INTERVIU
Bagdadul este unul dintre cele mai periculoase orase din lume, iar viata aici este o adevarata aventura. Cu atat mai dificil este sa muncesti in capitala irakiana. Cum se traieste la Bagdad ne-a povestit ambasadorul Romaniei in Irak, Mihai Stefan Stuparu.
Mihai Stefan Stuparu a pornit spre Bagdad
asta-iarna, imediat dupa ce a fost numit ambasador al Romaniei in Irak. Probabil ca nu i-au lipsit nici teama, dar nici curajul.
La Bagdad, viata oricui este in pericol. Stuparu insa a acceptat provocarea si, de sase luni, conduce misiunea romana din Bagdad. Este unul
dintre putinii arabisti pe care ii are Ministerul de Externe, a mai fost in
misiune in Egipt si in Qatar si a condus doi ani Directia Generala Orientul Mijlociu. Diplomatul
ne-a povestit cum se traieste la Bagadad.
LAVINIA TUDORAN
Mihai Stefan Stuparu: Bagdadul a fost si inca este unul dintre orasele cele mai periculoase. Se incearca sa fie bine pazit, dar, tinand cont de dimensiunile sale, acest deziderat nu este usor de atins. Provocarile nu sunt legate doar de problemele de securitate. Cred ca sunt cel putin la fel de mari cele legate de realizarea obiectivelor pe care Romania le are in aceasta tara, atat ca membru al fortei multinationale, de acordurile si intelegerile la care este parte, cat si pe planul promovarii si dezvoltarii relatiilor bilaterale. Tinand cont de conditiile nu numai dificile ale activitatii la Bagdad, ci si de contextul total atipic, problemele nu sunt, de cele mai multe ori, nici macar similare cu situatii anterioare, solutiile trebuind fie create, fie "adaptate" acestui context. Momente dificile traiesc coti-dian...
Citește pe Antena3.ro
Departe de familie
Eu stiu... Momentul prezentarii scrisorilor de acreditare si, mai ales, aprecierile facute de ministrul de Externe, premierul si presedintele Irakului in privinta Romaniei si a recentei vizite la Bagdad a domnului ministru Mircea Geoana. Ar mai fi momentele, destul de rare, in care reusesc sa intru in legatura, inclusiv video, pe Internet, cu familia.
Misiunea in Irak nu este deloc usoara, mai ales pentru un ambasador. Spun asta fara a diminua sau estompa, cu absolut nimic, dificultatea misiunii pentru oricare dintre colegii mei de aici, care au de "trecut" prin aceleasi riscuri, probleme si privatiuni ca si mine. Problemele pe care le-am mentionat deja, dar si raspunderile si deciziile pe care trebuie sa mi le asum, zilnic aproape, in multe cazuri dificile, care, poate, in alte conjuncturi apar ca "normale", aduc un plus de "culoare" activitatii ambasadorului.
Gandurile cu care am plecat spre Bagdad au fost, in mare masura, aceleasi cu care am inceput, de exemplu, si misiunea in Qatar, respectiv cu dorinta si intentia de a-mi folosi cat mai util experienta pe care o am in zona pentru a-mi indeplini cat mai bine mandatul. Am spus "in mare masura" pentru ca o serie de elemente sunt diferite, in primul rand faptul ca sunt departe de familie care a reprezentat, totdeauna, principalul sprijin in activitatea mea.
Cand se ia lumina...
O zi de lucru la Bagdad implica probleme care sunt comune activitatilor de ambasada. Difera, destul de mult, conditiile in care se lucreaza, incepand de la desele intreruperi de curent si pana la riscurile pe care le implica deplasarile in oras. O mare parte a infrastructurii, cum ar fi cea de comunicatii, de exemplu, este inca insuficient refacuta, fapt pentru care o problema relativ minora - care in alte situatii s-ar rezolva cu un simplu telefon - capata aici cu totul alte dimensiuni si cere solutii mult mai complicate.
Imi este destul de dificil - si cred ca ar fi, de asemenea, simplist - sa fac o insiruire a acestor prioritati, intrucat, mai ales la momentul actual, chiar si asigurarea necesarului de carburant pentru masini si pentru generatorul de curent electric sunt probleme dificile si, in acelasi timp, prioritare.
Din perspectiva mandatului pe care il am la Bagdad, alaturi de asigurarea indeplinirii in cat mai bune conditii a angajamentelor asumate de Romania in calitate de tara membra a fortei multinationale, prioritare sunt obiectivele legate de promovarea intereselor economice si comerciale, dezvoltarea contactelor si a dialogului politico-economic bilateral, derularea unor actiuni de "asistenta" oferita de Romania, urmarirea si evaluarea situatiei din Irak si, mai ales, a implicatiilor pentru relatiile cu Romania.
Am avut, avem si incercam sa "permanentizam" astfel de contacte, desi situatia din Irak induce o serie de dificultati serioase pentru realizarea unor astfel de intalniri. M-am bucurat totusi sa constat ca cea mai mare parte a fostilor absolventi irakieni din Romania si a celor casatoriti cu cetateni romani au nu numai amintiri placute, ci si o perceptie pozitiva despre tara noastra.
Cum ne recuperam datoria
Problema datoriei reprezinta o prioritate pentru activitatea noastra. Pentru inceput este necesara reevaluarea si acceptarea, de catre ambele parti, pe baza reconstituirii cu documente, a cuantumului sau. Dupa "convenirea" acestuia vor fi analizate posibilele variante de recuperare, cum ar fi reinvestirea pe plan local, crearea unui fond de dezvoltare pentru Irak.
Este dificil de evaluat. Ca numar, actiunile extremist-tero-riste s-au redus dupa transferul de suveranitate, ceea ce ar insemna, sper, ca unele segmente ale populatiei care sprijineau, eventual, actiunile fortelor insurgente, accepta sau intentioneaza sa participe la eforturile de stabilizare si reconstructie a tarii.
Acestea sunt, in cea mai mare parte, decizii care depind de evolutiile situatiei din Irak. In orice caz, recenta vizita la Bagdad a ministrului roman de Externe si rezultatele acesteia, faptul ca sunt, deja, in derulare programe de asistenta pe linie educationala, si ma refer la burse sau specializari, existenta posibilitatilor de sprijinire, la nivel de organizare si desfasurare, a proceselor electorale care vor avea loc in Irak, perspectiva organizarii unor delegatii nu numai oficiale, ci si de oameni de afaceri si, de asemenea, experienta si expertiza pe care firmele romanesti le au in domeniile economice de interes prioritar pentru Irak conduc, cred eu, la concluzia ca implicarea Romaniei este si va fi una de substanta.
Dor de casa
Din pacate, in ultimele luni nu am avut ragazul de care vorbiti. Un concediu voi lua, pentru ca asa spune si legea si este si necesar. Sper sa reusesc sa am si cateva zile in care sa ma bucur numai si numai de prezenta celor dragi. Sprijinul lor este de neinlocuit pentru activitatea mea si rezultatele acesteia.
Interesanta, dificila, o provocare pe plan profesional, riscanta, solicitanta.