O elită a medicinei la Bucureşti

Intre 5 şi 7 septembrie, la Bucureşti a avut loc al XVII-lea Congres al Asociaţiei Internaţionale a Chirurgilor, Gastroenterologilor şi Oncologilor, "cel mai mare organizat vreodată in ţara noastră", spune profesorul doctor Irinel Popescu, preşedintele congresului.

Intre 5 şi 7 septembrie, la Bucureşti a avut loc al XVII-lea Congres al Asociaţiei Internaţionale a Chirurgilor, Gastroenterologilor şi Oncologilor, "cel mai mare organizat vreodată in ţara noastră", spune profesorul doctor Irinel Popescu, preşedintele congresului.

• Jurnalul Naţional: Ce ar trebui să reţinem despre acest congres pe care ştiu că il pregătiţi de cel puţin doi ani?

Profesorul doctor Irinel Popescu: Că a fost o onoare pentru Bucureşti să găzduiască cel de-al XVII-lea Congres al Asociaţiei Internaţionale a Chirurgilor, Gastroenterologilor şi Oncologilor, mai ales că a fost o competiţie foarte serioasă pentru a obţine organizarea acestui eveniment. Astfel, Bucureştiul se inscrie in răndul oraşelor Madrid, Zürich, Nagasaki, care au găzduit precedentele ediţii ale congresului. De fiecare dată sunt concurenţi puternici care doresc să organizeze acest congres. In primul rănd, consider că a fost un succes pentru că a fost ales Bucureştiul ca gazdă. Şi in al doilea rănd, congresul a fost un succes prin dimensiunea evenimentului: 300 de vorbitori dintre cei mai prestigioşi, aproximativ 1.500 de invitaţi, trei zile pline de informaţii de ultimă oră. Cred că a fost cel mai mare congres medical organizat vreodată in Romănia.

• Dincolo de această intălnire live cu o elită a medicinei, ce semnificaţii pe termen lung are acest eveniment?

Acest congres ar trebui integrat in nişte concepte mai largi, dincolo de manifestarea in sine. Trebuie să căutăm semnificaţii atăt anterioare, căt mai ales ulterioare congresului. Pentru că altfel congresul rămăne un reper in timp a cărui semnificaţie s-ar pierde repede şi ar fi păcat. Integrat corect in circuitul ştiinţific şi educaţional, acest congres poate fi foarte util mai ales de acum inainte. Judecănd după reacţiile participanţilor, congresul a fost un moment s-timulativ pentru colegii din ţară, chiar şi pentru cei din străinătate. Participarea la un asemenea eveniment schimbă optica şi scoate din rutina de zi cu zi specialistul care stă de dimineaţa pănă seara lăngă bolnavi şi foarte rar mai are timp pentru lectură. Iar un asemenea eveniment il transpune intr-o atmosferă ştiinţifică şi ii oferă ultimele noutăţi şi descoperiri ale ştiinţei. Eu cred că pentru medicina romănească, pentru specialiştii implicaţi - chirurgi, gastroenterologi, oncologi - a fost un stimulent puternic, de care va trebui profitat in perioada imediat următoare. Â

• Romănia are un proiect de relansare a educaţiei şi cercetării şi legi ale educaţiei in dezbaterea parlamentară. In acest context, ce loc ocupă acest congres?

O manifestare este importantă atăt din punctul de vedere al educaţiei, dar şi din punctul de vedere al cercetării medicale. Integrarea de care vorbeam trebuie făcută in conceptul mai larg al educaţiei şi cercetării. După cum ştiţi, preşedintele Băsescu a lansat in cursul verii proiectul "Romănia educaţiei. Romănia cercetării", care in opinia mea are semnificaţii deosebite. S-a dovedit foarte clar - şi mass-media a relatat de multe ori şi datele de nivel internaţional sunt de asemenea fără dubiu - că ţările care au investit in educaţie şi cercetare s-au dezvoltat mai repede şi mai eficient decăt celelalte . De aceea, personal consider acest proiect extrem de important pentru Romănia. Ca preşedinte al Comisiei de educaţie, ştiinţă, tineret şi sport a Senatului, am semnalat, incă de la lansarea raportului de către preşedintele Băsescu, că Parlamentul doreşte să se implice in acest proiect. De altfel, şi preşedintele a chemat la un pact naţional pentru realizarea acestui proiect. In cursul acestei toamne, vom organiza şi noi o sesiune dedicată educaţiei şi cercetării, care dorim să completeze lucrurile subliniate cu ocazia lansării proiectului, să accentueze ideile principale şi să incerce treptat să-i ofere pilonii de susţinere, care ţin de finanţare şi de organizare a sistemului.

• Aţi integrat acest congres in conceptul de educaţie. Ce forme au fost alese pentru a se face educaţie?

In primul rănd, inaintea congresului, s-au organizat trei cursuri. Un curs de microchirurgie, coordonat de profesorii Y. Pan din Houston şi Ioan Lascăr de la Spitalul de Urgenţă Floreasca, la care cursanţii au invăţat tehnicile de bază ale microchirurgiei. Cursul de ecografie, coordonat de profesorii Guido Torzilli de la Milano şi Jose Schiappa de la Lisabona. Şi un curs de distrucţie a tumorilor hepatice cu radiofrecvenţă şi de chirurgie hepatică cu radiofrecvenţă, coordonat de profesorul Nagy Habib, inventatorul aparatului HABIB 4X. Acesta este cel mai performant aparat in materie de distrucţie a tumorilor hepatice şi de secţiune a ficatului fără hemoragie. Toţi coordonatorii acestor cursuri au fost prezenţi in cadrul congresului de la Bucureşti. Caracteristica principală a acestor cursuri este "hands-on", adică posibilitatea oferită cursanţilor de a efectua ei inşişi manevrele respective. Această caracteristică diferenţiază aceste cursuri de cele prin corespondenţă sau de lecturile prin internet sau a unor tratate. Ele sunt foarte căutate mai ales de tineri, de rezidenţi, de medici in formare.

• Educaţie s-a făcut nu numai inainte, dar şi in timpul congresului...

Congresul a fost important in plan educaţional prin calitatea conferinţelor prezentate. Au fost lectori extrem de prestigioşi şi de la ştiinţele fundamentale - şi aici aş aminti incă de la deschidere prezentarea profesorului Victor Velculescu despre modificările genomului uman in cazul cancerului colo-rectal - pănă la ştiinţele clinice. Au fost mari chirurgi ai lumii: Sun Gyu Lee (Coreea), Henri Bismuth (Franţa), Charlie Miller (SUA), Masatoshi Makuuchi (Japonia), gastroenterologi renumiţi ca Donald Castell (SUA), Robert Hawes (SUA) şi oncologi prestigioşi Cristoph Zielinsky (Austria). Aceştia au ţinut conferinţe de o valoare excepţională de la care sunt foarte multe de invăţat. In cadrul congresului au fost prezentate videotransmisii. Profesorul Ronald Merrel (Richmond, SUA) a vorbit despre telemedicină. Este evident că, la căt de frecvente sunt congresele, marile personalităţi nu se pot deplasa la toate, mai ales că sunt foarte ocupate. Şi atunci telemedicina işi face din ce in ce mai mult loc la manifestările ştiinţifice, cănd sunt lucruri importante de aflat de la aceste personalităţi, ele sunt prezente prin teleconferinţe. Calitatea transmisiei, nu numai a videoconferinţei, ci şi a imaginii operatorii, demonstrează că acest mijloc de invăţămănt va fi folosit din ce in ce mai mult in viitor.

• Inţeleg că a fost un eveniment cu o participare activă, marcată prin acumularea nu numai de informaţii, dar şi a unui număr de puncte.

In urma unui asemenea congres, se obţine un anumit număr de puncte de educaţie medicală continuă. In Romănia, Colegiul Medicilor a fost cel care a atribuit acest număr de puncte manifestării şi care vor fi utile medicilor romăni, participanţi la congres. Am reuşit să obţinem la nivel european, de la Uniunea Europeană a Medicilor Specialişti, puncte valabile oriunde in Europa. Iar din discuţia cu colegii americani a rezultat că punctele europene pot fi transformate la cerere, in SUA, in puncte de educaţie continuă in sistemul american.

• Numărul de puncte acumulate este diferit in funcţie de amploarea evenimentului medical?

Absolut. Numărul de puncte este stabilit de Colegiul Medicilor in funcţie de numărul de vorbitori, durata congresului, numărul de conferinţe. Şi participanţii la Congresul de la Bucureşti au beneficiat de punctaje maxime.

• La ce folosesc aceste puncte?

Folosesc mai intăi pentu a proba că, anual, un medic deja certificat n-a abandonat educaţia şi că se ocupă in continuare de pregătirea lui, acumulănd puncte de educaţie continuă. In anumite ţări, cum ar fi SUA, este obligatorie recertificarea. La zece ani, licenţa de practică a unui specialist este reinnoită. In procesul de recertificare, sunt foarte importante şi punctele de educaţie medicală continuă, acumulate de-a lungul timpului. Menţionez că in Romănia există obligativitatea acumulării unui anumit număr de puncte de educaţie medicală continuă pentru a putea practica medicina pănă la retragerea din activitate. Personal aş dori ca cei care au instituit sistemul, respectiv Colegiul Medicilor, să se implice mai mult in verificarea fiecărui medic, inclusiv din perspectiva numărului de puncte de educaţie medicală continuă adunate.

• Iar recertificarea periodică profesională ar trebui să se facă in toate domeniile nu numai in medicină.

Evident. Iar presa a semnalat, dar nu ştiu dacă toată lumea a sesizat importanţa unui lucru făcut de şeful statului cănd s-a prezentat pentru a-şi reinnoi brevetul de comandant de navă. Nu e un gest gratuit. Din punctul meu de vedere l-aş integra in programul general "Romănia educaţiei. Romănia cercetării". Educaţia nu se termină o dată cu facultatea sau cu rezidenţiatul. Dacă mă găndesc la cunoştinţele pe care eu le aveam in 1977, cănd am terminat facultatea, sau in 1983, cănd am terminat rezidenţiatul, evident că o mare parte dintre ele nu mai sunt de actualitate, iar o parte, şi mai mare, nici nu existau. Aşa cum am trecut prin facultate şi prin rezidenţiat şi eu şi alţi medici, tot aşa suntem obligaţi să probăm in continuare că suntem la zi cu noile cunoştinţe.

• Tot din perspectiva educaţiei, vă rog să vă referiţi la principalele subiecte de larg interes, abordate in cadrul congresului.

In domeniul educaţiei au fost prezentate ultimele noutăţi in materie de afecţiuni digestive. Ceea ce este unic şi caracteristic acestei asociaţii, in congres au fost prezenţi chirurgi, gastroenterologi şi oncologi. Este singura asociaţie la nivel mondial, care abordează in mod integrat bolile tubului digestiv, utilizănd cele trei categorii de specialişti, bineinţeles accentul fiind pus pe cancerele digestive. Acesta constituie obiectul principal de activitate al Asociaţiei Internaţionale a Medicilor Chirurgi, Gastroenterologi şi Oncologi. Au fost prezentate noutăţi in cancerul de esofag, de stomac, de ficat, de colon şi rect etc., precum şi o serie de metode terapeutice noi, precum distrucţia tumorilor hepatice cu radiofrecvenţă, metodă care-şi face loc din ce in ce mai mult.

• Un alt subiect abordat in congres, in sensul educaţiei medicale, este cel al chirurgiei robotice. Căt de aproape suntem noi de acest gen de chirurgie şi ce aplicaţii are?

In acest sens, in expoziţia congresului a fost prezentat robotul Da Vinci şi din această toamnă Clinica de la Fundeni va fi dotată cu un robot chirurgical. In timpul congresului s-a discutat despre chirurgia robotică şi depre faptul ca aceasta se va dezvolta continuu, avănd aplicaţii multiple, una dintre ele fiind in tratamentul de rezecţie a tumorilor hepatice. O largă aplicaţie a chirurgiei robotice şi laparoscopice este in chirurgia obezităţii destul de neglijată. Ea incepe să se dezvolte, reprezentănd o soluţie eficientă acolo unde alte metode au eşuat. Mă găndesc la pacienţi la care regimul alimentar, exerciţiile fizice nu dau rezultate, in timp ce chirurgia oferă rezultate spectaculoase.

• Un al doilea concept in care aţi integrat acest congres este cercetarea. Cum a fost ea evidenţiată?

Cercetarea a fost evidenţiată prin lucrări orale şi postere, iar cele mai apreciate au fost premiate. In cadrul conferinţelor au fost prezentate suficiente idei noi de cercetare, astfel incăt participanţii au putut lua contact cu noutăţi din ştiinţele medicale.

• Cum stau lucrurile in Romănia din punct de vedere al promovării cercetării?

Suntem intr-un moment cănd Romănia promovează o politică sistematică de imbunătăţire a rezultatelor in cercetare. Practic, la noi, un inceput de cercetare s-a făcut cu programele CEEX şi PNCDI, care reprezintă o competiţie pentru granturi. Ministerul Cercetării a oferit sume considerabile mergănd pănă la 500.000 de euro, printr-o selecţie făcută pe bază de competiţie. Programele au menirea să creeze o infrastructură adecvată de cercetare in Romănia şi bineinţeles ca granturile să fie folosite in proiecte ale căror rezultate să fie publicabile la nivel internaţional. Vizibilitatea ştiinţei romăneşti este una dintre ţintele majore ale acestor programe, in care investiţia se apropie treptat de 1% din PIB. Această ţintă este un obiectiv de politică europeană, sugerat de UE. Prima competiţie CEEX are meritul de a fi creat o infrastructură mai ales in unele centre. Aceste centre au fost evaluate şi cele mai merituoase au primit statutul de centre de excelenţă. In 2006, in medicină, la nivel naţional, au fost nominalizate două centre de excelenţă: Centrul de Chirurgie Fundeni şi Centrul de Biologie Moleculară Cluj.

• Aşadar nu mai putem spune că nu sunt bani alocaţi cercetării?

Evident. Şi lucrurile trebuie luate in serios. Sunt competiţii adevărate, iar la evaluare au participat cercetători romăni şi străini. Au fost selectate lucrările şi colectivele care au dovedit preocupări de cercetare ştiinţifică cu şanse de inserţie internaţională. Acasă putem fi ingăduitori, dar la nivel european, competiţiile sunt mai dure. De aceea este bine să selectăm acele colective şi acele lucrări care au şanse ca, in viitorul apropiat, să se insereze la nivel european. Aş cita la intămplare două proiecte care au căştigat la competiţia de granturi, cu menţiunea că mai sunt şi altele de aceeaşi valoare cel al profesorului Laurenţiu Popescu, care are ca temă crearea pielii artificiale pornind de la celule, proiect in curs de desfăşurare. Proiectul Clinicii de Chirurgie Fundeni, care urmăreşte descifrarea mecanismelor genomice din cancerul de pancreas şi de colon. Â

• Se dezbat legile invăţămăntului. Din perspectiva celor discutate, ce anume vi se pare extrem de important pentru a contribui la relansarea educaţiei şi cercetării in ţara noastră?

După părerea mea, este mai puţin important cum se selectează rectorii institutelor de invăţămănt superior, dar este mult mai important să fie făcută evaluarea, clasificarea şi finanţarea universităţilor. Finanţarea trebuie să fie diferită in funcţie de rezultate şi locul ocupat. Astfel, trebuie să avem universităţi care organizează licenţe, masterate şi doctorate, universităţi care să se limiteze la licenţe şi masterate, sau numai licenţe. De asemenea, să avem universităţi cu infrastructură de cercetare, care să le permită să organizeze studii doctorale, care au colective de cercetare ce pot conduce doctorate. Dar sunt şi universităţi care nu au aceste oportunităţi. Or decisiv pentru viitorul invăţămăntului romănesc sunt o evaluare obiectivă şi aplicarea principiilor promovării bazate pe cercetare şi rezultatele obţinute.

Congresul a facilitat crearea de relaţii cu diaspora. Preşedintele Băsescu s-a intălnit cu profesori de origine romănă care lucrează in străinătate: Victor Velculescu, Dan Duda, Liviu Lefter, Ştefan Constantinescu. De asemenea, s-au intălnit cu ceilalţi participanţi, facilitănd astfel crearea de parteneriate in sensul trimiterii de tineri la specializare. Şi deja tineri de la Clinica de Hepatologie se vor specializa la Clinica de Transplant Hepatic din Coreea, considerată a fi probabil cea mai mare din lume, Clinica din Cleveland,
dar şi in clinici europene.

Metoda distrucţiei cu radiofrecvenţă constă in introducerea unor ace in tumoare Prin utilizarea radiofrecvenţei este indusă căldură la nivelul tumorii. Se ridică temperatura pănă la punctul in care tumoarea este distrusă. De obicei, această metodă este folosită in cazul tumorilor hepatice, care nu pot fi extirpate chirurgical. Este folosită cu succes, in multe clinici, inclusiv la Clinica de Hepatologie Fundeni, pentru tumori care altădată nu erau tratate deloc. La un bolnav cirotic rezecţia este de multe ori imposibilă şi alte metode sunt mai puţin eficiente.

In cadrul UMF "Carol Davila" s-a creat o platformă de cercetare numită "Platforma George Emil Palade", condusă de profesorii Laurenţiu Mircea Popescu, Constantin Ionescu Tărgovişte şi Irinel Popescu. Această plaformă işi propune să coordoneze laboratoare de cercetare din UMF "Carol Davila" şi să le integreze intr-un concept unitar, care să crească şansele de a obţine proiecte la nivel naţional, dar mai ales la nivel internaţional. Următorul pas il reprezintă integrarea in proiectele de cercetare europene.