Ionuţ Vulpescu: “E prea mult Basescu în viaţa românilor”

Ionuţ Vulpescu spune că şeful statului a generat scandal în viaţa publică, iar din august încoace şi-a pierdut orice legitimitate politică

Candidatul USL la Camera Deputaţilor în Colegiul 13 din Sectorul 3 al Capitalei, Ionuţ Vulpescu dezvăluie pentru Jurnalul Naţional care sunt atuurile sale în bătălia pentru un loc în Parlament.

■ Jurnalul Naţional: Domnule Vulpescu, candidaţi în Sectorul 3 al Capitalei, colegiul 13, pentru un mandat de deputat. Sunteţi superstiţios sau faceţi parte dintre aceia cărora numărul 13 le aduce noroc?
■ Ionuţ Vulpescu: Da, sunt superstiţios: cred că 13 îmi aduce noroc. O să vedeţi pe 9 decembrie seara!

■ La scurt timp după anunţarea candidaturii dvs., în presă au aparut titluri de genul “Iliescu îşi susţine protejatul pentru Parlament”. Sunteţi protejatul lui Ion Iliescu? De unde şi până unde această etichetă?
■ Nu ascund, din contră, afirm răspicat că a fost o mare şansă, pentru mine, experienţa celor patru ani (2000-2004) în care am lucrat în Administraţia Prezidenţială. Când preşedintele Iliescu mi-a propus să lucrez cu domnia sa, eram un tânăr absolvent de Teologie, începeam doctoratul în Filosofie, dar nu aveam experienţă politică. Vreau să vă spun că nici măcar nu mă cunoştea personal! Îi datorez enorm, în primul rând încrederea pe care a avut-o în mine, că voi deveni un om politic responsabil. M-am străduit în toţi aceşti ani să nu-l dezamăgesc. Îmi place să cred că am reuşit, dar adevăratul meu pariu este cel cu viitorul. Pot spune că preşedintele Iliescu a fost şi rămâne pentru mine un model: un om de principii, de convingeri şi de ideologie asumată, într-o ţară în care contează, de regulă, aranjamentele şi banii, un om de autentică deschidere intelectuală într-un mediu politic mai degrabă antiintelectual, un politician raţional, echilibrat şi cu ţinută, apropiat de oameni fără a fi populist, pe scurt: un om de stat cum foarte puţini avem printre noi, din păcate. V-aş ruga să nu uitaţi că, în ultimul său mandat, când am intrat în NATO şi s-au pus bazele intrării noastre în Uniunea Europeană, Ion Iliescu a fost un preşedinte al tuturor celor care l-au votat în 2000, fie că erau adepţi ai PSD, ai PNL sau ai Convenţiei Democratice. Sunt deja 12 ani de când lucrez cu preşedintele Iliescu şi dacă încrederea în mine, pe care şi-a păstrat-o întotdeauna, mă transformă într-un “protejat” al domniei sale, eu unul mă simt onorat.

■ Domnul preşedinte Iliescu a venit la televiziuni pentru a vă susţine pentru că sunteţi altfel, reprezentaţi generaţia tânără de politicieni. Chiar sunteţi altfel? Este acesta un argument/un atu suficient de puternic pentru a câştiga aceste alegeri?
■ Cred că acest lucru îl vor constata cel mai bine chiar alegătorii. Miile de oamecu care am stat deja de vorbă, cărora le-am înregistrat doleanţele şi le-am prezentat soluţiile posibile la problemele lor, au şi constatat-o deja. Ca deputat, mă voi lupta să confirm, prin prestaţia şi prin faptele mele, că merit încrederea lor şi că reprezint acel suflu nou de care e nevoie pentru o schimbare de substanţă, nu doar de generaţie biologică, a vieţii noastre politice. Tinereţea nu reprezintă în sine un atu, câtă vreme nu e dublată de integritate, principialitate şi calitate. Iar faptul că Iliescu susţine schimbarea de generaţii în PSD şi în politică devine mai mult decât un gest politic, devine o dovadă de responsabilitate faţă de societate.

■ Este mesajul anti-Băsescu suficient pentru a câştiga un mandat de parlamentar? Veţi folosi un astfel de mesaj?
■ Mesajul meu principal este unul pozitiv, de optimism, de speranţă, de încredere că politica este în primul rând despre oameni, şi mai apoi despre politicieni. Am stat cu capul sus în această campanie, pentru că nu am lucruri în trecut decare să îmi fie ruşine. În politică, nu poţi să realizezi nimic de unul singur. Sunt bucuros să fiu în echipă cu primarul Sectorului 3, Robert Negoiţă, cu doamna ministru Ecaterina Andronescu, cu ceilalţi colegi din USL Sector 3. Mesajul meu s-a armonizat cu mesajul lor, tocmai pentru că suntem o echipă. Pe de altă parte, câtă vreme Traian Băsescu s-a comportat ca preşedinte al PDL, nu ca preşedinte al României, nu ai cum să nu te confrunţi cu el! L-am criticat în permanenţă, real şi virtual, în emisiuni de televizune, pe Facebook, la mitinguri electorale. Şi nu de dragul de a-l critica, ci pentru că preşedintele României a fost în ultimii opt ani sursa scandalului în viaţa publică, iar din august încoace şi-a pierdut orice legitimitate politică. Se spune că e normal să nu îţi simţi organele corpului funcţionând. Dacă ajungi să le simţi, e sigur că ele nu funcţionează cum trebuie, că eşti bolnav. La fel e şi organismul social. Nu e normal să simţi funcţionarea anumitor instituţii. Dacă simţi fiscul, înseamnă că ia prea mult sau prea puţin, dar în orice caz nu ia cât trebuie şi de la cine trebuie. Dacă simţi poliţia sau procuratura, înseamnă că o lege e, undeva, încălcată. De poliţişti şi de procurori. Dacă simţi economia în viaţa ta de zi cu zi, înseamnă că e pe undeva un dezechilibru. Dacă îl simţi prea mult pe Traian Băsescu în viaţa ta, înseamnă că funcţia de preşedinte al României nu este exercită cum trebuie. Sau este exercitată în mod partizan. România este azi o ţară dezbinată pentru că e prea mult Băsescu în viaţa românilor. Plictiseală epică. Gata. A sosit vremea ca duminică să spunem: destul! Octavian Paler spunea că există două tipuri de singurătăţi: a celor care vorbesc şi a celor care nu ascultă. Iar Traian Băsescu e un om tare singur. Pentru că nu-l mai ascultă nimeni.

■ Dacă ar fi să vă susţineţi singur cauza, cum i-aţi convinge pe alegători să vă voteze? De ce pe dvs. şi nu pe altcineva?
■ Aş spune că proiectul meu nu e doar unul pentru colegiul 13, ci şi parte a unui proiect mai amplu pentru societatea românească, întrucât parlamentarul, chiar dacă va reprezenta colegiul şi sectorul în care va fi ales, este definit în orice regim democratic drept un reprezentant al naţiunii în întregul ei. Sunt un candidat care-şi propune să ridice şi miza, şi nivelul dezbaterii, şi am să demonstrez acest lucru, evident, în parteneriat cu alegătorii.

■ Acum două luni aţi lansat o carte de eseuri şi cronici sportive, “Din ţara în care stânga e Cârţu şi dreapta e Lăcătuşg. A fost o lansare calculată, în sensul obţinerii unei anumite vizibilităţi în perspectiva anunţării candidaturii? Vă ajută această carte, din acest punct de vedere?
■ Când am făcut lansarea, la Librăria Bastilia, nici nu ştiam că voi candida. Zilele trecute a avut loc o nouă lansare, în Sectorul 3, la Casa Artelor. Când eşti prezentat de Ion Iliescu, Ecaterina Andronescu, Nicolae Manolescu, Radu Cosaşu, Augustin Buzura, Eugen Simion, Vasile Morar, Daniel Barbu, Iarina Demian, Marghit Sava, Răzvan Voncu, Dan-Silviu Boerescu, Marius Mitran, iar sălile sunt mereu neîncăpătoare, e o bucurie care depăşeşte un temporar calcul politic. M-aş bucura să ştiu că o carte mai poate ajuta, în politică, în România acestei ierni, pe care eu mi-o doresc a reunirii noastre.

■ Dar microbist sunteţi? Care e echipa dvs. favorită?
■ Sunt. Ţin cu Universitatea Craiova. Chiar dacă ea aparent nu mai există. Nu poate pieri aşa uşor echipa atâtor lacrimi de bucurie şi de tristeţe, nu poate retrograda din amintirile şi emoţiile noastre campioana unei mari iubiri.