Poliţistul, încă ajutor de semafor

SCHIMBARE ● Sistemul rutier românesc are nevoie să fie reevaluat
La aproape două luni de la numirea în funcţia de director al Direcţiei Poliţiei Rutiere, comisarul-şef Viorel Recoşeanu ne vorbeşte despre problemele din peisajul rutier românesc. Codul rutier anunţat la intrarea în vigoare cu surle şi trîmbiţe a rămas doar o lege neputincioasă. Efective insuficiente, agenţi pe post de semafor, balamuc în trafic. Viorel Recoşeanu consideră că soluţia ar fi implementa-rea unei noi concepţii rutiere.

SCHIMBARE ● Sistemul rutier românesc are nevoie să fie reevaluat
La aproape două luni de la numirea în funcţia de director al Direcţiei Poliţiei Rutiere, comisarul-şef Viorel Recoşeanu ne vorbeşte despre problemele din peisajul rutier românesc. Codul rutier anunţat la intrarea în vigoare cu surle şi trîmbiţe a rămas doar o lege neputincioasă. Efective insuficiente, agenţi pe post de semafor, balamuc în trafic. Viorel Recoşeanu consideră că soluţia ar fi implementa-rea unei noi concepţii rutiere.

• Jurnalul Naţional: Domnule director, de aproape două luni aţi fost numit la conducerea Direcţiei Poliţiei Rutiere. Acum, cînd au trecut aproape doi ani de la implementarea Codului rutier, vor-biţi-ne despre efectele avute de acesta asupra peisajului rutier din România.

Viorel Recoşeanu: România trebuia să se alinieze la nişte reglementări europene prin însuşi faptul că aveam statut de candidat la integrarea în Uniunea Europeană (UE), iar acum avem statut de ţară integrată în UE. Eram obligaţi, prin acordurile internaţionale să armonizăm legislaţia rutieră la legislaţia europeană, deci într-un fel se poate spune că a fost şi o necesitate. Cel de-al doilea motiv care a stat la baza implementării unui nou Cod rutier a fost acela că vechea legislaţie rutieră emisă în 1866 nu mai răspundea în totalitate cerinţelor anilor 2006-2007-2008, cînd datele fenomenului rutier erau altele decît cele din ’66.

• Cum au reacţionat oamenii atunci? A fost Codul rutier de bun augur, pentru că acum nu mai sperie pe nimeni.

Îmi amintesc că în perioada imediat următoare a intrării în vigoare a legislaţiei rutiere a fost un moment de reţinere din partea pietonilor şi a conducătorilor auto. În primele săptămîni, numărul accidentelor a scăzut simţitor, în sensul că siguranţa rutieră a crescut pe drumurile publice. A fost un moment de vîrf în materie de eficienţă a noii legislaţii. Dar e o vorbă la români, aceea că orice minune durează trei zile.

• Cu ce ne lăudăm în momentul de faţă?

În momentul de faţă, Ordonanţa de Urgenţă 195 a suferit nişte modificări. În sensul că de la intrarea în vigoare şi pînă în prezent am con-
statat că au fost necesare mici ajustări în acest domeniu. Bineînţeles că aceste modificări au fost făcute ţinînd cont de evoluţia fenomenului rutier, aflat într-o continuă dezvoltare. În momentul de faţă, Ordonanţa de Urgenţă este depusă la Senatul României, la Parlament, la Comisia de Comerţ şi Industrie, aflîndu-se în faza de legiferare.

• Avem o legislaţie rutieră drastică sau permisibilă în comparaţie cu a altor ţări?

Ca să putem vorbi despre o asemenea comparaţie ar trebui să facem o comparaţie a fenomenului rutier în ansamblul său. Problema este de înţelegere şi de respectare a normelor. Sînt mulţi factori care ar trebui să-şi aducă o contribuţie mai mare la tot ceea ce înseamnă siguranţa rutieră, sînt multe instituţii care au obligaţii prevăzute în lege, ministere care trebuie să-şi aducă o contribuţie mai mare la creşterea gradului de siguranţă: Ministerul Transporturilor, Ministerul Învăţămîntului, Ministerul Sănătăţii.

• Sîntem campioni la accidente şi la morţi. Ce-ar trebui să facem să nu se mai întîmple pe o scară atît de mare aceste tragedii rutiere?

Cred că siguranţa rutieră este o problemă faţă de tot ceea ce înseamnă regulă. Legea de circulaţie este o regulă stabilită de societatea românească pentru a ne proteja pe noi toţi: părinţi, copii, vîrstnici. Deci, este o problemă legată de respect faţă de tot ceea ce înseamnă normă şi cultură. În opinia mea, tot sistemul care ţine de circulaţia rutieră trebuie să fie reevaluat. Şi cînd spun aceasta, mă refer la educaţia rutieră în şcoli, de la pregătirea în şcolile de şoferi pînă la exigenţa în examinarea pentru obţinerea permisului de conducere.

Vreau mai multă exigenţă

• Există această exigenţă, mă refer în special la examinarea candidaţilor pentru obţinerea permisului de conducere?

Eu, ca fost ofiţer examinator cred că ar trebui crescută un pic exigenţa şi în acest domeniu, aşa cum ar trebui mărită şi drastitatea faţă de cei care încalcă normele rutiere. Lucru care ar duce la creşterea responsabilităţii pietonilor şi a conducătorilor auto.

• Care sînt problemele cu care se confruntă Poliţia Rutieră?

În mod cert şi în Poliţia Rutieră, ca în orice latură a poliţiei, sînt şi neajunsuri. Noi întîmpinăm o problemă legată de efective care în accepţiunea mea nu acoperă întregul necesar de activităţi avute. Un lucru încurajator este acela că sîntem în faza regîndirii concepţiei de activitate a structurii de Poliţie Rutieră. Plecînd de la aceste goluri ale efectivelor, ne gîndim ca în materie de siguranţă rutieră să poată să-şi desfăşoare activitatea inclusiv colegii de la ordine publică, prin abilitatea lor în a desfăşura activităţi de circulaţie. Noua concepţie e simplă: implicarea celorlalte structuri de poliţie din Ordine Publică în materie de combatere şi prevenire rutieră.

• Haideţi să explicăm puţin care este rolul agentului de circulaţie? Care sînt atribuţiile lui exacte? Au fost cîteva cazuri controversate (vezi cazul accidentului de pe Şoseaua Kiseleff, în care victima a murit chiar sub ochii agenţilor de la Circulaţie, fără ca aceştia să intervină).

Haideţi să plecăm de la acest caz. Ideea este în felul următor. În toate reglementările, inclusiv cele internaţionale, acordarea asistenţei medicale trebuie făcută de către personal calificat. Au fost cazuri în care din cauza nepriceperii, mai mult s-au agravat lucrurile. Dacă e să luăm punctual accidentul de circulaţie, în cazul respectiv, plecînd de la leziunile foarte grave ale victimei, intervenţia agentului de circulaţie nu a fost oportună. Agentul de circulaţie poate să intervină în cazul unei vătămări superficiale. Rolul clar al agentului este acela de a lua primele măsuri: să anunţe accidentul şi să protejeze locul cu pricina.

Nu puteam să trecem peste problema care ne doare cel mai tare în momentul de faţă: balamucul din trafic şi circulaţia de coşmar care ne toacă zi de zi nervii. Ce se întîmplă? Există vreo explicaţie?

Da, este într-adevăr o problemă care se întîmplă deoarece lucrurile nu au fost făcute la timp, aşa cum ar fi trebuit, adică investiţiile la nivel de infrastructură. Din estimările specialiştilor, sistemul de management al traficului în Bucureşti va acoperi în proporţie de 20%-30% problemele de fluenţă. Dar pînă nu vor fi făcute acele investiţii în infrastructură, aşa cum le-am văzut la Londra, Paris, Amsterdam, vom mai întîmpina cu siguranţă multe dificultăţi în trafic.

În alte ţări nu prea vezi nici picior de agenţi prin intersecţii. La noi, da. Munca agenţilor de poliţie se rezumă doar la dirijarea intersecţiilor sau normal ar fi ca ei să aibă şi alte atribuţii?

În mod normal agentul de circulaţie n-ar trebui să intervină la dirijarea traficului decît în cazul unui accident de circulaţie sau în cazul unui blocaj. Dar ţinînd cont de lipsurile existente în materie de infrastructură, atunci agentul de circulaţie e obligat să intervină el la dirijare. Gîndiţi-vă că în momentul acesta în Poliţia Rutieră sînt doar 4.000 de cadre la nivel naţional. Apropo de asta, un coleg de-al nostru de la Poliţia Rutieră din Timişoara, care în perioada Summit-ul a fost detaşat în Bucureşti, spunea în felul următor: "Noi sîntem un fel de ajutor de semafor" şi din păcate, cel puţin la Bucureşti, asta e situaţia. Am făcut la Brigada de Poliţie din Bucureşti o mică analiză şi mai mult de 50% din activităţile desfăşurate de un agent de circulaţie pe timpul a opt ore se alocă activităţilor de dirijare a traficului, în detrimentul măsurilor de impunere a legii.

Mai sînt cazuri de corupţie

• Cu şpaga cum stăm? S-a mai scăpat de viciul asta?

Problema corupţiei în Poliţia Rutieră trebuie tratată ca o problemă existentă în societatea românească. Se ia mită în societatea românească? Se ia. Noi am făcut paşi foarte mari în acest sens şi sînt convins că eforturile noastre încep să dea roade: cu programe speciale, cu controale ale instituţiilor abilitate. Dar să vin şi să spun că în Poliţia Rutieră nu mai sînt cazuri de corupţie cred că n-ar fi corect, n-ar fi real.

• Ce cereţi de la oamenii dumneavoastră? Sînteţi un şef exigent?

În activitatea mea în poliţie am fost călăuzit de mai multe lucruri: atitudinea de bunăvoinţă şi de sprijin pe care trebuie să o acordăm cetăţeanului. Eu sînt convins că meseria noastră este în slujba cetăţeanului. De foarte multe ori poţi să iei o măsură foarte aspră împotriva unuia care a greşit, încercînd să-l convingi că măsura pe care o iei nu este urmarea unei atitudini voluntare a poliţiei, ci este urmarea comportamentului persoanei respective.

• Vorbiţi-ne puţin despre Campania "Realitatea se schimbă cînd conduci beat".

Alcoolul este un factor care măreşte gradul de victimizare în cadrul unui accident de circulaţie. Plecînd de la acest aspect şi de la faptul că este pe locul trei la nivel european la gradul de victimizare, am găsit înţelegere la Uniunea Berarilor din România şi am iniţiat o campanie de conştientizare a tuturor conducătorilor auto.