Cati romani traiesc pe teritoriul Italiei, cu ce se ocupa, ce probleme au si ce ii nemultumeste cu privire la activitatea consulara explica Mircea
Gheordunescu, consulul Romaniei la Milano.
IRINA CRISTEA
Jurnalul National: Cati romani exista la ora actuala in Italia?
Mircea Gheordunescu: Oficial, suntem cea mai mare comunitate straina din Italia, numarand circa 275.000 de persoane. Pe langa acestia, care sunt in legalitate, exista multi care spera ca vor fi legali si unii care chiar vor fi. Fiecare roman aflat legal aici si-a adus si isi aduce in continuare fratele, sora, nepotul, vecinul, cumnata si asa mai departe. Dupa estimarile noastre sunt minimum 800.000 de romani in Italia. Personal, cred ca sunt peste un milion.
In Milano sunt oficial 20.000, inclusiv in interland. In Lombardia sunt circa 60.000, sunt concentrari mari in zona orasului Torino, in Veneto, provincia orasului Padova si in jurul Romei, adica regiunea Lazio.
Cum se explica aceasta repartizare?
Oamenii vin unde deja au cunostinte, unde sunt altii deja stabiliti. Un fel de inspector general al regiunii Piemonte pentru invatamant chiar mi-a trimis o scrisoare in care subliniaza nu doar calitatea elevilor romani, dar si faptul ca, daca n-ar fi ei, zeci de scoli italiene ar fi trebuit sa se inchida din lipsa de copii. Explicatiile sunt multiple. Cele mai simple sunt afinitatile de limba si cultura. Un roman aflat in Italia se intelege, se face inteles si se descurca in doua-trei saptamani. Exista si o afinitate culturala si a romanilor pentru italieni, si a italienilor pentru romani. Suntem priviti cu deosebit de multa simpatie si cu mare interes, atat de autoritati, cat si de cetateni.
Presa italiana relateaza aproape zilnic cazul cate unui roman implicat in vreo infractiune. Sunt romanii o problema pentru autoritatile italiene, din acest punct de vedere?
La acest numar foarte mare de romani exista, firesc, si o doza de infractionalitate. Desi numarul de infractiuni comise de romani ii situeaza pe locul patru in Italia, proportional cu numarul de romani suntem pe 12-14-16, deci nu reprezentam o problema. Marea majoritate a problemelor sunt cauzate, din pacate, de grupurile de etnie rroma care sunt la semafoare, pe langa spitale, care stau ilegal si se ocupa cu cersitul. Pe de alta parte, faptele pe care le comit nu ii includ in marea infractionalitate. Ei nu au pistoale, nu umbla cu cutite, nu sunt in traficul de droguri. O problema noua si, din pacate, reala, care arata, paradoxal, buna pregatire a tinerilor romani, este infractionalitatea din domeniul bancar, cu cardurile, unde sunt de o ingeniozitate si o tehnica deosebite. Dar autoritatile italiene spun clar si tare ca nu au probleme cu romanii.
Cu ce se ocupa romanii in Italia?
Muncesc. Romanii sunt apreciati si pentru ca se lasa mai prost platiti, si pentru faptul ca muncesc mult, bine, inclusiv sambata si duminica, atunci cand altii nu muncesc, si pentru ca sunt policalificati. Exista o zona viticola in Piemonte, numita Lange, unde nu exista o mica vie care sa n-aiba angajati doi-trei romani din Husi, Vrancea, care sunt priceputi si la vie si care, daca se strica o priza, o repara imediat, se pricep si la motor, dau si cu bidineaua, repara si o usa. Din acest punct de vedere, italienii sunt entuziasmati. La noi la consulat sunt doi electricieni italieni care vin sa repare cand apare cate o problema. Unul umbla numai pe sus si altul numai pe jos! Nu se baga cel de la lampi peste cel de la prize si invers! Foarte apreciate sunt asistentele si infirmierele din Romania, datorita cunostintelor practice deosebite si a felului in care se comporta cu bolnavii. Una din patru-cinci familii din Italia are o menajera romanca, o femeie care le face curat, le gateste, plimba copiii, uneori face si lectiile cu ei, ceea ce italienilor li se pare extraordinar. Ele creeaza o imagine pozitiva.
Mica Borsa din Italia
Spre ce alte domenii se orienteaza?
Cei mai multi lucreaza in constructii, in agricultura, unde se ocupa de sere, vii sau conduc utilaje, in tamplarie, unde mai ales dulgherii sunt foarte apreciati, in alimentatia publica. Vreau sa atrag insa atentia ca nu suntem un popor de muncitori si de menajere. Sunt foarte multi intelectuali, si din imigratia mai veche, si din noile comunitati formate. Exista multi muzicieni, nu exista orchestra fara romani. Mai sunt pictori, antrenori, sportivi, ingineri, medici foarte multi, mai ales cardiologi, chirurgi si neurochirurgi. In Lombardia am trei directori de spitale romani. Mai nou, foarte apreciati sunt informaticienii, dar cadrul legal nu le favorizeaza, deocamdata, sosirea. Cei mai multi romani care se ocupa cu muncile simple sunt din regiunea Moldovei, foarte multi din Vrancea, Buzau, Maramures, cred ca toata Borsa este in Italia. Dar subliniez ca fluxul e biunivoc. Si la Timisoara se vorbeste italiana la fel cum se vorbeste romana la Torino, si in zona Aradului se vorbeste dialectul din Beneto la fel cum la Padova se vorbeste moldoveneste. Datoria noastra este ca si cetatenii romani in Italia sa se bucure de aceleasi drepturi precum cetatenii italieni in Romania.
Care sunt pricipalele probleme cu care se confrunta romanii in Italia?
Una dintre probleme provine din faptul ca nu cunosc bine nici legislatia romana, nici cea italiana. Sunt oameni care ajung la Torino, dar care n-au fost in viata lor intr-un oras mare din Romania. De la un sat pierdut pe nu stiu unde ajung direct intr-o metropola europeana unde totul este cu bancomate, cu PIN-uri, cu carduri, unde ca sa chemi taxiul trebuie sa faci nu stiu ce numar, ca sa iti iei un bilet la metrou trebuie sa tastezi alt numar si asa mai departe. Impactul e dureros. O problema deosebita pe care o au este ca in primele opt zile de la sosirea in Italia trebuie sa-si faca un permis de sedere, macar turistic. A nu ti-l face e infractiune si in a noua zi poti fi expulzat. Oamenii isi pot face acest permis la orice chestura, cea mai apropiata de locul unde se stabilesc. Intervine si o alta problema: acest lucru era valabil cand se punea viza de intrare in Italia. Acum viza de intrare este cea din spatiul Schengen, respectiv in Austria si in curand Ungaria. Multi romani stau doua-trei zile in Austria, trec pe la niste prieteni in Bavaria si ajung in a noua zi in Italia, depasind cele opt zile si nestiind despre ce e vorba. Sunt expusi expulzarii imediate, fie ca nu au stiut, fie ca au neglijat ce aveau de facut. Ii sfatuim sa isi faca imediat acest permis. Foarte multi isi pierd sau distrug documentele de identitate si vin la consulat nepregatiti, fara certificate de nastere sau casatorie, care le trebuie in orice pas pe care il fac legal sau semilegal in societatea italiana. Ei vin la noi in primul rand pentru documentele de identitate, definitive sau provizorii. Apoi vin pentru certificate de nastere, de casatorie, pentru legalizari...Toate acestea creeaza un aflux absolut anormal, artificial. Mai au probleme de succesiuni si de procuri.
Probleme cu asociatiile romanilor
Ce rol joaca asociatiile pe care le-au formeat?
Va dau un exemplu. In sase luni, membrii unei familii de romani cu copii in Italia vorbesc intre ei in italiana. Asta ii ajuta foarte mult, dar asociatiile ar trebui sa actioneze aici pentru ca ei sa nu piarda legatura cu limba si cultura din tara. Cand cu chiu, cu vai, se infiinteaza cate o asociatie, aproape spontan apare si a doua, daca nu si a treia care sa-i faca o concurenta sau sa fie fiecare mai sef decat celalalt. Noi suntem deschisi, consulatul le asteapta cu draga inima, dar nu putem admite tentative de intermediere. Exista incercari de a se erija in reprezentanti ai unor asociatii si sa vina cu actele si sa le faca la consulat in numele celor pe care ii reprezinta. Din pacate, acest lucru nu este posibil.
A fost aceasta una dintre problemele reclamate de asociatiile de romani cu privire la activitatea consulara de la Milano?
Problema de fond este numarul foarte mare de romani, de solicitanti, care depasesc la un moment dat capacitatea fizica de a le solutiona problemele. La consulat se fac 150 de programari pe zi. Telefonul e, practic, mereu ocupat. La inceput in consulat am fost doi oameni, apoi patru si acum suntem sase, la nivel de diplomati. Dar toata lumea se ocupa de absolut toate problemele.
In afara de cei 150 de programati, se face o lista suplimentara care dubleaza numarul programatilor. Dupa ce terminam cu cei programati, toata lumea sta pana ii terminam si pe cei de pe lista suplimentara, cu o exceptie: procurile mai multe decat cele programate, pentru care nu exista timp fizic. Aceia sunt reprogramati. Din pacate, multi solicitanti isi creeaza ei insisi probleme, fie prin modul de comportare, fie prin cel de adresare, fie prin felul in care vor sa o ia inaintea celorlalti. Fiecare crede ca are o problema mai urgenta decat ceilalti.
Va amintiti cateva cazuri deosebite care au implicat romani?
Avem, de pilda, situatia unui roman care a suferit un accident de munca si patronul, care-l angajase la negru, camuflase totul intr-un accident de circulatie. Neavand nici un fel de contract, omul e neprotejat total. Avem si eroi, un roman care a vazut un accident grav in care erau implicate trei masini, i-a salvat pe raniti, i-a scos din masini si in timp ce dadea o mana de ajutor a venit o alta masina si l-a omorat. A fost decorat post-mortem chiar de presedintele Italiei. Alt roman s-a inecat dupa ce a salvat doi copii de la inec. Stiu ca stirile bune nu sunt stiri de presa, dar apar si astfel de stiri.
RECIPROCITATE
"Si la Timisoara se vorbeste italiana la fel cum se vorbeste romana la Torino, si in zona Aradului se vorbeste dialectul din Beneto la fel cum la Padova se vorbeste moldoveneste."
SOC
"Sunt romani care ajung la Torino, dar care n-au fost in viata lor intr-un oras mare din Romania. De la un sat pierdut pe nu stiu unde ajung direct intr-o metropola europeana.
Impactul e dureros." - Mircea Gheordunescu, Consulul Romaniei la Milano
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Nu, multumesc
Accept
