Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Oasele sunt o materie vie în permanentă transformare, celulele osoase mor şi se înnoiesc cu os care se naşte. La fracturi, se recurge la ghips doar în 4-5% din oasele rupte, în majoritatea cazurilor se operează pentru rearanjarea oaselor şi consolidarea lor. Recuperarea se execută, astfel, mai repede. Interviu cu profesor doctor Andrei Firică, membru de onoare al Academiei de Ortopedie a Franţei
Florin Condurăţeanu: De ce una dintre cele mai dese fracturi spuneţi că se petrece la încheietura pumnului?
Prof. dr. Andrei Firică: Când oamenii cad, se sprijină în mână şi se fracturează oasele de la încheietura pumnului. Mai ales la vârstnici, la femei, osteoporoza fragilizează oasele. Oasele antrebraţului sunt: cubitus - ca un ax - şi radius, care osciliează în jurul acestui ax, asigurând multitudinea de mişcări. Oasele se lăţesc spre articulaţia pumnului şi acolo apar fisuri la suprasolicitarea zonei prin căzături. Încheietura pumnului cu oasele aferente se imobilizează în ghips, după ce ortopedul a rearanjat oasele.
F.C.: De ce fractura claviculei nu se pune în ghips?
Prof. dr. A.Firică: Este dificil să pui ghips în zona aceasta. Există o intensă irigare cu sânge a claviculei, a zonei şi repararea claviculei se face mai repede. Dacă s-au dezaxat oasele, ortopedul trebuie să le alinieze din nou, cu grijă să nu fie atinse vasele mari ce trec prin zonă şi să nu fie atinsă nici pleura plămânului.
Citește pe Antena3.ro
F.C.: Cei cu artroză, cu deteriorarea articulaţiei, trebuie să apeleze la protezare de la început sau să mai aştepte, folosind medicamente şi recuperare?
Prof. dr. A.Firică: Cei cu artroză nu trebuie să vină prea târziu la ortoped pentru implantarea unei proteze. Când articulaţia e făcută praf, se sacrifică mai mult os, intervenţia este mai dificilă.
F.C.: Dumneavoastră aţi executat multe protezări cu un tip de proteză inventat de un renumit profesor din Marea Britanie...
Prof. dr. A. Firică: Nu se sacrifica os, proteza aceasta îmbrăca precum o căciulă osul. Omul simţea că e osul lui, rămâneau nervii, vasele, nu percepea că acolo este o piesă din metal şi plastic. Protezele acestea perfecţionate erau scumpe, erau recomandate în special tinerilor.
F.C.: Acum o vreme, la congresul mondial de Ortopedie se competiţionau patru curente în rezolvarea fracturilor, un curent american, unul japonez, altul germano-austriac, celălalt era soluţia propusă de profesorul Firică. În ce constă teoria dumneavoastră?
Prof. dr. A.Firică: Eu propuneam ca, prin canalul măduvei din os, să se introducă o tijă fină, elastică, subţire, de metal, pentru a evita construcţiile de piese metalice ce se folosesc pentru susţinerea osului fracturat.
F.C.: Oamenii cred că oasele sunt ca armătura metalică din construcţii, fier-betonul care aduce rezistenţă...
Prof. dr. A.Firică: Şi constructorii recunosc că structura de tub a osului conferă cea mai valoroasă rezistenţă. Osul este o materie foarte vie, un veritabil spectacol, celule osoase mor şi sunt înlocuite de altele noi ce se nasc. Extremităţile oaselor lungi se aseamănă cu un burete, scăldate de sânge. În pereţii osului ca un tub există mii de tubuleţe mici, care au lamele precum foile cepei, între aceste tubuleţe există o mulţime de legături, scăldate de sânge oxigenat, care înlătură şi toxinele.
Profesorul Andrei Firică a condus 17 ani marele Spital de Urgenţă Floreasca, continuând opera tatălui, la rându-i profesor de chirurgie, care a fost dintre întemeietorii spitalelor de urgenţă în România. Profesorul Andrei Firică a făcut la Clinica din Spitalul Colentina intervenţii chirurgicale de excepţie, a operat un bărbat de cancer de os la braţ, i-a extirpat tumora, i-a grefat os din banca de oase înfiinţată de dânsul şi astfel bărbatul plecat în Germania poate juca şi baschet.
