Schimbarea balanţei hormonale poate afecta vertebrele

Vezi galeria foto

Cum copiii sunt iubiţi ca ochii din cap de către părinţi, este firesc ca aceştia să se îngrijoreze la orice detaliu în creşterea lor, mai ales în lucrurile observabile la coloana vertebrală, la picioare, la mers. Multe dintre aceste alarmări nu au temei. Interviu cu profesor doctor Mihai Jianu, membru în conducerea Societăţii Internaţionale de Chirurgie a Coloanei la Copii

Florin Condurăţeanu: - Domnule profesor Mihai Jianu, aţi făcut mii de operaţii la coloana vertebrală a copiilor, aţi consultat peste 200.000 de copii. E justificată acuzaţia unor părinţi că s-a strâmbat spatele odraslelor din pricina ghiozdanului prea greu, din pricina poziţiei vicioase în bancă?

Prof. dr. Mihai Jianu: - Există două boli ale coloanei, scolioza şi cifoza. Scolioza este deformarea, curbarea în formă de S a coloanei privită din spate. Cifoza se vede din lateral, arată ca o cocoaşă. Scolioza şi cifoza apar mai ales la fete, la pubertate. La băieţi, se întâlnesc mult mai rar. Se pare că schimbarea balanţei hormonale la fete afectează uneori vertebrele, le înmoaie, de aici ivirea scoliozei, cifozei. Păi, dacă de vină e ghiozdanul prea greu, poziţia vicioasă în bancă, de aceste necazuri n-ar suferi şi băieţii? Până la 20 de grade deformare a coloanei, se recomandă înot, exerciţii fizice specifice. Dacă deformarea este mai mare, între 20 şi 30-35 de grade, se impune purtarea unui corset, care să oblige coloana la o îndreptare, se poartă până la culcare corsetul. La o deformare de peste 35 de grade se recomandă o intervenţie chirurgicală, pentru că scolioza progresează, duce şi la paralizii. De o parte şi de alta a coloanei, chirurgul montează nişte vergele metalice drepte. În vertebre se implantează şuruburi, care se leagă la vergelele metalice. Se rotesc şuruburile, fiecare separate, pentru a forţa alinierea coloanei deformate la vergelele metalice drepte. Această construcţie metalică rămâne toată viaţa.

F.C. - De ce susţineţi că punerea a mai mult de un pampers este contraindicate, ca şi vechiul obicei al strângerii picioruşelor în înfăşarea cu scutece?

Prof. dr. M. Jianu: - Şi cu prea mulți pamperşi şi cu scutecele apare pericolul de a deplasa osul femur din locaşul lui în bazin, se ajunge la operaţii dificile, ca la luxaţia congenitală de şold. Toţi copiii foarte mici, până la 18 luni, au picioruşele în paranteze, apoi, prin formarea, maturizarea oaselor, a articulaţiilor, ei nu mai sunt crăcănaţi. Picioruşele ajung în uşor „x”, aşa e normal, ca piciorul să aibă grade de libertate în mişcări. După 9 luni de stat în burtica mamei, cu picioruşele adunate, copiii mici calcă uneori cu laba piciorului ba pe vârfuri, ba cu laba piciorului flexată spre exterior, ba spre interior. Odată cu formarea oaselor, articulaţiilor, aceste situaţii se remediază de la sine, puţine sunt corectabile prin intervenţii chirurgicale.

F.C.: - Dar sperietura părinţilor că încă nu merge copilul?

Prof. dr. M. Jianu: - Unii copii merg devreme, alţii mai târziu. Dacă după 1 an şi 4 luni copilul nu a început să meargă, trebuie consultat un ortoped pediatru. Organismul dă semnalul când articulaţiile, oasele s-au format şi micuţul face primii paşi. Eu sunt împotriva acelor aşa-zise premergătoare, cadrul cu rotiţe pentru a face copilul să meargă mai devreme, se forţează gleznele când ele nu s-au maturizat. Tot pentru a lăsa gleznele să se formeze la timpul lor, micuţul trebuie să meargă prin casă desculţ sau în ciorapi. Încălţămintea trebuie să aibă talpa flexibilă şi fără carâmb înalt, rigid, pasămite să „ţină”, îi creezi tocmai gleznei dezavantaje.

Până la 4 ani, toţi copiii au platfus. Au pe talpă un strat de grăsime care se resoarbe cu timpul şi bolta piciorului devine arcuită. Doar 15% din oameni au platfus, doar 2% dintre aceştia necesită o corectură chirurgicală la oasele labei piciorului. Cei cu platfus au doar un dezavantaj: obosesc mai repede la mersul pe jos.