„Ortopedul poate amâna protezarea, dacă articulaţia nu e făcută praf”

Vezi galeria foto

Osul este un organ spectaculos, e structura de rezistenţă a fiinţei umane și se reînnoieşte. Articulaţiile sunt şi ele o bijuterie, iar asupra lor se intervine acum cu endoscopul, element de mare progres. Interviu cu profesor doctor Rodica Marinescu, şef secţie Ortopedie Spitalul Colentina, membru al Societăţii de Artroscopie din SUA

Florin Condurăţeanu: - Doamnă doctor Rodica Marinescu, ce înseamnă apariţia apei la genunchi?

Dr. Rodica Marinescu: - Articulaţia este căptuşită pe interior cu membrana sinovială, care produce lichid sinovial, cu menirea de ungere a articulaţiei. Când membrana sinovială este iritată produce mai mult lichid sinovial, aşa-zisul lichid la genunchi. Dacă apa apare după 2-3 ore, e semn că în urma traumatismului au fost afectate, rupte şi ligamentele. În această situaţie se găseşte şi sânge în apa la genunchi. Dacă apa apare după 6 ore este semn că nu s-au rupt ligamentele, ci că e vorba de o entorsă. Este necesară intervenţia medicului ortoped.

F. C.: - Ce și cum se întâmplă la vindecarea unei fracturi?

Dr. R. Marinescu: - Fractura se vindecă atunci când se sudează fragmentele rezultate în urma fracturii, când se depune substanţă osoasă în focarul fracturii, aşa-numitul calus, când a reapărut continuitatea în structura osului în porţiunea cu ruptură. Fractura se repară mai greu când ea se află în apropierea unei articulaţii. Osteotomia, reducerea unei fracturi, înseamnă rearanjarea, alinierea fragmentelor de os rupt, este o intervenţie a medicului ortoped. Rearanjarea fragmentelor de os se consolidează cu piese metalice, plăcuţe, agrafe, şuruburi. Este o scurtare importantă a timpului de imobilizare, la 2-3 zile. După această reducere a fracturii, pacientul poate pune piciorul în pământ, începe să păşească ajutat de un cadru metalic, apoi de o cârjă, în final de un baston. De aceea s-au împuţinat imobilizările în ghips durând luni bune.

F.C.: - Ce complicaţii ale fracturilor apar?

Dr. R. Marinescu: - O complicaţie este pseudoartroza. La unii oameni subnutriţi, cu boli metabolice, la locul fracturii nu se formează calus, substanţă osoasă, apare un ţesut fibros, nu osos şi acolo osul de flexează, se îndoaie, e un fel de articulaţie, ceea ce nu este în regulă. Ortopedul trebuie să rearanjeze oasele cu precizie, să consolideze mai zdravăn fractura cu piese metalice. Infecţiile apărute în zona de os fracturat se vindecă greu. Osul este irigat cu sânge mai puţin, nu are o reţea de vase extinsă, ca atare sângele ajunge mai puţin, deci nici antibioticele nu au drum uşor spre osul fracturat. Fracturile deschise în procente importante se infectează.

F. C.: - Ortopedul poate interveni înainte de implantarea unei proteze, să întârzie această soluţie radicală a protezei artificiale?

Dr. R. Marinescu: - Ortopedul poate amâna protezarea dacă pacientul nu vine când articulaţia e făcută praf. De exemplu, la articulaţia şoldului, ortopedul poate centra oasele, poate aranja oasele, la nevoie adânceşte locaşul femurului în bazin ca să se asambleze mai bine. Astfel, o perioadă, suferindul are articulaţia lui, cu oasele lui, cu vase, cu nervi.

F. C.: - Intervenţiile cu artroscopul cum salvează meniscul ca să nu fie scos în totalitate?

Dr. R. Marinescu: - Artroscopul dotat cu cameră video şi cu instrumente fine permite să fie cusut meniscul, să se decupeze doar porţiunea ruptă. Se repară meniscul şi nu se mai îndepărtează tot meniscul ca în operaţia clasică mai veche.

Cu intervenţia artroscopică se păstrează măcar o treime din meniscul lateral. Scoaterea totală a meniscului aducea mai devreme artrozele.