x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Special Interviuri Oprescu desfiinteaza simulacrul de reforma

Oprescu desfiinteaza simulacrul de reforma

de Victor Ciutacu    |    13 Ian 2006   •   00:00
Oprescu desfiinteaza simulacrul de reforma

Incomodul Oprescu se zbate si isi urla dreptatea-n pustiu. Intr-un interviu acordat Jurnalului National, el desfiinteaza tentativa de reforma a lui Nicolaescu si devoaleaza interesele imobiliare ale clientelei politice.

Ii sta ca un ghimpe-n coasta ministrului Nicolaescu. Nici destituit nu tace. Se zbate, se judeca, isi urla dreptatea. E dreptatea lui, subiectiva, dar tine s-o spuna tuturor celor care il mai asculta. Cand era "marele Oprescu", era coada la usa lui. Astazi, putini dintre cei care faceau anticamera isi mai aduc aminte ca exista.

Jurnalul National: Toata povestea destituirii conducerilor de spitale ati caracterizat-o ca fiind politica. Exista si o tenta personala a conflictului?
Sorin Oprescu: A devenit o tenta personala, visceralizata, pe care n-am inteles-o niciodata, din spusele lui Eugen Nicolaescu. Este adevarat ca am fost unul dintre oamenii care, de prima data cand s-a prezentat pachetul de legi, au vorbit foarte deschis. Si am vorbit foarte tare, clar, in cadru institutionalizat, despre faptul ca sunt aberatii. Dupa atatia ani, o lege care a fost trecuta prin Parlament (cu sprijinul PNL si al PD) se intoarce acum de la descentralizarea facuta in 2003 la recentralizarea intr-o mana, a unui singur om. Consiliile de Administratie dispar de facto, ele raman cu rol deliberativ si nu pot sa-si spuna cuvantul. Comunitatea locala nu mai are nici un drept...

"Ministrul s-a nascut suparat"

I-ati facut ceva inainte sa devina ministru?
Nu i-am facut nimic. Nu l-am cunoscut, nici n-am stiut ca exista. Am constatat insa ca asta-i nascut suparat. Suparat pe Oprescu, desigur. A transformat-o intr-o chestie personala. Stare de fapt la care n-am dorit sa achiesez foarte tare, pentru simplul motiv ca mi se pare ca transformarea ei intr-o chestie personala ascunde lucruri mult mai grave decat centralizarea spitalelor, care sunt centre de cost foarte mari. Dar sunt centre de cost foarte mari, pentru ca nici unul dintre ministrii Sanatatii, timp de 15 ani, n-a avut curajul sa faca o reforma reala in centrele astea de cost. Ca sa fie foarte clar, ministerul nu administreaza nici un ban. Nu este vorba despre ban public. Atunci cand ii convine, Ministerul de Finante spune ca este contributia cetateanului si a angajatorului, iar atunci cand nu-i convine - si s-au auzit zgomote in sistemul de sanatate: "Domne’ dati banii populatiei, ca aia-s banii populatiei" - , atunci sustine ca e taxa. In asa fel, incat ramane cum am vorbit in tren: Remes si mecanismul lui financiar nenorocit, pe care atunci l-au luat in brate. Le-a placut si lor, le-a placut si alor mei, le place si astora, in continuare. In 2001, m-am ridicat impotriva Agentiei Nationale de Colectare, pentru ca n-am primit banii conform proiectiei pe care au facut-o: aproape 51%. Dupa aceea, am inteles ca banii s-au dus la sustinerea pensiilor pentru ca somajul era destul de mic si nu erau necesare sume asa de mari. In urma cu patru ani, toate licitatiile de la nivelul spitalului au fost luate si au trecut la nivel de management central la nivel de minister.

N-a fost marea victorie a Guvernului Nastase?
Ba da, victoria lu’ peste prajit. Din 2002, actioneaza ordinul prin care spitalele cumparau pe licitatiile electronice. Licitatiile electronice nu le-a controlat nimeni, niciodata, intotdeauna au fost in afara Ministerului Sanatatii. Erau La Ministerul Comunicatiilor interplanetare si nimeni nu stie cat sunt sau nu de adevarate. Cert este ca, pe licitatia electronica, a scazut calitatea produselor. De exemplu, manusile au inceput sa se rupa ad-hoc, cand le puneai in mana. Discutia cu furnizorii care veneau dupa licitatia electronica castigata era in felul urmator: "Hai, sefu’, ce dracu’, cu 75 de lei crezi ca pot eu sa dau o pereche de manusi? Nu pot, domne’, cu 75". "Pai, dumneata ai castigat o licitatie cu 75." "Lasa, bre, imi dai 75 de lei, doua luni, dupa care facem un act aditional si marim pretul." Nu doreai sa faci treaba asta, trebuia sa te duci din nou la licitatia electronica. Si majoritatea se ducea pe licitatii electronice. Nu cumparau cu plasa, ca incalcau ordinul si intrau la puscarie.

Si marile economii care se prezentau in conferintele de presa?
Va spun eu cum se faceau aceste prezentari. Sistemul a reactionat astfel: a descompus toate piesele care se cumparau in felul urmator. Vorbeau de 25, 26 de repere, dar toate astea faceau un material inchegat, care se cumpara. Vorbeau, de exemplu, separat despre crema, separat despre cutie, capac si asa mai departe. Fiecare piesa era cumparata sub pret cu cate 2-3 lei. Aduceau o economie virtuala de 4 lei si 50 de bani. Am semnalat-o, la timpul respectiv, ministrului Nica, el a spus ca o sa verifice toate chestiunile astea si a ramas ca o sa verifice. Cred ca este in stadiu de verificare si acum. Bugetul global n-a actionat niciodata la nivelul spitalului, desi este trecut in Legea spitalelor nr. 270; pardon, "asa-zisa lege", dupa cum a declarat ministrul Nicolaescu. Noi am primit mereu bani ca si cum am fi fost bugetari. Discutia cu Casa de Asigurari incepea in felul urmator: In limita sumelor avute la dispozitie...

"N-am nici un schelet in sifonier"

Ati fost amenintat public cu eventuale consecinte penale ale actelor dumneavoastra de management. Exista ceva de care sa va temeti?
Nu! M-am uitat in dormitor, am vazut ca n-am nici un mort in groapa, n-am nici un schelet in sifonier, n-am nimic. Inca de la inceput am spus: Domne’, sa se potoleasca o data cu etichetele alea puse pe fruntea noastra, cu "acesti profesori universitari au distrus sistemul, au furat, au bagat mana in banii publici" si asa mai departe. De altfel, merg pana acolo incat sa il dau in judecata pentru toate insinuarile si toate golaniile astea pe care le-a spus. Chiar daca am devenit un procesoman.

Intr-o emisiune de televiziune ati anuntat ca va ganditi sa-l actionati in instanta, prin avocati, pentru abuz in serviciu. Ramane valabila amenintarea?
Da. Ramane valabila, pentru ca dl Nicolaescu incalca in picioare toata legislatia. Minte de dimineata si pana seara si interpreteaza cifrele asa cum vrea el. Habar n-are ce-nseamna indicator la nivelul spitalului, iar ailalti nu-i intretin decat aceasta nebunie in colectiv. Ca dovada, dupa toate aceste acuzatii si dupa actionarea in judecata pentru faptul ca motivatiile pe care ni le-au dat in urma demiterii nu se sustin, a introdus noi controale, fara tematica (probabil ca este una, dar a lor, secreta). Au ordin sa gaseasca orice de care sa se poata lega si sa arate ca managementul a fost prost. Le cer astora lucruri de care nici n-au auzit, desi cei care au fost la conducerea spitalului au raspuns cu date. Domnul Iana, noul director de la Universitar, spunea ca nu a vazut actele si ca nu i s-au dat. Iata ca astazi (miercuri) s-au predat toate actele Controlului Auditului Ministerului. Oamenii astia nu stiu ce cauta, n-au aratat tematica de control, n-au aratat nimic. Au venit indarjiti, au vorbit destul de urat cu personalul de acolo, e o teroare in spital de moare lumea, in special pe corpul economico-financiar. Totul din dorinta de a gasi ceva ce nu este in regula.

Cat va mai judecati cu Ministerul Sanatatii?
Pana la capat. Am incredere in Justitia romana, nu cred ca poate fi incalecata politic de baietii portocalii si sper ca, pana la urma, mi se va face dreptate.

V-ati declarat "cel mai controlat director de spital din Romania". Haideti sa vorbim despre toate aceste controale. Au fost nereguli imputabile directorului general?
Da, sunt lider detasat: 187, in 10 ani, adica 18,7 pe an, numai la Universitar. Nimic nu s-a gasit si multi au incercat. Unul dintre controale s-a terminat cu o amenda pentru aia de jos, 5.000 de lei, pentru ca lipseau 32 de prezervative primite din fondul Bancii Mondiale. Nu s-au gasit. Astea-s acte ce pot fi gasite la spital. Descarcare de la Curtea de Conturi am avut in fiecare an, inclusiv in 2004. Neregulile tehnice se reparau in timpul controlului. Niciodata sume imputabile, niciodata deturnare de fonduri, ca nu rezistam pe functie, ma ducea jos. La Elias, sapte controale in patru ani. Descarcare de la Curtea de Conturi pana-n 2003, ca pe 2004 n-au venit inca. Primul ordin a fost semnat de Ciorbea, in 1997, control Valerian Stan. Trei luni a stat in spital - imi scot palaria - pe reclamatii anonime. Domnule, a fost supercorect. Am gasit adnotarile lui Valerian Stan facute pe hartii: "Daca ati verificat" nu stiu ce. Si scria "a-ti". Am scris o scrisoare. "In perioada cutare, «a-ti» dispus un control", facut pe o anonima, nu stiu ce. "Va rog sa-mi eliberati un certificat de buna purtare pentru perioada controlului si ce ati gasit, nu pentru cei 44 de ani" (cati aveam atunci). Ce credeti ca raspunde Valerian Stan? "In perioada cutare s-a facut un control." La primul punct - ca are vile prin Grecia - "nu se verifica". Punctul doi nu se verifica. Punctul trei... si tot asa, pana la 26 de puncte. Sfarsitul este apoteotic: "Acest control a fost facut in scopul denigrarii domnului director Sorin Oprescu si, ulterior, demiterii acestuia". Semnat, jos, Valerian Stan. Am dat telefon, am spus: "Domne’, imi scot palaria. Esti un om corect, iti multumesc frumos". Trei luni a stat in spital. A facut control de fond la gume si la creioane.

V-a crescut vreo mostenire, domnule senator?
Nu mi-a crescut nimic, nu matusa, nu nimic. Lucrurile au ramas in acelasi echilibru pe care l-am scris in declaratia de avere. Nu s-a modificat nimic in declaratia pe care am facut-o.

"Viata mea personala e spitalul"

In mai multe emisiuni de televiziune vorbeati despre niste presupuse proiecte imobiliare care urmeaza a se dezvolta atat la Municipal, cat si la Elias. In ultima emisiune in care am reusit sa dialoghez si eu, pentru prima data, cu domnul ministru, a spus categoric ca dvs. mintiti si a promis solemn ca, atat timp cat el este ministru, nu se va petrece un astfel de fapt...
In 1990, cand eu nu eram director, au facut unii o groapa de vreo 50 de metri adancime langa Spitalul Universitar, pentru a ridica un mare complex comercial. Au ajuns la concluzia ca jos este metroul si nu pot face fundatia, dupa care si-au vazut de treaba. In 1999, a existat un proiect, impartasit de PNTCD, de a face un mare mall, pe coltul de la Municipal, vizavi de Casa Radio. Eram consilier municipal si am reusit sa opresc aceasta hotarare aberanta. Spitalul se afla in proces cu pamantul, care era al lui Carol Davila. In momentul acela, terenul iesise de la Sectorul 5 si se dusese la Capitala, iar eu am putut opri agresiunea cu marele centru comercial. Este adevarat, sprijinit de primarul Sectorului 5, Catalin Chirita, care nu poate fi suspectat de simpatii politice comune cu mine si care nici el n-a fost de acord cu aberatia asta. In 2001, la o luna dupa ce am devenit director la Spitalul Elias, profesorul Cajal m-a trimis la Viena, unde m-am intalnit cu reprezentantii Fundatiei Internationale Elias, care, in mod voalat, ma intrebau care ar fi pretul, la vremea respectiva, al spitalului. N-am inteles niciodata daca doreau sa-l cumpere, ei neavand nici o legatura cu partea de Fundatie Elias din Romania. La Viena, discutiile au durat vreo sase ore, dar s-au terminat in modul cel mai amiabil.

Atunci am reusit, acum se pare ca interesele exced puterile mele. Da, domnule Ciutacu, va confirm inca o data ca am vazut macheta pentru blocul de 25 de etaje preconizat a se construi pe amplasamentul statiei de salvare de la Elias. E 2.000 de euro metrul patrat, sa fim seriosi, ce mai conteaza un spital pentru unii?

Contestatarii dvs. v-au reprosat, printre altele, ca sunteti etern si vi s-a pus intrebarea legitima: "Cand aveti timp sa le faceti pe toate?". Sa fiti director in doua locuri, sa mai fiti si senator, si profesor, si asa mai departe.
Intotdeauna am considerat ca un spital se vede cum functioneaza atunci cand directorul nu este acolo. In trei ani si jumatate, cat am fost director la Elias, am reusit sa echilibrez bugetul, n-am avut nici un fel de datorie. Iar in 2003, cu tot scandalul facut de Blanculescu, dupa ce am aratat ca noi avem dreptate pe sumele respective (el vorbind, la vremea aceea, de sume nejustificate), am venit cu toate foile de observatie si i le-am pus pe masa, dupa care i-am spus: "Uite, domne’, unde se justifica bolnavii respectivi", iar cifrele o arata foarte clar: 11.000 de internari in 2001, in Spitalul Elias, 39.000, in 2005.

Dar timpul fizic pentru toate?
Hai sa va creionez o zi din viata lui Oprescu: 7:30-9:30, Spitalul Elias, in fiecare dimineata, dupa aceea, lunea, joia, vinerea, sambata si duminica dupa-amiaza, de la 18:30 pana seara tarziu, la 23:00-24:00. De la ora 14:00, in fiecare zi, pana noaptea tarziu, cand nu ma duceam la Elias, eram la Spitalul Universitar, iar Senatul, atunci cand aveam sedinte de comisie, se desfasura intre ora 10:00 si pana la 13:00, lunea si joia dimineata, cate sase ore, sedintele de pranz, fara sa lipsesc de la ele.

"Numai pe prostu’ satului il iubeste toata lumea"

Mai aveti viata personala?
Nu. De 15 ani. Va surprinde? Viata mea personala e spitalul.

Intelepciunea populara spune ca marile caractere se cunosc la momente de rascruce. Cat timp ati fost director, probabil ca erati "marele Oprescu" si toti roiau in jurul dumneavoastra. In urma acestui scandal, care dureaza deja de o luna, aveti dezamagiri, surprize, fie ele placute sau nu?
187 de telefoane si mesaje de genul "suntem langa tine", "te iubim", "calare pe ei!". Stiu cate au fost, pentru ca eu le-am contabilizat. Au fost si 18 telefoane de tipul "ba, mai du-te-n... ma-tii, Sorine, ca nu puteai tu sa le faci pe toate". Pe cei 18 i-am intrebat doar atat: "Bai, voi ati fost in Municipal?", "Nu, n-am fost" - ca erau din tara, colegi de-ai mei. Surprinzator, am primit scrisori de la cei care au plecat din tara, majoritatea romani, din Franta si din Belgia. Cei care au avut nevoie de Spitalul Universitar, pentru parintii pe care i-au lasat aici si care au primit servicii. Au fost 42 de scrisori, trimise de chirurgi stabiliti pe afara.

La nivel de actiune concreta, v-ati simtit sprijinit? De partid, de Academie, de forurile medicale.
De Academie, care a fost convinsa 100% de calitatea muncii mele. Ma refer la prezidiul Academiei, in momentul in care s-a desfasurat propriul lor control. Cand au verificat cu oameni de specialitate afirmatiile facute de ministru, pentru ca raportul Comisiei Centrale de control era alb, am fost sprijinit foarte tare de Academie. Recunosc ca au fost langa mine si cred ca m-au inteles in dimineata in care le-am spus: "Domne’, pun spitalul in pericol, semnatura mea nu mai are valoare la Casa de Asigurari".

N-aveti nici o dezamagire?
Ba da, pentru ca s-a declansat "Razboiul Viermilor", cum ii spun eu. Imi dadeau telefoane care mai de care, sa ma roage sa-i sustin sa-si vada directorul la Spitalul Universitar. I-am intrebat foarte clar: "De ce?". "Pai, domnu’ Oprescu, tocmai pentru ca s-a dus buhul ca merge foarte bine spitalul." Am surprinderea, dupa doua zile, cand unul dintre "viermi" a reusit sa ajunga in spital, director interimar, sa aud 7.000 de gogomanii. Plus ca este o situatie de lehamite a oamenilor cu care am lucrat acolo. Nu pot sa spun ca ma iubeste toata lumea, c-as fi un tampit, numai pe prostu’ satului il iubeste toata lumea, dar de-aici si pana la a avea vreodata un conflict ancestral ori visceral, n-am avut cu nici unul.

Ati fost acuzat ca v-ati regizat manifestarile de solidaritate.
Nici n-am calcat in spital in momentul in care s-au produs toate alea, pe-acolo. Cu ce sa-i conving eu pe oamenii aia? Daca oamenii aveau ceva de impartit cu mine din punct de vedere al caracterului sau al comportamentului meu, nu ieseau nici scosi cu tancul. In Spitalul Universitar sunt din 1984. Nu le sunt strain oamenilor. Tot ce inseamna rude, de la liftiere pana la omul din curte, au fost operati de mine. Nu pentru ca as fi fost cel mai bun chirurg. Probabil ca eram cel mai ieftin. Asta e...

TEROARE
"Oamenii astia nu stiu ce cauta, n-au aratat tematica de control, n-au aratat nimic. Au venit indarjiti, au vorbit destul de urat cu personalul de acolo, e o teroare in spital de moare lumea, in special pe corpul economico-financiar. Totul din dorinta de a gasi ceva ce nu este in regula"

VISCERALITATE
"A devenit o tenta personala, visceralizata, pe care n-am inteles-o niciodata, din spusele lui Eugen Nicolaescu. Este adevarat ca am fost unul dintre oamenii care, de prima data cand s-a prezentat pachetul de legi, au vorbit foarte deschis. Si am vorbit foarte tare, clar, in cadru institutionalizat, despre faptul ca sunt aberatii"

IEFTIN
"In Spitalul Universitar sunt din 1984. Nu le sunt strain oamenilor. Tot ce inseamna rude, de la liftiere pana la omul din curte, au fost operati de mine. Nu pentru ca as fi fost cel mai bun chirurg. Probabil ca eram cel mai ieftin. Asta e" - Sorin Oprescu

AMANARE
Contestatiile medicului Sorin Oprescu impotriva ordinelor prin care a fost revocat a doua oara mai trebuie sa astepte pana vor primi o solutie din partea Justitiei. Curtea de Apel Bucuresti a amanat ieri procesul privind suspendarea ordinului de demitere a lui Oprescu de la Spitalul Universitar. In cazul Elias, acelasi complet a ramas sa se pronunte pe trei exceptii invocate de juristii Ministerului Sanatatii. Avocatii lui Oprescu sustin ca aspectele invocate de reprezentantii ministerului si-au atins scopul vizat. Au reusit sa amane o eventuala solutie favorabila medicului. Si Curtea Constitutionala s-a ocupat ieri, indirect, de cele mai recente demiteri ale lui Sorin Oprescu. A discutat constitutionalitatea ordonantei pe care ministrul Sanatatii, Eugen Nicolaescu, si-a "aranjat-o" special pentru a putea sa revoce din functii directorii de spitale pe care nu-i place. Din noua judecatori au fost insa doar opt la sedinta de ieri. Patru dintre ei au spus: neconstitutional, ceilalti taman invers. Curtea il asteapta deci pe al noualea coleg pentru a putea lua o hotarare. (Miruna Pasa)
×