Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Entuziasmul pe care aceste Cursuri de Măiestrie Artistică l-au generat în rândul tinerelor talente care aspiră la măiestrie în arta cântului a fost exprimat de mulţi dintre ei în cuvintele: în sfârşit revenim la viaţă!
Iar răspunsul publicului a fost şi el pe măsura minunatelor momente trăite în împărăţia muzicii, la finele lui iulie, după doi ani în care acestea le-au lipsit din cauza pandemiei.
Manifestările Darclée din acest an au marcat astfel în mod fericit şi celebrarea a mai bine de un sfert de veac de când Mariana Nicolesco a readus în conştiinţa naţională şi internaţională numele celei care debuta pe scena brăileană la 1881 pentru a deveni apoi, pentru două decenii, prima soprană a lumii.
Aproape 3000 de tineri artişti din 50 de ţări şi 5 continente au venit din 1995 încoace la Festivalul, Concursul Internaţional de Canto purtând numele Haricleei Darclée şi la Cursurile de Măiestrie Artistică, Master Classes.
Mulţi dintre aceştia domină azi scenele naţionale şi internaţionale şi menţionează cu mândrie faptul că au urcat pentru prima oară pe scenă la Brăila unde Mariana Nicolesco i-a purtat spre altitudini.
- Ce a determinat o artistă de renume mondial, ca Mariana Nicolesco, Regina della Scala, Regina del Belcanto, Diva Divină, cum a numit-o presa italiană şi americană, să se dedice cu atâta suflet şi determinare formării tinerilor artişti lirici?
Citește pe Antena3.ro
- Aspiraţia lor spre împliniri în Arta Sacră a Cântului, cum îmi place s-o numesc, rugămintea lor de-a le fi alături, rugăminte exprimată cu patos încă de la primul meu Recital la întoarcerea în ţară, în 1991, care a înflăcărat Ateneul Român şi întreaga ţară. Fac totul gratuit în ideea de-a servi o mare cauză, şi asta în contextul unui declin vertiginos al spectacolelor de operă, de care tinerii mei „zmei” sunt deplin conştienţi.
- În 1995 s-a ivit ocazia extraordinară pe care aţi transformat-o într-o formidabilă ctitorie culturală, unică în lume şi recunoscută ca atare de UNESCO, unde aţi obţinut pentru Evenimentele Darclée Înaltul Patronaj.
- Nu întâmplător au venit până acum la Festivalul, la Concursul Internaţional de Canto Hariclea Darclée şi la Cursurile mele de Măiestrie Artistică, Master Classes, atâţia tineri din lumea întreagă. În virtutea acestor surprinzătoare împliniri ale crezului meu dintotdeauna că nimic nu-i poate apropia pe oameni mai mult decât cântul am primit titlul de Artist UNESCO pentru Pace şi pe cel de Ambasador Onorific UNESCO.
- Când aţi simţit chemarea spre cânt?
- Din prima adolescenţă aş spune, când mă aşezam în faţa oglinzii şi cântam. Din instinct îmi supravegheam ţinuta, lucru esenţial pentru viitoarea mea carieră, notat pe loc de genialul Luchino Visconti, care din prima clipă a repetiţiilor la care, studentă încă la Conservatorul Santa Cecilia de la Roma, apăream în regia sa la Teatro dell’Opera, unde spunea cu autoritate: - Mariana e una presenza, Deve essere sempre in scena. Mariana e o prezenţă, trebuie să fie mereu în scenă. Şi-i cerea lui Tirelli, să-mi facă - pentru rolul Pajului din opera Don Carlos de Verdi, în care apăream - cinci costume în loc de unul, cum era prevăzut.
De la 6 la 12 ani am studiat vioara, terminând cu Concertul de Max Bruch. Studiu decisiv ca suport pentru întreaga mea carieră muzicală. Iar de la un moment dat am notat că la finele orelor de studiu la vioară corzile mele vocale erau frânte de oboseală!
Lucru pe care, într-un rând, la Gstaad, aveam să-l mărturisesc lui Yehudi Menuhin, care pregătea un concert omagial George Enescu. Iar Yehudi mi-a răspuns pe loc: - Mariana, erai născută să cânţi, iar corzile tale vocale lucrau fără oprire chiar dacă nu emiteai vreun sunet!
- Ce calităţi sunt necesare pentru a deveni un artist liric?
- Vocea, vocaţia, talentul, inteligenţa, personalitatea, carisma, energia şi cunoaşterea limbii italiene, în primul rând, dat fiind că cele mai cântate opere sunt scrise pe libret italian, iar cuvântul, semnificaţia, sunt cruciale, bineînţeles.
- Cum definiţi relaţia Maeştri - Discipoli?
- Pentru mine e un act de iubire pentru muzică, pentru cânt, pentru vocea umană, pentru aspiranţii la adevărata frumuseţe şi nobleţe pe care acestea ni le oferă.
Studiul partiturilor e crucial, dar la fel e relaţia discipolilor cu maeştrii, care sunt depozitari ai comorii pe care o reprezintă marea tradiţie. Am notat acest lucru la repetiţiile de la Covent Garden, la Londra, cu Maestrul Giulini dirijând Messa în si minor de Bach, la fel în discuţiile cu Maestrul Sawallisch, sub bagheta căruia aveam să fiu timp de zece-doisprece ani Donna Elvira în Don Giovanni de Mozart la Opera din München. Iar Elizabeth Schwarzkopf menţiona mereu importanţa cântului legato, semn al măietriei stilistice. Lucru pe care-l vor înţelege discipolii mei, cărora le amintesc mereu că legato e lege în canto.
- Ce anume vă motivează, ce anume vă dă forţa aceasta extraordinară?
- Dragostea pentru artă, care ne înnobilează existenţa, şi pentru tinerii care se dedică eroic cântului, mai ales în condiţiile actuale.
- Acest spirit a guvernat desigur şi ediţia 2022 a Cursurilor Master Class, asigurând triumful de care vorbeşte toată lumea...
- Exigenţă supremă, umor, bucurie - în această cheie s-au desfăşurat şi în acest an Evenimentele Darclée. Îmi amintesc că la primele ediţii Master Class tinerii artişti ar fi dorit să-i ascult separat, să nu vadă alţii că au greşit eventual. Le-am spus atunci: - Vom studia împreună, vom greşi împreună - nu le venea să creadă auzind asta de la mine -, vom relua totul de la capăt, când va trebui, până vom obţine rezultatele dorite. De atunci râdem când greşim, reluăm, izbutim şi ne bucurăm de aplauzele colegilor. Şi apoi, ale publicului, desigur.
- Patru zile de foc, de câte 10-12 ore de lucru fiecare, au pregătit cele trei zile, de foc şi ele, ale întâlnirii cu publicul...
- Într-adevăr, vineri 29 iulie a fost prima emoţionantă regăsire a artiştilor cu publicul. Pe un vast ecran au fost proiectate, drept omagiu adus Haricleei Darclée, trei celebre arii interpretate de mine la Ateneul Român, la întoarcerea mea în ţară, arii în care strălucise în timpul ei: Vissi d’arte din Tosca de Puccini, Addio del passato din La Traviata de Verdi şi Ebben ne andrò lontana din La Wally de Catalani. Ovaţiile au încununat acest succes ca şi proiectarea ce a urmat a filmului Omagiu Evenimentelor Darclée, mărturie istorică a împlinirilor noastre de un sfert de veac, ambele comentate de Dr. Stephan Poen.
A urmat o surpriză: din America a venit anume pentru Celebrarea noastră fantasticul pianist Matei Varga, încurajat de mine în drumul lui spre valorile supreme ale artei de pe când avea doar 9 ani, azi star recunoscut pretutindeni, pe care l-am ovaţionat în surprinzătoare muzici de salon din epoca Haricleei Darclée, semnate de George Gershwin şi de maestrul cubanez Ernesto Lecuona. Tot el, iubitor al vocii şi al cântului, avea să-l acompanieze pe baritonul Sebastian Balaj interpretând Changeons propos de George Enescu, pe versuri de Clément Marot. Alexandru Petrovici şi Peter Kolcsar aveau la rândul lor să-i acompanieze cu brio la pian pe participanţii la Master Classes dornici să-şi etaleze virtuţile dobândite: sopranele Christine Razec, Miruna Iancu, Miliţa Pantin, mezzosoprana Ramona Bolojan, tenorul Alexandru Nagy. Totul în aplauzele vii ale colegilor şi ale întregii asistenţe.
Ziua de sâmbătă 30 iulie a însemnat regăsirea cu marele public, de zece mii de persoane, la tradiţionalul Concert Extraordinar de pe Esplanada Dunării, în care au primit meritate aplauze Corul Filarmonicii George Enescu, Orchestra Festivalului Darclée sub bagheta Maestrului Marco Balderi, Concert inaugurat cu Oda Bucuriei de Beethoven, azi Imnul Europei, după care au urmat capodopere de Mozart, Mendelssohn Bartholdy, Rossini, Offenbach, Bizet, Strauss, Verdi şi... Dinicu. Și bineînțele arii din creaţii ale marilor compozitori au fost spectaculos interpretate de laureaţi ai diferitelor ediţii ale Concursului Internaţional de Canto Hariclea Darclée, anume invitaţi, şi aclamaţi de public până spre miezul nopţii: soprana Silvia Micu, mezzosopranele Oana Andra şi Florentina Soare, tenorul Adrian Dumitru, baritonul Silviu Mihăilă, basul Iustinian Zetea. Eu alăturându-mă lor, în încheierea acestei sărbători, cântând cu ei faimosul Brindisi din La Traviata de Verdi.
În fine, duminică 31 iulie, Gala Master Class le-a oferit prilejul de-a se afirma în scenă tuturor participanţilor la Master Class, fie individual, fie în grup, reluând măsură după măsură când era cazul, şi asta într-un adevărat maraton liric cum îmi place să-i spun, care a durat peste cinci ore!
