Managementul universităţilor

La Palatul Parlamentului a avut loc simpozionul "Romănia Educaţiei, Romănia Cercetării. Calitate in Educaţie, excelenţă in cercetare. O perspectivă a Parlamentului". Profesorul doctor Irinel Popescu, preşedintele Comisiei pentru invăţămănt, ştiinţă, sport şi tineret a Senatului, adduce in prim-plan priorităţile invăţămăntului universitar.

La Palatul Parlamentului a avut loc simpozionul "Romănia Educaţiei, Romănia Cercetării. Calitate in Educaţie, excelenţă in cercetare. O perspectivă a Parlamentului". Lucrările s-au desfăşurat in două secţiuni: invăţămăntul preuniversitar - Secţiunea A, invăţămăntul universitar şi postuniversitar - Secţiunea B. Profesorul doctor Irinel Popescu, preşedintele Comisiei pentru invăţămănt, ştiinţă, sport şi tineret a Senatului, adduce in prim-plan priorităţile invăţămăntului universitar.

Jurnalul Naţional: Sunteţi susţinătorul introducerii in invăţămăntul superior a unei ierarhii bazate pe valoare şi pe rezultatele obţinute. Ce idei au fost avansate in acest sens in cadrul simpozionului?

Prof. dr. Irinel Popescu: Această idee, la care ţin foarte mult, a fost promovată incă din raportul iniţial al Comisiei prezidenţiale. In cadrul acestui simpozion, am reafirmat-o şi eu, şi alţi participanţi. Evident, mai sunt multe de făcut, dar important este că suntem pe un drum bun, care se va finaliza cu o evaluare şi o ierarhizare a universităţilor din Romănia.

Jurnalul Naţional: Care sunt primii paşi in această direcţie?

Unul dintre aceşti paşi, extrem de important, este cel al autoevaluării, aspect discutat in cadrul recentului simpozion. Criteriile ARACIS de evaluare universitară sunt cunoscute. Dar aceste criterii ar trebui aplicate de toate universităţile, pentru o autoevaluare căt mai completă şi căt mai minuţioasă, care, pe de o parte, să se constituie intr-o bază a evaluării ulterioare de către agenţia externă, iar pe de altă parte să fie făcută publică. De asemenea, pe site-ul fiecărei universităţi ar trebui să se găsească fişa de autoevaluare din motive de transparenţă şi de facilitare a evaluării externe. In felul acesta, nu numai ARACIS, ca agenţie de evaluare, dar şi orice agenţie din lume să poată evalua orice universitate.

Ierarhizare

Jurnalul Naţional: Care sunt consecinţele ierarhizării universităţilor?

Corect inţeleasă, ierarhizarea universităţilor ar trebui să fie o măsură benefică. S-ar stabili o clasificare in cel puţin trei grupe: universităţi organizatoare de licenţă, universităţi organizatoare de masterat şi universităţi organizatoare de doctorat. Această clasificare presupune existenţa unei infrastructuri şi a unor preocupări care sunt diferite de la o universitate la alta. După modelul statelor occidentale, premiind centrele de excelenţă in care există preocupări şi infrastructura, putem să ne dezvoltăm mai rapid şi astfel să recuperăm decalajul, comparativ cu ţările vestice. Cea mai neproductivă manieră de a investi este cea a alocării in mod uniform a mijloacelor financiare, considerănd că toate universităţile sunt la fel. Nu sunt la fel. După cum ar fi benefic, fără să se supere cineva sau să o ia intr-un sens peiorativ ori neadecvat, ca universităţilor să li se aloce fonduri corespunzător nivelului pe care-l au.

Jurnalul Naţional: Aceasta presupune un management eficient.

In prezentările făcute in cadul simpozionului, s-a subliniat ideea managementului universităţilor şi modernizarea acestuia, accentul fiind pus pe conducerea corporatistă. Acest tip de conducere pare că a dat cele mai bune rezultate la nivel internaţional.

Jurnalul Naţional: In ce constă acest tip de conducere?

Conducerea universităţii aparţine unui manager, selectat prin concurs. Managerul trebuie să imbunătăţească indicatorii din fişa de autoevaluare, de aceasta depinzănd durata mandatului. O altă idee este creşterea gradului de autonomie a universităţilor, care, de asemenea, dacă ar fi corect inţeleasă, este o măsură benefică: ar putea să-şi promoveze cadrele pe baza propriilor criterii, evident dacă fişa de autoevaluare atestă acest aspect.

Cercetare

Jurnalul Naţional: Ce idei s-au desprins in privinţa dezvoltării cercetării?

S-a susţinut necesitatea infiinţării unui institut naţional de cercetare, inovare şi studii avansate. Acest institut ar concentra intr-o singură unitate capacităţile de cercetare ale Romăniei. Din punctul meu de vedere, eu sunt in favoarea unui asemenea institut, dar in domeniul medical aş vedea un institut naţional de cercetare, inovare şi studii avansate in medicină. Iar pe acest model aş vedea institute similare in celelalte domenii.

Jurnalul Naţional: In ce măsură cercetarea poate contribui la promovarea universitară?

In prezent, s-au creat premisele ca promovarea universitară să se facă pe baza unor rezultate reale obţinute in cercetare. Deoarece granturile din importante competiţii au fost consistente şi au permis obţinerea unor rezultate palpabile şi publicabile. Această politică a granturilor va continua pe toate planurile: ca infrastructură de cercetare, ca organizare de manifestări, ca suport de publicaţii. In acest sens, mi se pare important de spus că Ministerul Educaţiei şi Cercetării a investit intr-un parteneriat cu Editura ELSEVIER pentru a transforma 30 de reviste romăneşti in publicaţii ISI Thomson. Este o investiţie colosală, de mare importanţă. Editura ELSEVIER deţine toate părghiile de transformare a unei publicaţii cu impact naţional intr-una cu impact internaţional.

Jurnalul Naţional: Care au fost punctele de vedere ale studenţilor participanţi la acest simpozion?

In cadrul simpozionului au avut prezentări doi studenţi. Deşi studentul este obiectul educaţiei, totuşi cerinţele lui sunt printre parametrii neglijaţi in evaluări. Acest aspect reiese şi din datele la nivel internaţional. Astfel, se evaluează performanţa cadrelor didactice etc. dar facilităţile oferite studenţilor - bibliotecile, căminele, cantinele, laboratoarele etc - de multe ori nu sunt evaluate. In prezentarea făcută, un student la medicină a relevat că sunt ramuri ale invăţămăntului in care evaluarea ar putea fi mai uşor de efectuat decăt in alte domenii. Şi medicina este un exemplu tipic. Evaluarea unei universităţi de medicină ar insemna evaluarea cadrelor didactice şi a performanţelor lor ştiinţifice, coroborate cu gradul de reuşită a studenţilor la rezidenţiat. O universitate ar trebui să ofere performanţe şi la nivelul publicaţiilor cadrelor didactice, dar şi la nivelul performanţelor studenţilor. Combinănd aceste criterii, in cadrul universităţilor de medicină, s-ar obţine mai uşor o ierarhizare. De asemenea, din prezentările studenţilor a mai reieşit o idee importantă: in ce măsură ceea ce ei invaţă in universităţi corespunde cererii pieţei. Asta inseamnă că, o dată ce ei au ajuns pe piaţa muncii, trebuie să se incadreze perfect cu ajutorul calificării alese.

Fonduri

"Cea mai neproductivă manieră de a investi este cea a alocării in mod uniform a mijloacelor financiare, considerănd că toate universităţile sunt la fel. Nu sunt la fel. După cum ar fi benefic, fără să se supere cineva sau să o ia intr-un sens peiorativ ori neadecvat, ca universităţilor să li se aloce fonduri corespunzător nivelului pe care-l au"

Profesor doctor Irinel Popescu, preşedintele Comisiei pentru invăţămănt ştiinţă, sport şi tineret a Senatului

Performanţe

"Evaluarea unei universităţi de medicină ar insemna evaluarea cadrelor didactice şi a performanţelor lor ştiinţifice coroborate cu gradul de reuşită a studenţilor la rezidenţiat. O universitate ar trebui să ofere performanţe şi la nivelul publicaţiilor cadrelor didactice, dar şi la nivelul performanţelor studenţilor"

Profesor doctor Irinel Popescu, preşedintele Comisiei pentru invăţămănt ştiinţă, sport şi tineret a Senatului

Finanţare pe proiecte

La acest simpozion a fost invitat preşedintele Traian Băsescu, care s-a referit, printre altele, şi la modul de finanţare a universităţilor. "Deşi multe universităţi solicită de mai mulţi ani renunţarea la sistemul finanţării pe cap de student şi trecerea la finanţarea multianuală pe proiecte, ministerul vrea menţinerea, in mare măsură, a sistemului actual. E drept că proiectul menţionează finanţarea pe cicluri de studii, dar rămăne totuşi esenţială, centrală finanţarea pe cap de student. Acest sistem este aspru criticat, pentru că nu permite asigurarea calităţii: căt timp universităţile sunt constrănse de numărul de studenţi dintr-un an, evaluarea nu va fi neutră şi consistentă."