 1989, ştiam asta, dar după evenimente nu a mai fost folosită. SRI nu a instalat tehnică în sediul PNŢCD, este exclus acest fapt. Dacă domnul Prichici ştie ce vorbeşte, poate e vorba despre alte instituţii şi persoane interesate să afle ce vorbeau ţărăniştii. Oricum, ar trebui să se probeze material că a existat tehnică instalată acolo. Lucrurile, după cum spuneţi, se cam bat cap în cap. Pe de o parte, afirmaţi că am avut legături strânse şi amiabile cu domnul Coposu, pe de alta, că aş fi ordonat să i se instaleze microfoane...
Viaţa e complexă...
Din capul locului vă spun că nu am croit un mod de acţiune prin care să-l supraveghez pe domnul Coposu. Cine afirmă asta, că am ordonat interceptări de natură politică, se află în totală confuzie.
Totuşi a existat cazul căpitanului Constantin Bucur, care s-a autodenunţat că a înregistrat, la ordin, convorbirile unor politicieni şi jurnalişti care nu aveau nimic de-a face cu siguranţa naţională... A prezentat chiar şi probe, casete ştanţate de SRI...
Afirmaţiile lui Bucur, că a primit ordin să facă interceptările, nu au fost niciodată probate. Am ordonat un control intern, la locul unde se făceau ascultările. Nu am găsit nici un ordin scris al cuiva. S-a încercat o diversiune împotriva SRI şi a mea, se voia discreditarea instituţiei. A fost o provocare ordinară pe filiera PRM. Bucur a fost plătit gras să facă ce a făcut. A luat legătura în mod subversiv cu conducerea PRM printr-un senator de Suceava, între timp decedat.
Domnul Mişu Barcan, asistentul domnului Coposu, a afirmat de curând că dumneavoastră împreună cu preşedintele PNŢCD aţi dat un ajutor important la reaprinderea luminilor masonice în România... e adevărat?
Îl cunosc pe domnul Barcan. În ceea ce îl priveşte pe domnul Coposu, cred că ştie ce spune. În ceea ce mă priveşte, nu am avut nici o contribuţie şi nici nu am fost solicitat în acest sens.
Pe 12 iunie 1990, cu o zi înainte de mineriadă, casa domnului Coposu a fost atacată cu sticle incendiare. S-a încercat exterminarea sa ori era un avertisment să plece de acasă, să nu îl găsească minerii?
E prima oară când aud de aşa ceva. Cunoşteam casa dânsului de pe Strada Mămulari, dar nu ştiam că a fost atacată... Existau multe tentative de vandalism şi violenţă în epocă... Chiar în interiorul PNŢCD era o aripă destul de brutală, cu Ion Puiu în frunte. Aripa lui Puiu dorea o linie care nu avea nimic de-a face cu concepţiile nonviolente şi civilizate ale domnului Coposu. Ei doreau atât înlăturarea prin forţă a puterii politice din România, cât şi debarasarea de adversarii din propriul partid. Unele tentative de violenţă împotriva lui Corneliu Coposu puteau veni din propriul partid. Dânsul nu a fost niciodată un instigator la violenţă.
Aţi monitorizat ce se întâmpla în Piaţa Universităţii?
Ar fi bine dacă aţi avea acces la documentele SRI din epocă. Eram preocupaţi în general de elementele de pegră aflate la periferia fenomenului Piaţa Universităţii care puteau trece la violenţă. Se făceau informări despre ce se întâmpla acolo.
În 1996, când a câştigat alegerile opoziţia, aţi declarat că votaţi pentru schimbare. Au existat şanse să se producă o fraudă electorală care să-l menţină pe Ion Iliescu la putere?
Nu văd rostul întrebării din moment ce un asemenea scenariu nu s-a petrecut. Schimbarea de la putere s-a făcut democratic şi SRI a avut o atitudine complet neutră. S-a spus în epocă faptul că am fi favorizat opoziţia să câştige, dar am fost neutri.
De ce aţi fost schimbat la un an şi jumătate după rotaţia politică din 1996? Au fost presiuni americane, pentru că SRI nu a respectat embargoul impus Iugoslaviei?
Vă rog să reţineţi că am plecat prin demisie proprie, nu m-a schimbat cineva. Eu anunţasem încă din toamna lui 1996 că vreau să plec, considerasem că am terminat de construit instituţia. În ceea ce priveşte embargoul, existau toate aprobările pentru a furniza, din raţiuni umanitare, anumite cantităţi de combustibil Iugoslaviei. Nu a făcut doar România asta, ci toate ţările din jur. România a livrat într-o măsură mult mai mică decât vecinii noştri şi la ei făcându-se asta cu acordul autorităţilor. În Ungaria, de exemplu, operaţiunea s-a făcut într-o discreţie totală, nu a ieşit la iveală până azi.
Atunci de ce se făceau aşa discret şi sub protecţia SRI livrările?
Nimeni, nici cei din jur nu au făcut la lumina zilei aceste operaţiuni. Aşa au fost ele concepute. SRI a supravegheat aceste transferuri, făcute cu aprobarea tuturor forurilor.
Trecem printr-o perioadă în care constatăm că toată lumea ascultă pe toată lumea. Săptămânal apar stenograme... Se fac acum mai multe interceptări ca pe timpul mandatului dvs.?
Nu pot să vă dau date statistice, câţi au fost interceptaţi de SRI în perioada mandatului meu, dar lucrul ăsta se făcea doar la cererea procurorilor, dacă ei considerau că cineva pune în pericol siguranţa naţională. Acum, lumea e mult mai puţin discretă. Cred că una dintre cauzele pentru care apar în presă acum multe stenograme, iar atunci nu se întâmpla aşa ceva, vine de la faptul că în anii ’90 nu se întâmpla ceva ce acum a devenit monedă curentă. Pe atunci, stenogramele nu deveneau şi probă juridică în dosarul cuiva. Ele erau doar un mijloc orientativ pentru anchetatori. Eu personal nu cunosc să fi avut cineva ceva de suferit direct de pe urma unor interceptări.
Credeţi că scurgerea de stenograme către media vine din zona SRI sau, de exemplu, din zona justiţiei?
Mi-e greu să vă răspund, dar nu cred că se scurg dinspre SRI. Chiar dacă instituţia unde am fost director face tehnic ascultările, ele sunt comandate de alte structuri ale statului, deci SRI nu ar avea interes să pună în circulaţie informaţii.
Citește pe Antena3.ro
