Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Nascuta la 1 mai 1940 în Bucuresti, Colette Avital emigreaza în Israel, unde absolva Facultatea de Stiinte Politice si Relatii Internaţionale din cadrul Universitaţii Ebraice din Ierusalim, urmând, apoi, un masterat în Administraţia Publica.
Iata ce ne-a marturisit, la ceas de taina, în frumosul apartament de vis-à-vis de Teatrul Habima din Tel Aviv: „Am facut balet clasic la Bucuresti, când eram copil. Am facut sport, am înotat, am ascultat muzica clasica foarte mult si citesc enorm. Am învatat româneste în scoala numai pâna în clasa a patra, am vorbit cu mama si cu tata acasa, asta e tot. În general îmi pace sa vorbesc corect o limba. Mama care era profesoara de franceza era extrem de pedanta si de la ea am mostenit dorinta de a vorbi si scrie într-o limba literara corecta.”
Este vorbitoare a sase limbi straine, în afara de ebraica. Ataşat de presa la Bruxelles, consul la Boston, ministru plenipotenţiar la Paris, ambasadoare în Portugalia, consul general la New York, director general adjunct pentru problemele Europei Occidentale, deţine apoi funcţia de preşedinte al Comisiei parlamentare pentru Imigrare, Absorbţie şi Diaspora. În august 2006, şi-a anunţat intenţia de a candida pentru funcţia de preşedinte al Israelului. Pentru prima data, o femeie intentiona sa devina şef de stat şi pentru prima data un om politic de origine româna aspira la cea mai înalta funcţie.
Colette Avital este preşedinta Asociaţiei de Prietenie Israel-România şi a Asociaţiei evreilor originari din România. Ea declarase că, în cazul în care va fi aleasa preşedinte al Israelului, va contribui la strângerea relaţiilor cu România. În prezent conduce „Center Organization of Holocaust Survivors” si, ca diplomat si om de cultura continua activitatile de sprijin în domeniul educatiei si artelor.
■ Irina Airinei: Cum ati ajuns la cârma acestei mari organizatii, Center Organization of Holocaust Survivors?
■ Colette Avital: Într-o zi, am deschis televizorul si am aflat, dintr-un reportaj, ca exista proprietati aici, oameni care în anii ’30, din România si din Polonia si din toata Europa, cumparau terenuri si deschideau conturi de banca în Palestina. Chiar bunicul meu a cumparat un teren, nici nu stiu unde este. Acest reportaj se referea la situatiile în care, când veneau oamenii la banca sa întrebe de aceste conturi, li se spunea ca nu exista contul. Lucrând la Parlament, am organizat o comisie de ancheta care a functionat cinci ani si am descoperit aproape toate conturile. A fost o poveste lunga si bancile au încercat sa ma intimideze, au luptat contra mea. Eu am trimis oamenii la Londra sa caute în arhive, acolo, pentru ca bancile care erau aici în acei ani erau sucursale ale bancilor englezesti. Si dupa acesti 5 ani am trecut o lege în Knesset, a fost adoptata o lege, au fost adoptate concluziile acestei comisii de catre tot Knessetul, aprobate. Ca sa reusim, totusi, sa li se dea înapoi oamenilor proprietatile, a trebuit sa elaborez o lege. Fiind la Knesset si ocupându-ma, deja, de toate aceste lucruri, au început sa vina la mine diverse organizatii si sa-mi sesizeze diverse situatii. Asa ca, de fapt, de mai bine de 15 ani ma ocup de aceste probleme. Guvernul a neglijat aceasta situaşie şi susşine ca nu e responsabilitatea lui. Acest lucru nu era corect pentru ca, în 1952, guvernul israelian a semnat un acord cu Germania prin care a capatat o suma mare de bani si s-a angajat ca cei care vin în Israel sa capete despagubirile de la statul Israel si nu din Germania.
Dar legea asta a trecut în 1957 si se refera numai la cei care au venit pâna în 1953. Asa ca toti cei care au venit dupa 1953 în Israel nu primesc nimic de la stat si trebuie sa se adreseze direct Germaniei. S-au facut foarte multe nedreptati.
■ Ce va mobilizeaza în aceasta actiune?
■ Simt ca e datoria mea sa îi ajut pe acesti oameni cât pot, pentru ca anii lor sunt numarati. I.A.: Ati locuit ani de zile la Ierusalim. De ce v-ati mutat la Tel Avivş Sa va explic de ce m-am mutat de la Ierusalim la Tel Aviv. Înainte de a ocupa acest post, am condus un institut ideologic la Betvel, în nord si în fiecare zi parcurgeam 180 de km de la Ierusalim la lucru si înapoi. Si ajungeam seara, moarta de oboseala. Mama mea locuia aici, la Tel Aviv si ultimii ani ai ei au fost foarte grei. Când s-a îmbolnavit, eram aici, aproape în fiecare zi. Dupa aceea, mama a murit, mi-a lasat apartamentul acesta. Am considerat ca, din toate punctele de vedere, e mai normal sa fiu aici. Zi si noapte, Tel Avivul are o viata culturala extraordinara. Locuiesc în fata Teatrului National, în fata salii de concerte asa ca profit din plin de asta. Acum mi-e mai usor, biroul meu e la Tel Aviv, nu am ore fixe, am si alte dosare de care ma ocup. Ma ocup si de Camera de Comert Israel-România, sunt presedinta Concursului International de Harpa, sunt presedinta Festivalului International de Coruri, toate sunt aici, asa ca fac o multime de lucruri la care eu trebuie sa fac fata. Am mult mai multi prieteni la Tel Aviv, prieteni, îmi e mai usor. I.A.: V-ati mai vizitat tara natalaş C.A.: Am fost în România acum aproape un an , fiind invitata la Congresul PSD. Voi veni într-o delegatie acum, în februarie, ne vom întâlni cu primul ministru pentru a discuta chestiunea proprietatilor private. Proprietatile comunale sunt date înapoi, nu e nici o problema.
■ Ce va doriti cel mai mult?
■ Doresc numai sa ajung sa traiesc, sa vad ca în tara asta e, în sfârsit, pace. Pacea noastra depinde si de cine va fi la putere în Siria, daca va fi Al-Qaeda, noua ne va fi foarte greu. Un guvern laic care respecta pacea cu Israelul ar fi mult mai binevenit. Si cu Iordania avem relatii foarte bune. Întrebarea este ce o sa se întâmple cu toate gruparile astea de extremisti, Hezbollah în Liban, Hamas, la sud, în Gaza, daca continua sa activeze, atunci viitorul e foarte complicat. De aceea eu cred ca atâta timp cât se poate face pace cu palestinienii, important e ca sa ramânem oameni moderati pentru a asigura pacea. Nu e de conceput sa continuam sa ocupam aceste teritorii, Israelul nu o face ca sa profite, nu exploateaza aceste terenuri. Sunt nationalisti mistici care cred ca aia e tara lor, ei cred ca Dumnezeu i-a îndrumat acolo. Dar aceste teritorii trebuie sa faca parte din tara palestinienilor iar acesti ultrareligiosi complica lucrurile si forteaza mâna guvernului israelian. Povestea asta trebuie sa se termine într-o buna zi. Merita si palestinienii sa aiba tara lor, sa nu le stam pe cap. Sa fie pace.
Citește pe Antena3.ro
