Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Laura Strijek are 18 ani şi se laudă deja cu un roman publicat în limba engleză, “A Life in a World of Darkness”. Laura suferă de boala Crohn, o afecţiune care, din păcate, o ţine izolată în casă de ani de zile, dar acest lucru n-a descurajat-o, ba chiar a făcut-o mai puternică şi determinată să-şi îndeplinească visele. Cu nişte părinţi care o sprijină în fiecare clipă, Laura şi-a dat frâu spiritului artistic. Ne promite o serie fantasy de cel puţin opt romane şi nu numai.
Am aici cartea ta care mie mi-a plăcut foarte mult. Spune-mi, te rog, câte ceva despre ea.
Tema cărţii este binele şi răul. Conflictul dintre ele şi armonia dintre ele, pentru că unul nu poate exista fără celălalt.
Cum ţi-a venit ideea? Cum a fost acel moment: eu scriu o carte!
Pur şi simplu mi-a venit o idee şi am scris-o. Nu m-am gândit foarte mult, deşi m-am gândit mult la dezvoltare, pentru că insist foarte mult să aibă sens totul. Nimic să nu fie lăsat fără explicaţii. E adevărat că în micul volum nu pot să explic în 200 de pagini o lume pe care am creat-o. Pur şi simplu am avut o idee şi am scris-o.
Ţi-ai dorit vreodată să devii scriitoare sau pur şi simplu totul a venit de la sine?
Totul a venit de la sine, a curs pur şi simplu. M-am lăsat purtată de pasiune şi de inspiraţie.
Citește pe Antena3.ro
Mi se pare fascinant că ai scris direct în limba engleză. Cum ai reuşit?
Mă simt foarte aproape de limba engleză. Cuvintele curg, nici nu trebuie să mă gândesc prea mult, vin natural. Tot ce scriu este de la sine, ca şi cum aşa ar trebui să fie.
Mulţi au probleme şi în limba română să scrie, nu mai vorbim de limba engleză. Tu ai reuşit ceva fabulos aici cu o carte fantasy în limba engleză. Ai foarte multe personaje interesante aici. Cum le-ai creionat?
M-am gândit ce vreau de la personaje. Păi să fie personaje interesante, care să aibă o personalitate proprie, nu să fie nişte marionete în mâna unui autor, ci să fie fiinţe.
Ţi-ai structurat cartea până la final sau ai lăsat să vină întâmplările pe parcurs ce scriai?
Văd cam toată seria ca un film. O succesiune de imagini, cu replici, cu tot.
De altfel este foarte vizuală cartea şi în timp ce o citeam vedeam în faţa mea personajele.
Asta am încercat să fac. Este unul dintre lucrurile pe care am încercat să le fac, eu văzând personajele, acţiunea, decorul, evenimentele, totul cum se desfăşoară. Mi-am dat silinţa să fac şi cititorul să vadă acelaşi lucru.
Cât timp ţi-a luat să scrii această carte?
Nu aş putea spune exact pentru că nu am scris doar la ea, având seria foarte lungă, scriu în mai multe părţi, nu scriu cursiv. Cam un an aş putea spune.
Ce vârstă aveai când te-ai apucat?
15 ani sau 14 ani jumătate.
Zici că e o serie lungă?
Este foarte, foarte lungă. Mai lucrez. Are cel puţin opt volume.
Când o să vedem următorul volum?
N-aş putea spune. Scriind pe bucăţi, nu cursiv, azi scriu la capitolul 2, mâine la capitolul 10.
E în funcţie de inspiraţie. Nu e totul foarte bine bătut în cuie. E cum vine inspiraţia.
Pot scrie şi unde aleg, dar prefer să las să curgă, să scriu relaxat, unde am inspiraţie acolo să scriu. Am observat că aşa îmi iese cel mai bine.
Deci ne aşteaptă opt volume. Ne poţi da un mic teaser despre ce se va întâmpla în continuare?
Pot spune că viaţa personajelor va lua o turnură neaşteptată. Multe secrete din trecutul lor vor fi dezvăluite. Multe alte personaje vor apărea.
Ce te inspiră? Citeşti şi alte romane fantasy? Filme, seriale, muzică?
Citesc şi mă uit la filme, dar muzica mă inspiră. Doar cu muzică vine inspiraţia, culmea, deşi ideile sunt ale mele. Muzica le ajută pur şi simplu să curgă foarte bine.
Ce muzică asculţi?
Rock, metal. Ca trupe Skillet, Power Wolf, Within Temptation.
Sunt trupe puternice, le ştiu şi eu. Îţi dau putere. Au o forţă.
Atât forţă, cât şi versurile. În primul rând, versurile mă inspiră. Versurile spun o poveste şi pot vedea o poveste pe versuri, pot vedea ceva interesant, acele versuri spun ceva. Au o anume însemnătate.
Te vezi scriitoare pe termen lung? Asta o să faci toată viaţa?
Da. Cu siguranţă. Este o pasiune destul de veche şi intenţionez să termin această serie plus încă una mai nouă. Un fantasy, aceasta este un fiction mai mult. În general în zona fiction, fantasy voi sta. Fantasy e un gen mai nou. Nu sunt încă foarte bine obişnuită cu acest gen, am început scrierea fantasy acum un an şi ceva, a venit ideea, acum e încă în stadiul de dezvoltare, nu pot să spun foarte multe despre ea.
Cât de greu este să scrii o carte? Eu te văd foarte relaxată. Nu ai nicio problemă, vine inspiraţia, scrii. Mie mi-ar fi greu, de exemplu, chiar dacă am o idee.
Eu nu am văzut acest lucru ca fiind greu. Iau timp, da. Iau dedicaţie, din nou, da. Lucrurile acestea sunt necesare pentru a scrie şi a face un lucru foarte bun. Acum eu îmi dau silinţa şi o fac din pasiune. Nici n-am început cu ideea de a publica.
Ai vreun ritual atunci când scrii? Trebuie să fie dimineaţă, seară?
Noaptea. Noaptea, cu muzică. Preferabil după 12 noaptea.
S-a întâmplat să visezi anumite lucruri şi să le pui în carte?
Da, se întâmplă să-mi visez personajele.
Primeşti mesaje de la cititori? Ce spun despre carte?
Nu am avut până acum persoane care să fi citit cartea şi să nu le fi plăcut. Au văzut acţiunea, au văzut personajele. Au spus că această carte îi ţine până la sfârşit să nu o lase din mână. Ceea ce pentru mine e foarte important.
E o presiune acum că ai scris o carte, ai fani, sunt cititori care îţi dau mesaje. E o presiune. Îţi spui că şi a doua carte trebuie să fie la fel de bună ca prima sau mai bună? Să nu-i dezamăgești. Te gândeşti la lucrurile astea?
Nu-mi fac griji că îi voi dezamăgi pentru că încerc să ţin o linie. Nu-mi fac griji că aş putea greşi în ceea ce priveşte evoluţia. Dar îmi doresc să evoluez şi fiecare carte scoasă să fie mai bună, mai interesantă, să aibă o evoluţie. Atât în viaţa personajelor, cât şi în stilul meu de a scrie.
Ce fel de cărţi citeşti? Ai timp? Sunt scriitori care mi-au recunoscut că nu au timp să citească foarte mult, că ei lucrează la documentare.
Da, citesc fantasy şi fiction foarte mult. Citesc carte străină mai mult pentru că pur şi simplu am preferinţe foarte exacte. Ca şi la scrisul meu, am preferinţe foarte, foarte exacte.
Dă-ne câteva exemple. Eu sunt foarte curioasă ce mai citesc oamenii.
Pe partea de fantasy Lord of the Rings, The Silmarillion, ambele de Tolkien. The Sword of Shanara, Terry Brooks. The Witcher. Cărţile de Sapkowski. Pe partea de fiction, trilogia Night Shade, de Andrea Cremer.
Preferi cartea, să dai paginile, sau şi tableta?
Cartea, nu sunt fan e-book pentru că mi se pare greu să citesc un text lung pe ecran.
Ziceai mai devreme de şcoală. Ştiu că tu faci homeschooling. Cum este acest proces pentru cei care nu ştiu?
Domnii profesori vin acasă şi îmi predau materia, mai puţin decât la şcoală, pentru că timpul nu-mi permite. Vin acasă, îmi predau. Când e cazul, dau teste.
Faci ore în fiecare zi sau cum arată programul tău?
Nu chiar în fiecare zi. Sunt zile în care nu, dar am un anume număr de ore pe care le fac regulat.
Vin profesori de toate materiile sau ai şi profesori care îţi predau mai multe discipline?
Vin profesorii pentru materiile pe care le am, dar fiind şcolarizată la domiciliu, am mai puţine materii decât la şcoală.
Ştiu că ai dat teste inclusiv cu poliţia aici acasă. Cum a fost? Nouă ni se pare incitant, dar cred că pentru tine a fost cu emoţii.
Nu e deloc aşa incitant. Am avut mari emoţii la Capacitate, fiind examen mare şi stând cu poliţia.
Au fost profesorii şi poliţia?
Doi profesori şi doi poliţişti.
Şi acum testele le dai cu profesorii.
Acum, da. Doar la Capacitate a fost cu poliţie. Acum e cu un profesor.
Ai şi vacanţele legale?
Da, da, am şi vacanţele legale.
Cum te vezi tu în viitor? Ce îţi doreşti cel mai tare?
Aici am dubii. Nu ştiu ce voi urma la facultate în mare parte şi din cauza bolii. Boala pe care o am impune nişte limitări pe care nu le-aş avea în alte condiţii, dar ca şi până acum ea a rămas şi nu aş putea face anumite lucruri pe care le fac oamenii normali.
Cu toate acestea te văd o fată foarte puternică, foarte deşteaptă, ai nişte părinţi minunaţi, ai moştenit de la mama ta, că şi ea este foarte puternică.
Pe viitor, nu ştiu încă pe ce mă duc. Psihologia este o variantă, editarea video, modelarea 3D, pe acolo. Scrisul va rămâne o pasiune, bineînţeles. Nici nu se pune problema să renunţ sau să mă opresc.
Ce alte pasiuni mai ai? Ce mai faci tu acasă?
Editare video, modelare 3D, editare foto.
Şi toate astea le-ai învăţat singură.
Da. Total singură. Fără ajutor, nu am avut de unde învăţa.
Cum îţi alegi cărţile pe care le citeşti?
Cărţile pe care le citesc le aleg citind rezumatul de pe spatele coperţii, dar şi ceva pe Internet. Ştiind preferinţele exacte, ştiu ce caut şi ce aş vrea să văd.
Ce materii preferate ai la şcoală?
Engleza, psiholgia. Îmi plac toate. Psihologia e un domeniu foarte interesant.
Mai citesc copiii din ziua de astăzi? E învchită programa?
Mi se pare o lectură grea, dar sunt subiectivă, nu mă pot pronunţa obiectiv. Ca şi cititor de fantasy şi fiction nu sunt omul potrivit pentru a spune atât de mult. Scriitorii români sunt nişte valori, dar eu personal nu pot evalua, preferinţele mele fiind foarte diferite.
Am mai stat de vorbă şi cu copii mai mici, de 10 ani, de 11 ani, şi mulţi îmi spun că ei citesc aceste romane care sunt la clasă, limbajul este învechit, nu-l înţeleg, dar ar prefera ca profesorii să-i împingă şi spre alte genuri. Astea contemporane pe care le citim acum. Cum ţi se par profesorii? Sunt deschişi?
Cei de la liceul meu, cât şi de la şcoala generală au fost deschişi cu mine. Profesoara de română din generală m-a încurajat, la fel şi cea de română din liceu. Şi doamna dirigintă de engleză. Le mulţumesc şi îi apreciez pentru asta.
Ai de gând să scrii doar în engleză? În limba română nu o să încerci?
Mă simt foarte confortabil în engleză şi am zis: OK, scriu în limba română pentru şcoală, dar cartea prefer să o scriu în limba engleză pentru că mi-e mult mai uşor să mă exprim. E adevărat că limba română este o limbă foarte expresivă, dar mie personal îmi e mult mai uşor să scriu în engleză.
