Medicina recuperatorie ar putea aduce un munte de bani României

Jurnalul: România are o bază naturală deosebit de bogată și diversificată pentru tratamente balneare cu ape minerale, nămoluri, mofete. Ele sunt incluse într-un „pachet” unitar de recomandări medicale sau sunt preluate disparat, în funcție de interese locale sau specializări medicale înguste?

Prof. univ. dr. Gelu Onose: România dispune de importante resurse de factori fizici și chimici naturali cu acțiuni benefice pentru sănătate, atât profilactice, cât și terapeutico-recuperatorii. Enumerăm în principal ape minerale, lacuri, Marea Neagră, nămoluri, gaze-mofete, la care se adaugă tipurile de climat benefice sănătății care au fost studiate și incluse în practica medicală, formându-se astfel, în timp, o școală medicală de profil consolidată și larg apreciată. Datorită acestei realități, în țara noastră, cele trei domenii de bază, organic interconectate (Balneoclimatologia, Medicina Fizică și Recuperarea de tip medical) s-au dezvoltat firesc, în mod unitar, în cadrul unei singure specialități, numite din anul 1999, în nomenclatorul Ministerului Sănătății, Recuperare Medicală, Medicină Fizică și Balneologie (RMFB).

Jurnalul: Creșterea duratei de viață conduce și la o ridicare a ponderii persoanelor vârstnice în ansamblul populației, cu o serie de deprecieri specifice și dizabilități care sunt în vizorul specializării dv.medicale. Care dintre cele trei domenii ale RMFB au prioritate în România?

-Este o realitate contemporană antagonismul dintre unele rezultate ale progresului general uman, inclusiv cel din domeniul bio-medical, datorită căruia salvarea vieții chiar în situații critice a devenit frecvent posibilă, ceea ce conduce la creșterea semnificativă a duratei medii de viață, cu „îmbătrânirea demografică”- proces generator de tot mai multe persoane vârstnice, a căror caracteristică a patologiei este multimorbiditatea. Asistăm la o creștere a numărului persoanelor vârstnice ca efect al creșterii calității vieții, dar însoțită și de sporirea numărului de persoane cu dizabilități sau handicapuri severe. În acest context de ansamblu socioeconomic, Recuperării Medicale i se acordă un rol deosebit de important, inclusiv de către OMS, care a lansat un  plan de acțiune global: „Sănătate mai bună pentru toate persoanele cu dizabilitate”- orientare strategică de politică sanitară la nivel internațional pentru combaterea deficiențelor de funcționare umană a disfuncționalităților, dizabilităților, infirmităților, invalidității, acești termeni fiind practic echivalenți. Restabilirea funcționalității, autonomiei și performanței, implicit familială, ocupațională, socială, economică, deci ameliorarea calității vieții a pacienților care beneficiază de intervenții din sfera RMFB, nu se pot realiza decât prin utilizarea optimă a tuturor domeniilor componente a acestei specialități. În sinteză, sporirea calității vieții cu ajutorul RMFB este asigurată prin Balneoclimatologie, Balneo-Geriatrie, turism de sănătate, recuperare fizică medicală, care folosește tehnologii și dispozitive pentru compensare funcțională recuperatorii, inclusiv echipamente mecatronice sau din robotică. Se adaugă la acestea și îngrijirile specifice recuperatorii.

Jurnalul: Enumerați, domnule profesor, tehnologii noi, concepte moderne de recuperare medicală, dar unele dintre acestea, baza unor tratamente recuperatorii, se aplică în ceea ce numim medicina tradițională. Cum au evoluat în timp aceste transformări spectaculoase?

-  Conceptul de recuperare medicală este relativ nou în practica asistenței clinice, datând din  timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, dar are origini imemoriale. Amintesc doar că la grecii antici erau cunoscute efectele apelor termale din zona Peloponez, folosite pentru tratarea afecțiunilor aparatului locomotor. La Herculane, în Dacia romană, virtuțile terapeutice ale apelor termominerale sulfuroase alinau suferințele - adesea sechele posttraumatice consecutive războaielor - ale soldaților din legiunile romane. Secolul al XIX-lea a fost denumit și „secolul de aur al stațiunilor balneare”. Apoi, în a doua jumătate a secolului XX, ca urmare a creșterii marcante a duratei medii de viață a populației, a crescut și frecvența bolilor vasculare, cu numeroase sechele post accidente cerebrale și infarcte miocardice. Creșterea numărului de accidente rutiere la care se adaugă interesul larg pentru practicarea sportului sunt factori de creștere a dezvoltării rapide a RMFB. Pandemia de COVID- 19, declanșată acum patru ani, a determinat focalizarea suplimentară a interesului medical asupra recuperării pulmonare și, respectiv, contextual, având în vedere riscul de accidente tehnice în utilizarea foarte intensă a oxigenoterapiei, intensificarea pentru recuperarea post arsuri și arsuri severe. Este evident că în România, RMFB - termenul specializării aceste ramuri a medicinei - are o deplină acoperire profesională și conceptuală a activității complexe pe care o incumbă. De menționat este și faptul că Institutul de profil din subordinea Ministerului Sănătății - unitate de asistență medicală, cercetare științifică și învățământ, care recent a marcat un prestigios Centenar, institutul fiind înființat în 1924, al doilea ca vechime din Europa, și-a sincronizat denumirea cu această titulatură a specialității.

 Un pas greșit care ne-a dat înapoi cu câteva decenii

Jurnalul: Ați amintit de tradiție, de condițiile naturale de excepție ale României pentru a dezvolta această specialitate într-o activitate cu beneficii economice de ansamblu. Ce ne împiedică să le valorificăm la un plan superior?

-Domeniul a cunoscut un recul în anii ’80, după ce activitatea din stațiunile balneare a fost trecută la Ministerul Turismului. Atunci s-au pierdut multe legături cu partenerii străini care trimiteau în România pacienți la tratamente de recuperare, turismul fiind pentru aceștia ceva secundar. Cea mai performantă bază de tratament, larg cunoscută în străinătate, era la Otopeni, la Sanatoriul „Ana Aslan”, care avea secții exterioare în principalele stațiuni balneare, la Covasna, Felix, Eforie, Mangalia, Herculane. Prin acest transfer de conjunctură, personalul medical specializat a scăzut numeric și au fost necesare eforturi de câteva decenii pentru a ajunge acum la același efectiv de specialiști. După 1989, unele stațiuni și baze de tratament s-au degradat, prin privatizări și-au schimbat și profilul, pierzându-se chiar dotări importante. Ce s-a întâmplat la Herculane este semnificativ pentru acest declin. Din fericire, prin OG nr. 109/2000, adoptată de Parlament ca lege în 2002, „privind  stațiunile balneare, climatice și balneoclimaterice și asistența medicală balneară și de recuperare” s-a întrerupt acest ciclu negativ.

Jurnalul: Suntem acum pe o direcție ascendentă, domeniul și-a recăpătat dinamismul? 

 -Putem spune că ne aflăm într-o perioadă de reașezare în drepturile firești, în care experiența profesională își intră în drepturi și se fructifică pe baze moderne specializarea, care la noi, într-un model unic, reunește unitar cele trei domenii - Recuperarea, Medicina Fizică și BalneoClimatologie.Centrele universitare de la București, Cluj, Timișoara, Iași, Craiova, Tg. Mureș, Constanța pregătesc acum anual zeci de medici în specialitatea RMFB, solicitați pe piața muncii în spitale și stațiuni balneare.

„Capitala stă pe o uriașă pungă de apă termală. Bucureștiul ar putea să fie un mare centru balnear!”

Jurnalul: Baza naturală este exploatată corespunzător?

-Cu toate progresele cred că suntem încă departe a fi la un maxim al valorificării resurselor pe care Dumnezeu ni le-a dat. Sunt necesare încă investiții de modernizare a bazelor de tratament, acțiuni vizând integrarea în sistem a stațiunilor care se dezvoltă la nivel local. Infuzia de fonduri europene asigură investiții și programe de dotări pentru sanatoriile balneare. La Techirghiol, modernizarea accelerată a Sanatoriului Balnear, care împlinește 125 de ani de la atestarea documentară, este un exemplu în acest sens, la care se adaugă, ca element stimulator, simbioza dintre activitatea medicală, cercetare, pregătirea studenților și a medicilor în cadrul Universității „Ovidius” Constanța. Unitatea devine astfel un reper în sistemul Ministerului Sănătății, cu o activitate la standarde europene. În acest sens cred că s-ar impune ca Ministerul Sănătății să asigure acreditarea bazelor de tratament pentru aceste standarde, pentru a ne conecta la Cardul European de Sănătate, pas important în dezvoltarea turismului de sănătate. Dar, adaug, putem atrage și valorifica noi resurse naturale. De pildă, Bucureștiul stă pe o uriașă pungă de apă termală sulfuroasă, asemănătoare calității izvoarelor de la Herculane. Potențialul natural valorificabil al apelor cu peste 70 de grade Celsius , care se întinde de la Otopeni spre centrul orașului, ar da Capitalei și valențe de zonă balneară. Budapesta a reușit să integreze izvoare termale în oferta turismului de sănătate. La noi sunt promisiuni emise mai ales în perioadele electorale pentru valorificarea acestei bogății.

Congrese științifice medicale la Techirghiol

 În 2024, Sanatoriul Balnear și de Recuperare Techirghiol împlinește 125 de ani de medicină balneară neîntreruptă. În suita de manifestări legate de acest moment se înscriu două evenimente științifice de amploare găzduite săptămâna viitoare de Sanatoriul din Techirghiol. În 21-22 mai se desfășoară Congresul Național de Medicină Fizică, Recuperare și Balneologie, urmat în 23-25 mai, de al 47-lea Congres Mondial al Societății Internaționale de  Hidrologie Medicală și Climatologie (ISMH). În acest cadru va fi lansat Ghidul Corolar Monografic de BalneoClimatologie, editori coordonatori Gelu Onose, Delia Cinteză, Elena Valentina Ionescu, Elena-Roxana Țucmeanu. La cele două manifestări de la Techirghiol vor participa peste 200 de specialiști din domeniu, personalități ale medicinei, la care se adaugă o largă audiență asigurată de transmiterea online a sesiunilor științifice.