Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Urinările cu sânge, acelea mai rare, sunt periculoase pentru că ar putea fi un semn al cancerului de vezică urinară. Ne-a vorbit despre acest tip de boală oncologică și despre simptomele sale doctorul Cristian Surcel, membru al Societăţii Europene de Urologie Oncologică – grupul de lucru pentru cancerul de prostată.
Florin Condurăţeanu: - E adevărat că dacă omul ar trăi cât prevedea proiectul Dumnezeirii privind organismul, adică 120-130 de ani, toţi bărbaţii ar avea cancer de prostată?
Dr. Cristian Surcel: - Da, e adevărat, statisticile au arătat că, de la 80 de ani încolo, 80% dintre bărbaţi suferă de cancer de prostată. La autopsiile soldaţilor morţi în război, la cei de 40 de ani, s-au descoperit urme de cancer de prostată. Şi la vârste mai tinere s-au decelat leziuni microscopice de cancer la prostată la 8% din cei testaţi. Au prostata inflamată tot mai mulţi bărbaţi tineri, prostatite fie de natură infecţioasă, fie boli benigne de prostată, şi e bine să se facă controale dese.
F.C.: - Lumea vorbeşte că această formă de cancer, cel de prostate, este mai lentă, mai puţin agresivă, iar bolnavii trăiesc mai mult...
Citește pe Antena3.ro
Dr. C. Surcel: - Ştiţi, eu am o comparaţie, cu felinele. Dar felină este şi pisica, feline sunt şi tigrii, şi leii. În cancerul de prostată nu ştii dacă un leu îţi roade organismul sau o pisică te zgârie. Doar analiza biopsiei stabileşte tipul de celulă canceroasă din prostată. Eu sunt adeptul intervenţiei prompte, devreme, prin scoaterea prostatei. Descoperirea unor leziuni canceroase nu e bine să fie ţinute sub monitorizare mult timp, testele sunt dese şi nu simple, puncţii repetate, RMN-uri dese. Eu compar prostata cu o portocală, în adenomul de prostată, formă necanceroasă, se scoate glanda şi se păstrează coaja, ca la portocală, se scoate miezul şi se păstrează coaja. La cancerul de prostată se scot şi glanda, şi învelişul, ganglionii, glandele seminale.
Şi mai este ceva: urinările dese, cu usturimi dificile, cu sângerări, dacă nu evacuează toată urina, rămâne urină în vezica urinară, ea se chinuie să o elimine, iar vezica este o vezică muncită şi nu e bine. Urina neevacuată aduce neplăceri, îmbolnăveşte rinichiul, permite formarea calculilor, infecţii.
F.C.: - Sângerările în urină sună alarma aceea gravă?
Dr. C. Surcel: - În cazul bărbaţilor, o hematurie (prezenţa sângelui în urinare) poate da alarma că e ceva în neregulă în vezica urinară. La femei, sângerările pot veni şi din infecţiile urinare mai dese. Pierderile de sânge în urină din când în când, o sângerare azi, alta peste câteva zile, peste una-două luni sunt mai alarmante, cancerul din vezică nu sângerează tot timpul. Dacă acest cancer n-a străpuns peretele muscular al vezicii, se scoate cu endoscopul, se îndepărtează ţesutul până la cel sănătos. Dacă a străpuns musculoasa, se scoate toată vezica urinară, se scot ganglionii şi se reconstruieşte altă vezică urinară din intestinul subţire.
F.C.: - Ce nu trebuie să mănânce cei cu pietre la rinichi, să evite recidivele?
Dr. C. Surcel: -Eu susţin că trebuie băute cât mai multe lichide, ele spală şi împiedică suspensiile, colesterolul, sărurile să ducă la calculi. E indicat să se apeleze la multe citrice, lămâi, portocale. Cei cu calculi în compoziţie cu oxalaţi să evite sfecla, hreanul. Pentru a nu se aduna prea mulţi uraţi, cei cu predispoziţie să limiteze carnea tânără, mezelurile. De bază rămâne băutul a cât mai multă apă, lichide.
Cea mai utilizată metodă de a îndepărta calculii din vezica urinară este metoda endoscopică, se pătrunde cu endoscopul fie pe calea urinară normală, fie prin ţesuturile abdomenului sau spatelui, se sparg calculii şi se extrag.
