Ovidiu Lipan Tandarica - "Traim intr-o generatie a fast-food-ului muzical"

CRISTINA OLOGEANU

Jurnalul National: Spuneati la un moment dat ca ati invatat sa mergeti tinandu-va de tobe. Cum vine treaba asta?

Ovidiu Lipan Tandarica: Asta este o forma frumoasa de exprimare. Se pare ca, atunci cand m-am nascut, am cazut pe toba. La un moment dat a venit dorinta fireasca de a incepe sa merg. Ei, si lucrul acesta s-a intamplat tinandu-ma de diferite instrumentre de percutie pe care le gaseam prin casa, bunicul meu fiind percutionist la Filarmonica din Iasi. Evident ca mai si dadeam in ele si ascultam fascinat sunetele care se produceau. †In ultima vreme, toti cei care scot o piesa sunt numiti automat artisti. Ce este, de fapt, un artist? Un artist muzician traieste intr-o lume foarte speciala. Eu nu cred ca ajunge sa stii sa canti la un instrument si sa faci o piesa. Ai nevoie de flacara aceea care arde continuu si te incarca. Cateodata traiesti la limita de oxigen. Pentru creatie ai nevoie de amandoua. Iti duci crucea intr-un mod mai special, traiesti mult mai intens cand esti intr-o continua cautare.

Un dar impartasit

Muzica acopera golurile din viata dvs.?

Daaa. Cred ca muzica este cel mai important element din viata mea. Ceea ce voi spune stiu ca o sa sune absurd, dar banul, cu valoarea lui demonica, nu este decat un rau necesar pentru a te ajuta sa te poti misca. Averea cea mai mare este aprecierea publicului. Aceasta este o bogatie sublima, care te remonteaza. Dar iti spun ca, pentru a crea, am nevoie de singuratatea mea si de refugiul meu. Simt nevoia sa ma retrag, sa umblu de nebun, singur, cu gandurile mele.

De ce ati revenit in tara si nu ati ramas sa va bucurati in continuare de succesul pe care l-ati avut "afara"?

Am simtit ca trebuie sa ma intorc. Am lasat acolo absolut tot: aveam o formatie, Rated X, cantam cu Gilbert B...caud, repetam in aceeasi sala cu Scorpions, aveam relatiile de concerte de acolo, am facut turnee cu Yloi, acompaniam campionatele internationale de dans sportiv, mergeam la Milano... Am fost foarte solicitat si cautat in acea perioada. Ma stiam cu Peter Mafai, care e tot roman si care a lansat sistemul rock in Germania... Am avut ocazia sa cant impreuna cu idolul meu, Ginger Baker. Dar in tot acest timp am simtit ca traiesc intr-o lume paralela, ca si cum as fi fost in inchisoare in libertate. Ceva de genul acesta, daca iti poti imagina. Am suferit foarte mult. Cand am luat decizia sa revin, nu mai aveam pe nimeni aici in tara. Imi murisera mama si bunica. Dupa ’90 am venit cu Phoenixul pentru multe concerte. Din ’99 deja am inceput sa simt ca ma sufoc in Germania si ardeam sa fac "Visul tobosarului" in Romania. A fost un proiect care a venit in niste momente foarte grele pentru cultura muzicala din Romania. Si totusi a fost bine primit. In ’99 am venit cu doua geamantane si am inceput sa traiesc in Romania. Am cautat sa ma reincarc cu toata energia pe care am pierdut-o in cei 23 de ani pe care i-am petrecut departe de tara.

Calare pe cal

†Inainte sa fugiti din tara, Partidul a etichetat trupa Phoenix ca fiind una care influenteaza negativ tineretul... De fapt, cred ca a fost vorba de altceva. Lor nu le mai convenea ca faceam concurenta altor evenimente nationale culturale pe baza de ideologie politica. In cantecele noastre puteai descifra printre randuri o filosofie de libertate care cred ca i-a deranjat pe cei de la conducere.

Nu v-a fost teama ca romanii or sa va arate cu degetul si sa spuna ca ati revenit in tara dupa furtuna, in timp ce majoritatea a suferit aici mancand salam cu soia?

Eu nu am venit imediat dupa ’90, cand lumea mai era tentata sa judece astfel. Ba chiar mai toti spuneau "Bine ca ai venit! Hai sa punem umarul si sa facem treaba". Daca as fi venit mai devreme de ’99 poate ca as fi avut problemele astea de care spui. Pe de alta parte, cei care m-au vazut in concerte inainte de ’77 atat la revenirea mea, cat si acum ma intreaba "Domn’ e, mai tii minte concertul ala cand erai imbracat nu stiu cum si ai venit calare pe cal?". Ei isi amintesc de niste momente de genul acesta chiar daca in comunism au avut de suferit, aveau mari greutati, nu aveau de mancare. Ma uimeste de fiecare data cum oamenii isi amintesc lucruri de genul acesta.

Cat de usor iti poti pierde capul atunci cand ai succes?

Foarte repede. In momentul in care am parasit scena, redevin Ovidiu Lipan, iar Tandarica este un eu al meu, un artist de care trebuie sa am grija. Trebuie sa fiu lucid, sa fiu cu picioarele pe pamant. In momentul in care traiesti tot timpul sub masca de interesant si te ascunzi de lume, de fani pierzi. Trebuie sa fii in stare, ca artist, sa dai ceea ce trece prin tine. Darul asta este pe muchie de cutit: faima e binecuvantata, dar de la un punct incepe sa devina malefica. Nu trebuie sa-ti pui coroane si sa incepi sa te crezi marele artist, cand, de fapt, nu esti decat un sambure. E un proces foarte interesant sa poti sa iesi din cocon si sa te dezvolti frumos. Numai ca pentru foarte multi se aplica acel efect al fluturelui de matase care are foarte putin de trait. Noi traim intr-o generatie a fast-food-ului muzical in care se fac diferite proiecte doar pentru a aduna niste bani. Se arunca niste tineri in fata, li se creeaza o imagine care este absolut falsa, iar cel scos in fata trebuie sa traiasca cu aceasta imagine falsa. Un artist este foarte personal, un intreg. Din cauza asta sunt sigur ca tot ceea ce fac este implinit, are greutate, face parte din radacini, are substanta, e viu si de asta avem nevoie. Este o diferenta de la cer la pamant intre o persoana care se naste cu talentul de tobosar pe care si-l perfectioneaza si unul care invata sa bata toba. Este o diferenta intre cei cu adevarat talentati si cei care ies la lumina prin diverse sisteme de promovare, de relatii, de prietenii.

Epopeea "Getica"

Care este povestea albumului "Getica", pe care tocmai l-ati lansat?

Este o lucrare profund spirituala, care vine din perimetrul balcanic, si are o filosofie mai speciala. Eu cred ca intruneste spiritualitatea celui venit din ou. E vorba de o forma divina care a curs prin mine, astfel ca am putut sa creez un asemenea album. Totul se potriveste istoriei poporului roman; noi am fost dintotdeauna un popor bland, dar supus mereu cotropirii. Am incercat sa ne aparam intotdeauna cum am putut, numai pentru a ne pastra identitatea si perimetrul nostru. Sigur ca de-a lungul mileniilor am luat influente, dar am stiut sa ne pastram un suflet curat. Avem o foarte mare doza de filosofie in gena. "Getica" reda dorul acela de a trai si de a fi lasat sa traiesti, sa creezi, sa ai spatiul tau in care sa te misti, de a ti se da posibilitatea sa dai viata. Noi, in Romania, traim atat de intens, murim atat de des, dar de fiecare data renastem atat de puternic si devenim parca si mai puternici. Asta am incercat eu sa pun in valoare prin lucrarea "Getica".

Cu cine ati colaborat pentru realizarea "Geticii"?

Pentru partea de aranjament orchestral am lucrat cu George Natzis. Am inregistrat in studio la Adi Ordean. Imprimarile au fost facute pe pachete cu o orchestra pe care am numit-o Orchestra Unita si este formata din tineri absolventi de Conservator. Este o orchestra completa de 90 de persoane si tocmai de aceea am imprimat pe pachete, pe rand, pentru ca nu aveam cum sa aduc in studio 90 de oameni o data. Am colaborat cu niste soprane care mie imi plac foarte mult. Printre acestea se numara Felicia Filip, precum si voci mai putin cunoscute, dar foarte valoroase. "Getica" lucreaza foarte mult la subliminal, are forta de lupta si, pe de alta parte, are dramaticul zonei in care traim. Este o epopee, o lucrare care te ridica spiritual la o alta dimensiune si nu are spatiu si timp. E spirala vesnica a vietii. Este foarte aproape de spiritualitatea dumnezeiasca.

Cat a durat incubatia "Geticii"?

De vreo trei ani mi-am facut in cap temele. Le-am facut pe bucati care, usor-usor, au prins contur. Nu ma gandeam tot timpul la album. Dar, la un moment dat, l-am terminat in cap si am stiut ca asta e.

Si concertul de lansare pentru "Getica"?

Concertul pentru "Getica" vreau sa fie un eveniment adevarat cultural in Europa si in lume. Necesita foarte multa munca si doresc sa il prezint intr-o forma inedita, care sa cuprinda balet, cor, lumini, proiectii, lasere. Dar trebuie sa obtin mai intai tot sprijinul necesar.

La un moment dat se zvonea ca veti scrie un roman. In ce stadiu este proiectul?

Nu va fi un roman autobiografic, ci, mai degraba, unul de fictiune. Inca nu m-am apucat de el, pentru ca muzica l-a acoperit. Dar va veni candva momentul lui.

A existat vreodata tentatia sa intrati in politica?

Nu ma intereseaza aspectul. Aceasta este o lume doar pentru ea, este o lume desarta, o lume in care nu poti sa nu fii corupt - nu neaparat sa furi. Coruptie in sensul de imposibilitatea de a nu putea decide singur. Asta i se va intampla si lui Basescu acum. Exista o implicare neagra in politica. E o zona pe care ori nu o doresti si o parasesti, ori o accepti. Un fel de Triunghi al Bermudelor. Mai degraba ma gandesc sa imi iau un cal, sa imi iau toate lucrurile care imi sunt necesare si sa umblu prin lume, sa ma hranesc din mila cerului. E o utopie sa crezi ca, daca ti-ai facut o casa mare, esti realizat.