Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
INTERVIU
CARMEN OPRISANU - O voce "cu suflet" pe marile scene ale lumii
Dupa multi ani de (nedorita) absenta, a revenit pe scena bucuresteana mezzosoprana Carmen Oprisanu, excelenta interpreta care, in ultimul deceniu, s-a afirmat in marile teatre lirice ale lumii, ascensiunea sa remarcandu-se printr-un echilibru si o inteligenta cucerire, treapta cu treapa, a "redutelor" atat de ravnite de oricine, dar atat de greu de atins. Fara valva, cu discretie si profesionalism, cu eleganta si profunda sensibilitate, s-a impus la Scala sau Metropolitan, la Zürich, Covent Garden sau Staatsoper Viena, cantand alaturi de mari nume ale scenei mondiale.
ANCA FLOREA
 |
SOCIETATE ALEASA. Carmen Oprisanu (centru), pe scena Teatrului Regal din Madrid, alaturi de personalitati ale operei |
Jurnalul National: Cum a inceput cariera dvs. internationala?
Carmen Oprisanu: In 1992 am castigat Concursul Belvedere de la Viena, apoi primul contract a fost la Festivalul de la Bregenz, unde am cantat intr-o fantastica productie cu "Nabucco", sub bagheta lui Frederic Chaslin. Apoi am fost angajata, timp de trei ani, la Lucerna, unde mi-am creat un repertoriu divers, dar acea experienta a fost minunata in primul rand datorita atmosferei din acel teatru. Trebuie sa recunosc faptul ca uneori duc lipsa acelei perioade, pentru ca, atunci cand faci parte dintr-un ansamblu, gandesti lucrurile altfel, regizorii si dirijorii oaspeti isi iau ragazul sa lucreze in liniste. Devenind apoi, la randul meu, solist invitat, am constatat ca de multe ori, chiar cand se pregateste o premiera, solistii si chiar dirijorul ajung in ultima clipaâ¦
Ce inseamna pentru un roman - de fapt pentru orice artist - sa cante la Scala sau la Metropolitan?
Din punctul meu de vedere, o mare curiozitate, asteptari foarte mari, ceea ce⦠poate n-ar fi trebuit - de multe ori mi-am amintit vechea noastra vorba "Sa nu te duci la pomul laudat cu sacul"⦠In toate aceste teatre lucreaza tot oameni care sunt supusi greselilor, stresul este mult mai mare ca aici - e un angrenaj care ii obliga sa fie extrem de precisi, "in priza" permanent in modul de lucru la repetitii, in ansamblu etc. La Scala e o anume atmosfera care mie nu mi-a fost ostila, dar am simtit o tensiune intre colaboratori si asa ceva nu are ce sa caute intr-un teatru; dar totul vine "de sus", de la anumite personalitati care conduc Opera. In general vorbind, sistemul de lucru din Italia e total diferit - calitatea este inalta, dar organizarea e sub orice critica. La Metropolitan am fost coplesita de dimensiunile teatrului cu cele 4.000 de locuri, dar am avut o usoara dezamagire, poate tocmai pentru ca am simtit o anume stare de spirit determinata de lipsa caldurii sufletesti (pe care eu am pus-o intotdeauna pe primul plan in arta, in raporturile dintre toti cei implicati in lucrul pe scena); americanii sunt precisi, foarte prietenosi, dar eu simt imediat cand ceva e autentic sau "facut". Se simte ca totul e businessâ¦
Pe de alta parte, la ritmul de acolo, cu caldura noastra latina, ar fi mult mai greu sa realizeze atatea lucruri... De fapt, la artistii americani am sesizat ca nu emotioneaza, nu au caldura interioara, sunt ca niste sportivi, au o scoala care ii invata sa depaseasca orice, nu au complexe sau (poate) sunt dedublati chiar in viata cotidiana, au mentalitate de invingatori. La Conservatorul din Bucuresti, aceasta trasatura s-a incercat sa fie implantata viitorilor cantareti, spre deosebire de mentalitatea din Ardeal - pe vremuri, noi, studentii de la Cluj, in comparatie cu colegii din Capitala, eram mai timizi; noi spuneam ca bucurestenii "au tupeu", dar constat ca e o trasatura (devenita calitate) necesara pentru a obtine succesul.
Ce locuri poți să vizitezi în Maramureș dacă mergi de Crăciun sau Revelion în 2024. Cele mai frumoase obiective turistice iarna
E important sa apartii unei case de discuri
Citește pe Antena3.ro
Multi dintre artistii de anvergura au contracte de exclusivitate cu mari case de discuri - credeti ca este un factor important pentru cariera propriu-zisa?
Cred ca si acolo totul a devenit business. S-a intamplat ca unele case sa obtina exclusivitate pentru un artist care apoi nu a reusit sa-si pastreze cota, dar cum contractul trebuie respectat, iar investitia trebuie amortizata, incearca sa convinga publicul ca acel artist e⦠cel mai bun. Daca ii spui unui om de o mie de ori ca negrul e alb, incepe sa creada⦠Dar in ziua de azi e important sa apartii unei case de discuri. In momentul in care am inceput eu sa evoluez pe scene mari, piata discografica era suprasaturata, ba chiar in declin.
Am inregistrat CD-uri alaturi de renumita soprana Editha Gruberova, care si-a creat propria casa de discuri tocmai pentru ca a dorit sa inregistreze titluri pentru care i-a fost greu sa gaseasca disponibilitate chiar la casele cu care colaborase in timp; m-a solicitat in "Maria Stuarda" si "Liliacul". De curand a fost editat un CD al Festivalului de la Pesaro, unde am cantat in "Piatra de incercare", adaugandu-se astfel unei alte opere rossiniene - "Sigismondo" - realizate anterior tot live, dar care nu ma multumeste sub aspect calitativ - la pretentiile pe care le avem noi, ramane doar un document al unui Festival Rossini din Germania, desfasurat intr-o sala imposibila, captarea, acustica si multe altele fiind deficitare.
Vorbind despre publicitatea facuta unui artist, se vehiculeaza tot mai des ideea cronicilor "comandate".
Cu parere de rau trebuie sa spun ca asa-zisele reviste de specialitate includ intr-adevar cronici de multe ori comandate. Mi s-a intamplat sa vad un spectacol, apoi sa constat ca, in cronica, toate defectele pe care le remarcasem au fost cu multa abilitate transformate in calitati, ceea ce pentru autor e o performanta⦠Mare parte din publicul permanent este castigat dintre snobi si trebuie sa recunosc faptul ca in Vest nu au o pregatire, o cultura generala asa cum aveam noi, incluzand si artele. Publicul trebuie sa stea cuminte in scaun si sa fie convins ca asista de fiecare data la un eveniment.
De-a lungul anilor, ati cantat si alaturi de alti romani deveniti celebri.
As vrea sa mentionez faptul ca de cate ori am colaborat cu personalitati de mare clasa, au subliniat ca noi, romanii, avem o muzicalitate si un stil extraordinare, ceea ce e rar in lume. Depinde mult si de dascali. Eu am avut norocul sa am maestri de la care am invatat enorm - Maria Goia, apoi Niculina Mirea, cu care lucrez si astazi. De curand, am cantat la San Sebastian - Spania in Stabat Mater de Dvorak sub bagheta lui Cristian Mandeal (care este director acolo); cu el cantasem la Ateneu, in 11 ianuarie 1990, Requiem-ul de Mozart, apoi Misa in do alaturi de soprana Elena Mosuc, impreuna cu care am cantat apoi si in anii ce au urmat (fiind si ea angajata pana de curand la Zürich). La Amsterdam am avut spectacole cu "Carmen" in care Micaela a fost interpretata superb de catre soprana Adina Nitescu, anterior cantasem la Deutsche Oper Berlin in "Italianca in Alger", la pupitru fiind Ion Marin; cu Leontina Vaduva m-am "intalnit" in Stabat Mater de Rossini, iar cu soprana Nicoleta Ardelean am colaborat, in 2003, la Santiago de Chile, in "Capuleti si Montechi".
Ati evoluat alaturi de artisti de renume, sub baghete la fel de celebreâ¦
Am avut bucuria sa cant la Salzburg intr-un concert dirijat de Sir Colin Davis, la Scala am colaborat cu Riccardo Muti, la Zürich cu Nicolaus Harnoncourt, apoi am cantat cu Alberto Zedda, Nello Santi, James Conlon, Bruno Campanella; Franz Werner-Most a dirijat "Werther"⦠A existat in 2003 o propunere deosebit de interesanta pentru Matthaus Passion de Bach dirijat de Riccardo Chailly, dar
mi-a fost imposibil sa ma intalnesc cu el in perioada in care m-a solicitat. Poate alta dataâ¦
La Bucuresti ati revenit in 1998, dar invitata de Orchestra Tonhalle din Zürich cu care ati cantat in Simfonia IV de Mahler, in cadrul Festivalului Enescu. Institutiile muzicale din Capitala v-au propus pana acum sa evoluati in stagiune sau in festival?
Am primit in urma cu cativa ani un fax destul de curios de la Opera Nationala, dar acum, la Radio, mi-a facut mare placere sa cant, mai ales ca era concertul aniversar al maestrului Ludov Bacs si partenera in Misa in si minor de Bach imi era soprana Georgeta Stoleriu, cu care ani la rand am efectuat turnee in Spania in compania Orchestrei de Camera Radio sau a Filarmonicii bucurestene. Ma bucur ca in 2005, "Anul Enescu", voi reveni in luna mai pentru a talmaci cele Sapte lieduri pe versuri de Clement Marot, in concertul dirijat de Neil Thompson la pupitrul Orchestrei Radio.
