Nascut in zodia Satanei

Jurnalul National: Regelui, fratelui dumneavoastra dupa tata, i-am adresat prima intrebare cu Sire, vazand acum acest certificat de nastere emis de autoritatile republicane sub administratia Iliescu, ar trebui sa folosesc formula de Alteta. La doi ani dupa moartea Regelui Carol al II-lea, la Escoril, in Portugalia, v-ati adresat in 1955 Tribunalului din Lisabona pentru a vi se recunoaste paternitatea. Era o oportunitate?

Mircea Lambrino: Era un moment propice produs de faptul ca se deschidea succesiunea tatalui meu; in timpul vietii sale era mai greu de facut un astfel de demers. Mama mea a incercat in Franta un proces pentru legitimarea paternitatii, dar au intervenit autoritatile din tara si ea s-a vazut constransa sa renunte la proces.

Argetoianu, care era la vremea scandalului produs de casatoria parintilor dumneavoastra ministru in guvernul generalului Averescu, ne dezvaluie in memoriile sale angajamentul dintre statul roman si mama dumneavoastra. Urma sa se stabileasca in Franta, iar statul roman sa-i plateasca anual 100.000 de franci. Pana cand a functionat acest aranjament?

Intr-adevar, asa a fost. Asa am trait in Franta. Angajamentul a tinut pana la terminarea razboiului, cand mama a primit o suma mai mare si aranjamentul a luat sfarsit.

Ce contineau scrisorile despre care vorbeste Constantin Argetoianu? Ce s-a intamplat cu ele?

Intr-adevar existau. O parte din ele au fost furate. Cele mai importante au disparut... Erau de dragoste, de recunoastere a paternitatii, de toate... Tot mi-a mai ramas o scrisoare de recunoastere din partea lui. Am depus o copie de pe ea la Tribunalul de la Lisabona.

Fise de roman balzacian

DOAR MUSAFIR. Mircea Grigore, fructul iubirii navalnice dintre Printul Carol si Zizi Lambrino, in fata Palatului Regal

Cred ca ar trebui, pentru cei care nu cunosc acea pasionanta poveste de dragoste, sa rezumam circumstantele in care s-a produs. Mama, Ioana Maria Lambrino (Zizi sau Baby), s-a nascut la Roman, in 1898. A fost trimisa intr-un pension din Franta, de unde a revenit la Bucuresti in 1910. A studiat bel canto si pictura. In 1913, in casa celui mai parizian dintre germanofili, liderul Partidului Conservator, Alexandru Marghiloman, Zizi Lambrino l-a cunoscut pe Printul Carol. In 1918, putin dupa armistitiul din Moldova, cei doi hotarasc sa se casatoreasca. Carol da dovada de o mare iresponsabilitate, abandonand regimentul in care figura cu gradul de colonel si in ziua de 2 septembrie 1918 cei doi au trecut granita cu Ucraina, ocupata de trupele germane si austriece. Carol a fost recunoscut imediat de inamic, dar, fiind un vlastar al dinastiei Hohenzollern-Singmaringen, a fost lasat in pace (sau se voia compromiterea recalcitrantei dinastii romane?) si condus la Odessa. La 13 septembrie, la Catedrala ortodoxa Pokrovska, a fost oficiata casatoria de catre preotul rus Sarafski. Martori au fost aghiotantul Serdici si un ofiter german neidentificat. La 8 ianuarie 1919, Curtea de Apel Ilfov, in sedinta secreta, a anulat casatoria, pe motiv ca ea contravenea codului familiei regale. In evocarea celui mai cinic memorialist roman, Constantin Argetoianu, aventura sentimentala de la Odessa e tratata in deriziune. Iata un fragment: "Aproape cat a tinut Ministerul Averescu (guvernul - n.n.), am avut sa ne distram cu afacerea Carol-Zizi Lambrino, chiar si dupa ce Printul s-a logodit si apoi casatorit cu Principesa Elena, caci a trebuit sa mai impacam legitimele pretentii ale sotiei abandonate.(...) Zizi veghea, «et elle ne lachait pas le morceau». Prin biletele izbuti sa aminteasca junelui sovaitor ca era sotia lui, ca recunoscuse copilul lor, ca-l avea la mana prin scrisorile ce-i adresase. Regina mi-a marturisit mai tarziu ca nenorocirea baietilor ei era spiritul lor de onoare familiala, atat de dezvoltat, incat se credeau obligati sa-si tina cuvantul dat oricarei patachine. Carol si-a adus aminte de scrisori, si-a adus aminte de fagaduielile de eterna fidelitate si si-a mai adus aminte si de epitetele cu care onorase pe scumpa lui mamitica. Zizi era in stare sa dea publicitatii confidentele lui si, in acest caz, cum ramanea cu el? Patima lui se stinsese aproape - dar ramasese cuvantul lui dat si scrisorile... Sa ramana cu Zizi in brate, cu orice risc - trista perspectiva, caci omul mai era si ambitios. Sa plece sa faca ocolul pamantului renuntand la femeie si copil - cum ramanea cu cuvantul dat? Dilema era dureroasa si, ca sa scape de incurcatura, Printul nostru a hotarat sa se sinucida. S-a incuiat in odaie si si-a tras o lovitura de revolver in pulpa - dar nu prea adanca, sa nu sangereze si sa pateze covorul".

Sa spunem cititorilor nostri ca, in acel timp, un certificat eliberat de Biserica era suficient pentru a face legala legatura.

In Rusia, casatoria era numai religioasa, nu si civila, cum e obligatoriu azi. In Anglia, si astazi casatoriile care se fac la Biserica sunt perfect legale si sunt doar inregistrate la autoritatile civile. Parintii mei au trait impreuna un an sau doi si apoi familia regala a hotarat anularea casatoriei. Cum poti sa anulezi un mariaj cand este un copil?! O casatorie se poate anula daca ea n-a fost consumata sau perechea e sterila, dar nu cand a rezultat un copil?! Motivul principal al anularii era ca mama mea era romanca, ceea ce contravenea angajamentului luat de Carol I.
*
Fondatorul dinastiei romane se angajase sa interzica mariajul membrilor Casei Regale cu persoane din tara. Dupa aceasta casatorie, ca si dupa legalizarea aventurii sentimentale a printului Nicolae cu domnisoara Doletti, casatorie anulata la porunca memorialistului nostru, Argetoianu, ministru de Interne la acea data, prin rescrierea registrului de stare civila din Tohani, viitoarea Lege a Casei Regale, votata de Parlament in 1926, va interzice astfel de mariaje!

O coincidenta tulburatoare

PROFIL. Tata si fiu, asemanare izbitoare

Ce-ati facut in acesti ani?

Veneam, din cand in cand, in tara, in vacanta. Aveam o casa in Romania, intre Iasi si Vaslui, o casa cumparata de la mostenitorii domnitorului Cuza. A fost vanduta in timpul razboiului. Pe tata nu l-am vazut decat o data, la Paris, cand aveam 5 ani. Venise la hotelul unde stateam, s-o vada pe mama. Am foarte vagi amintiri. (Imi cer scuze ca vorbesc gresit romaneste, dar n-am mai folosit limba romana de 40 de ani.) Ultima oara am fost in tara in 1938. Vreau sa va mai spun ca mama mea nu s-a mai casatorit. Din nefericire, a fost o mare dragoste pentru tatal meu, dragoste care era indreptata spre mine. Nu l-a uitat niciodata, si asta s-a simtit si in educatia mea. Il iubea pe el prin mine!

Informatiile noastre despre moartea regelui Carol in Portugalia, la Escoril, acum 50 de ani, sunt foarte putine. Puteti sa ne spuneti mai mult?

Se spun anumite lucruri foarte curioase, dar nu stiu cata crezare trebuie sa le dam. Cand mama a murit, i-am trimis o telegrama foarte rece, atat am scris: "Mama a murit!". El n-a vazut imediat telegrama. I-a fost ascunsa de doamna Lupescu intr-un sertar. In ziua cand tata a gasit-o, a murit. Trecusera cam doua saptamani dupa ce murise mama! Se zicea ca l-a tras dupa ea...

Stranie coincidenta! Ironia lui Argetoianu, care vedea legatura celor doi ca o parodie a celebrului cuplu shakespearian, pare astfel deplasata; moartea lor pare epilogul unei mari iubiri.

Nu stiu cat e de adevarat, dar asta mi-au spus persoanele care erau la Lisabona... Eu n-am fost deloc acolo, nici la inmormantare, nici la procesul de succesiune. Atunci s-a recunoscut paternitatea, iar mostenirea sa a fost impartita in trei parti: Elena Lupescu - un sfert, eu si Mihai - cate 37,5%.

Nici Regele Mihai n-a fost la inmormantarea lui.

Din alte motive!

O viata fara evenimente

Oricum, e multa tristete in relatia pe care a avut-o Carol cu descendentii lui!

Am avut parte de o viata foarte personala, am trait cu mijloace modeste, in Franta. Am urmat studiile normale, fara nimic special, mi-a placut pictura, ca si mamei mele, am facut Belle Artele si am pictat. Asta a fost cel mai important lucru pentru mine. Am facut peisaje, naturi moarte. Am mai si vandut cateva dintre tablouri. In timpul razboiului am stat la Paris. Sigur ca era greu sa gasesti de mancare, dar unii se descurcau, altii traiau prost. Ocupatia n-a fost, un timp, dura. Hitler, ca sa-i castige pe parizieni, a trimis unitati de elita. Am cunoscut cativa ofiteri, care se comportau exemplar, mai mult decat civilizat! Chiar daca erau interdictii de circulat noaptea, patrulele inchideau ochii daca vedeau trecatori intarziati. Asta a fost pana cand Rezistenta a trecut la acte impotriva ocupantilor. Apoi ne-am mutat la Biarritz, care era in zona libera, si dupa ce s-a terminat razboiul am revenit la Paris. Mama a murit, asa cum spuneam, in 1953. Avea 55 de ani. Tatal meu - 60. Dupa 10 ani, m-am mutat la Londra. Dupa cum vedeti, o viata fara evenimente. Autoritatile din Bucuresti nu ne-au deranjat niciodata, doar cand veneam in vacanta in tara observam in spate o "umbra" de la Siguranta. Cu autoritatile comuniste n-am avut nici un contact.

Inima mea nu e cu Mihai

Cu cine din familia regala ati avut relatii?

Cu Elisabeta, care era la Paris. L-am vazut si pe printul Nicolae. Ne vizitam. Amandoi erau foarte cumsecade si, cum sa spun, foarte intelegatori pentru situatia in care ne aflam. Pe ceilalti nu i-am cunoscut. De fapt, toti verii sunt prudenti cand vorbesc despre noi. Tot la Paris l-am cunoscut pe George Enescu, care m-a invitat la un concert, dupa razboi, cand s-a stabilit in Franta. Cand tata a fost in Brazilia, am fost acolo si am vrut sa-l intalnesc, dar Urdareanu si madame Lupescu mi-au interzis intalnirea cu tata.

Cum considerati domnia lui Carol al II-lea? V-a interesat istoria acestei domnii?

Cred ca era un om destept, care avea idei foarte bune, pe unele dintre ele mersul evenimentelor avea sa le arate ca fiind foarte necesare tarii, dar era un sentimental... Nu, n-am citit jurnalul lui publicat, dupa cum spuneti, in Romania. Avea idei bune, voia sa faca bine, dar n-a reusit intotdeauna... Despre Elena Lupescu nu pot spune nimic, numai ca avea parul rosu. (rade amuzat de acest, poate, pars pro toto!)

Ce parere v-a facut dinastia romana?

Eu am impresia ca a fost foarte slaba. Mihai, intai si-ntai. Carol I a fost un bun rege. Si Ferdinand a fost un om onest, a incercat sa faca lucrurile corect si, desi german, s-a comportat in timpul razboiului ca un foarte bun roman! Apoi, ceilalti... Tatal meu a fost slab. E adevarat, si vremurile erau tulburi, apoi lumea era mult mai sentimentala, traia cu iluzii, cum sa spun, mi-e greu sa ma exprim, era un romantic, toti aveau fantezii, idealuri fara fundament in realitate. Da, tatal meu era un mare romantic! A incercat sa faca bine, a facut o gramada de lucruri bune pentru tara, dar nu cred ca s-a dovedit priceput intotdeauna. Si era si foarte usor influentabil. Asta e impresia mea. Despre Mihai mi-e foarte greu sa spun ceva. A facut ce a trebuit sa faca, a avut, poate, influente care nu erau bune, vremurile erau complicate, a fost foarte slab in toate. Nu stiu ce sa spun despre el. N-am trait aici si, cum se zice, inima mea nu e cu el!

Toate au mers contra mea

Va inteleg. Nici subiectul urmator nu e, cred, mai putin sensibil. E vorba despre fiul dumneavoastra, Paul. A venit in Romania la putina vreme dupa Revolutie si s-a pus, sau s-a lasat folosit de FSN, in lupta impotriva Regelui Mihai. A avut incuviintarea dumneavoastra?

Am foarte putine lucruri sa spun despre Paul (ii pronunta numele Pol!). Ce a incercat sa faca nu i-a reusit.

Va inteleg, e greu sa abordati acest subiect, dar cititorii nostri ar putea sa inteleaga mai mult daca le voi spune ca fiul dumneavoastra n-a stiut ca veti sosi la Bucuresti. Da, dupa 67 de ani - o viata de om! - sunteti in Romania. De ce? Nu vreau sa credeti ca ma mir ca sunteti aici, ci de ce atat de tarziu!

E o vizita tarzie pentru ca nu stiam cum voi fi primit. Nici acum nu stiu. Acum e o vizita scurta, dar am de gand sa revin. Dupa 67 de ani de absenta, nu pot avea o opinie corecta despre Romania; trebuie sa traiesc ceva timp aicea, ca sa vad cum e, cum voi fi primit de lume.

Cum ati primit vestea aranjamentului dintre autoritati si Casa Regala privind plata unei sume globale fostului suveran pentru proprietatile confiscate dupa abdicarea sa fortata?

Impresia mea e ca intreaga situatie a fost foarte injusta in ceea ce ma priveste. De ce? Fiindca toate au mers contra mea.

Un proces interminabil

PRIETENI. Mircea Lambrino si avocatul Marcar Yazegian

Sunteti in proces cu statul roman?

(In acest moment intervine in discutie maestrul Marcar Yazegian)
Marcar Yazegian: E vorba despre un proces de exequatur, care inseamna recunoasterea de catre autoritatile noastre a hotararii judecatoresti a Tribunalului din Lisabona din anul 1955, hotarare recunoscuta imediat si de Tribunalul de Prima Instanta a Departamentului Seine din Franta. Procesul din Romania dureaza din 1991! E vorba despre recunoasterea paternitatii lui Carol al II-lea.

Bine, dar acest certificat de nastere pe care-l am aici, in copie, nu e doar un fals!

Marcar Yazegian: Nu e vorba despre nici un fals. Curtea de Apel din Bucuresti a pronuntat o hotarare definitiva, pe baza careia a fost eliberat certificatul de nastere. Intre timp, Inalta Curte de Casatie si Justitie, pe un viciu procedural, a casat hotararea definitiva si a trimis dosarul inapoi, la Curtea de Apel, sa-l rejudece. Are termen la 29 septembrie.

Ne aflam in fata unui paradox. Se repune in discutia justitiei un dosar cu o hotarare definitiva, pe baza careia a fost eliberat acest certificat de nastere. Mi-e greu sa presupun ca justitia noastra e atat de independenta, incat a fost indiferenta la "simpatia" interesata a administratiei Iliescu fata de fiul dumneavoastra. S-ar zice ca ma aflu in culpa atribuind fiului doamnei Ioana Lambrino un titlu princiar recunoscut in Occident, dar aflat inca in dezbaterea instantelor romane.

Marcar Yazegian: Ma abtin sa calific pozitia justitiei. Cert e ca in doua randuri Inalta Curte... a casat pentru un viciu de procedura hotararea pronuntata de catre Curtea de Apel. Iar tevatura e pentru o banala recunoastere a hotararii unor instante europene! Exequaturul, care se face pe baza Legii 105, e o lege speciala, leaga practic cetateanul roman de recunoasterea in tara a oricaror hotarari pe care el le-a obtinut in strainatate in materie de stare civila. Deci o hotarare care la Lisabona n-a fost apelata nici de Elena Lupescu, nici de Regele Mihai, hotarare pe baza careia s-a impartit succesiunea Regelui Carol al II-lea, continua sa se judece in Romania de 15 ani!

Miza acestei tergiversari

Recunoasterea din partea Inaltei Curti de Casatie si Justitie a hotararii portugheze ar extinde, implicit, dreptul la succesiune si asupra bunurilor revendicate in tara?

Marcar Yazegian: E firesc sa fie asa; orice nou bun descoperit ca a apartinut lui Carol al II-lea va trebui sa aiba aceiasi succesori!

Deci miza acestui proces - ca si urgenta lui - e mult mai mare acum, dupa ce statul roman a ajuns la un aranjament cu Regele Mihai pentru a stinge orice litigiu privind bunurile confiscate.

Marcar Yazegian: Acea lege a fost atacata de un grup de parlamentari la Curtea Constitutionala, iar aceasta instanta a amanat pronuntarea. Motivul contestatiei consta in faptul ca exista o lege de restituire si deci o lege speciala pentru fostul suveran nu e necesara. Fara nici o discutie, cei doi frati au drept de succesiune asupra mostenirii Regelui Carol al II-lea. Problema e ce intra in aceasta succesiune. Legea speciala incurca si mai mult lucrurile! Evident ca nu intra in discutie proprietatile pe care le-a cumparat Regele Mihai, cum e Savarsinul sau imobilul din Caragiale 32, de exemplu.

Am inteles ca nu sunteti avocat in acest proces, ci consilierul Altetei sale.

Marcar Yazegian: Il consiliez, fiindca suntem prieteni de 40 de ani. Ne-am cunoscut la Londra, la intalnirile pe care marele roman, care a fost Ion Ratiu, le organiza periodic, la 24 ianuarie. E sarbatoarea fondatoare a statului roman! Acele sarbatori romanesti de la Londra au murit o data cu plecarea in Romania a lui Iancu Ratiu. Ducea cu el o tipografie. I-am spus sa renunte la aceasta idee, pentru ca nu i se va da voie s-o foloseasca. I-au trebuit doi ani ca s-o puna in functiune.

Tot regimul Iliescu i-a refuzat lui Ratiu sa deschida o televiziune independenta!

Pana la un punct, l-am pretuit pe Ratiu. (rade) El era prea ocupat cu Romania.

Intr-atat de ocupat, incat nu si-a luat niciodata cetatenia britanica!

Nici eu nu o luasem, pana acum trei luni, cetatenia britanica, sa stiti! Si eu am tinut cu Romania in felul asta. N-am vrut nici in Franta cetatenie... Am fost apatrid! Vreau sa recapat si cetatenia romaneasca!

Bine ati venit in Romania dupa atat amar de vreme!