Securitatea aprovizionării cu gaze naturale, dependentă de dezvoltarea resurselor interne 

 În ultimii ani, piaţa gazelor naturale a fost bruscată printr-o serie de iniţiative legislative care au avut un efect negativ atât asupra producătorilor, cât şi a consumatorilor. Măsurile impuse din dorinţa de a strânge cât mulţi bani la buget nu şi-au atins scopul, dar, în schimb, au afectat securitatea aprovizionării cu gaze pe termen lung. Preţurile mai mici de pe piaţa internă stimulează în această perioadă furnizorii să exporte gazele din producţia locală pentru a obţine preţuri mai mari, dar acest comportament ne-ar putea penaliza în perioada rece. Pe fondul unor temperaturi scăzute și al unui consum mai mare de gaze naturale, există pericolul ca gazele din producţia internă să fie disponibile doar în cantităţi mici şi atunci vom fi obligaţi să apelăm la importuri scumpe. Despre toate acestea şi despre ce ar trebui schimbat pentru a avea o piaţă a gazelor naturale funcţională şi cu preţuri corecte am stat de vorbă cu Dumitru Chisăliţă, expert în piaţa de petrol şi gaze, preşedintele Asociaţiei Energia Inteligentă.

1. Cât de pregătită este România în ceea ce priveşte aprovizionarea cu gaze în iarna care se apropie?
Piața de gaze naturale din România a prezentat în ultimul an o evoluție atipică, datorită multiplelor modificări aduse de legislația primară și legislația secundară, precum:
* abrogarea OUG 114;
* liberalizarea totală a pieței de gaze;
* programul de Gas Release Price (GRP);
* ridicarea obligațiilor stabilite pentru stocurile minime pe care furnizorii trebuie să le realizeze, urmată la puțin timp de eliminarea pe viitor a acestor obligații.
La acestea s-a adăugat o supraofertă de gaze pe piață, datorată, pe de o parte, iernii blânde 2019/2020 și, pe de altă parte, cantităților mari de gaze depozitate anterior datei de 31 decembrie 2019, ca urmare a pericolului existent la acel moment de sistare a gazelor care tranzitau Ucraina spre Europa Centrală şi de Est.
Această situație ne plasează astăzi într-o conjunctură întâmplător favorabilă, în cazul unei ierni 2020/2021 ușoare. În situația în care prognozele de iarnă blândă nu se realizează, lucrurile pot aduce crize locale în aprovizionarea cu gaze a consumatorilor. În România, prețul gazelor dictează confortul consumatorilor și acest lucru este sesizabil de aceștia mai ales în timpul iernii. Noile și multele reglementări puse în aplicare fără studii de impact nu acoperă deficiențele sectorului de gaze naturale, riscând astfel securitatea aprovizionării cu gaze a României atât iarna următoare în situația unor temperaturi extreme, cât și pe perioade lungi. 

Securitatea aprovizionării cu gaze naturale a României depinde, pe termen lung, de dezvoltarea resurselor interne de gaze naturale, onshore și offshore. La orizontul anului 2030, cel mai mare aport de securitate a aprovizionării îl pot aduce zăcămintele din Marea Neagră. Programul de Gas Release Price (GRP) poate reprezenta încă un impediment în acest sens.

Atât OUG 114 din 2019, cât și programul de Gas Release Price (GRP) din 2020 sunt acte legislative care s-au constituit într-un veritabil atentat asupra producătorilor autohtoni de gaze, promovând importurile de gaze. Aceste abordări nu fac nimic altceva decât să erodeze industria de hidrocarburi, riscând să o aducă în rândul altor industrii care sunt pe cale de dispariție. 

2. Cum arată liberalizarea pieţei gazelor naturale pentru persoanele fizice la 3 luni de la demararea procesului? 

Conform datelor furnizate de ANRE, la 3 luni de la liberalizarea totală a pieței de gaze, doar 10% din consumatorii casnici care erau în sistem nereglementat au ales să-și negocieze contractele de furnizare de gaze. Un număr extrem de mic, ținând cont de următoarele aspecte:
* 1 iulie 2020 piața de gaze a fost liberalizată total, astfel încât ne găseam într-o situație de impunere a unei obligativități;
* Prețul mediu al gazelor naturale marfă, în această vară, a scăzut cu 50% față de anul 2019, conform ANRE.
* Economiile în bugetul familial puteau ajunge până la 600 lei/an prin renegocierea contractului de furnizare.
Facturile lunii noiembrie 2020, care vor fi vizibile în luna decembrie 2020, ar putea aduce un val de indignare din partea unor consumatori de gaze și să determine intenții de schimbare a furnizorului, dar cred că puține se vor materializa, de teama ca în plin ger să nu rămână fără gaze. Astfel, consider că nu vor exista modificări importante în numărul românilor care vor alege să schimbe furnizorul de gaze în următoarea perioadă.

3. Deşi favorizarea importului de gaze nu ne aduce niciun beneficiu, întârziem să reglementăm exploatarea din zona offshore, în acord cu solicitările investitorilor care deţin concesiuni. De ce credeţi?

Este greu de găsit un răspuns, având în vedere că această situație trenează deja de 2-3 ani. Probabil că răspunsul ține de influența grupurilor de interese, abordările neprofesioniste, populismul care se învârte în jurul acestui subiect etc. Ne găsim în situația scăderii producției anuale de gaze naturale cu un important procent - 10% în 2020 și, în acest context, toate forțele politice blochează dezvoltarea de noi investiții în exploatarea resurselor offshore. În cazul în care nu se oprește „agresiunea” asupra producătorilor de gaze naturale vom ajunge în situația în care ne găsim la aproape orice produs de consum. Să devenim foarte dependenți de gazele de import.

4. De la 1 iunie a fost impusă producătorilor de gaze naturale a căror producţie anuală depăşeşte 3.000.000 MWh obligativitatea să oferteze 40% din producţia aferentă anului 2019 pe pieţele centralizate din România. Obligaţia, care este valabilă până pe 31 decembrie 2020, a adus cu sine şi impunerea unui preţ maxim de pornire al licitaţiilor, calculat şi publicat de ANRE. Care a fost efectul?

Introducerea GRP în vara anului 2020 a fost coroborată cu liberalizarea totală a pieței de gaze naturale, cu scopul de a „forța” furnizorii de gaze pentru populație să ofere prețuri mai mici acesteia. Acest deziderat nu a fost atins, datele recente publicate de ANRE arătând că doar 10% din consumatorii de gaze și-au negociat contractul și au beneficiat, într-o oarecare măsură, de această decizie administrativă. Important de menționat că 90% din consumatorii casnici de gaze plătesc același preț pe care îl plăteau înainte de introducerea GRP. Cei care au beneficiat masiv de această măsură au fost furnizorii de gaze tradiționali pentru populație, care au înregistrat marje mari (15-25%). 
Începând cu 1 iunie 2020, aplicarea GRP pe piața gazelor naturale din România, prin impunerea unui mecanism de stabilire a prețului de pornire a licitațiilor, a generat în mod artificial diferențe semnificative de preț între piețe limitrofe. În plus, impunerea unui nivel al obligației de a oferta 40% din producție, cu mult peste nivelul unor programe similar, a generat:

Efecte pozitive:
* GRP a dus la dezvoltarea burselor de gaze din România, atât sub aspectul dezvoltării de noi produse, cât și a volumelor tranzacționate
* a adus prețuri mai mici pentru consumatorii non casnici, cei care în anul 2019/2020 au suportat creșteri de preț de peste 30%, ca urmare a înghețării prețului pentru populație.

Efecte negative:
* Creșterea veniturilor furnizorilor de gaze tradiționali pentru populație, majoritatea firme cu capital străin, acestea înregistrând marje mult mai mari decât ceilalţi operatori din piaţă.
* Scăderea activității producătorilor de gaze naturale, inclusiv a activității de investiții, atât în ceea ce privește proiectele offshore, cât și proiectele onshore, cu toate efectele colaterale negative derivate din balanța surse interne/consum. Mai mult decât atât, nivelul ridicat al obligației de ofertare coroborat cu lipsa vizibilității privind tranzacțiile efectiv realizate, poate avea un impact negativ inclusiv asupra nivelului producției. 
* Scăderea încasărilor la bugetul de stat prin diminuarea contribuțiilor plătite de producătorii de gaze naturale.
* Afectarea securității în aprovizionarea cu gaze naturale, în condițiile în care prin crearea unei diferențe artificiale de preț între piețe limitrofe, diferență derivată din mecanismul menționat anterior de stabilire a prețului de pornire, se încurajează, în fapt, activitatea de trading în scopul exportului, abordare care se manifestă deja, luând în considerare unele tranzacții încheiate şi este deja vizibilă în fluxurile de gaze naturale pe sensul de ieşire din România. 
* Sunt înregistrate diferențe considerabile de preț, de aproximativ 10 - 15 lei/ MWh între cele practicate internațional - raportarea la bursa CEGH Viena - și cele de pe plan local. Drept consecință, producătorii locali sunt în dezavantaj, deoarece tendința din prezent constă în stimularea furnizorilor să exporte gazele produse la nivel local pentru a obţine prețuri mai competitive pentru marfa vândută. O situație de acest tip poate favoriza traderii şi furnizorii a căror tendință va fi să cumpere de la noi din țară și să vândă în afară - generând un flux de gaze dinspre România către piețele unde cotațiile sunt încă la nivele mai înalte.
* Vor fi afectate investițiile în zona de producție gaze cu repercusiuni asupra scăderii producției de gaze și creșterea dependenței de importuri a României. 

„Apreciez că actualul model de GRP face ca prețul gazului marfă să fie menținut la praguri scăzute în mod artificial, fără ca această măsură să fie resimțită de populație. Se impune o reanalizare rapidă, anterior începerii sezonului rece, a acestui model și stabilirea unui GRP adecvat pieței din România”
Dumitru Chisăliţă

5. Securitatea aprovizionării cu gaze naturale a țării noastre depinde, pe termen lung, de dezvoltarearea surselor interne de gaze naturale, onshore și offshore. La orizontul anului 2030, cel mai mare aport de securitate a aprovizionării îl pot aduce zăcămintele din Marea Neagră. GRP poate reprezenta un impediment în acest sens?

Prin menținerea artificială a unor prețuri mici pe piața de gaze se favorizează preponderent exportul, în perioada rece, când ne vom confrunta cu temperaturi scăzute și, implicit, un consum mai mare de gaze naturale, s-ar putea ca gazele produse la nivel local să fie greu de găsit. Drept urmare, vom fi nevoiți să apelăm la importuri, care vor avea un preț ridicat. Acest scenariu cu siguranță va fi în dezavantajul consumatorilor români. Pentru a evita situația, trebuie să apelăm la mecanisme funcționale de piață și la o intervenție redusă din partea autorității de reglementare, concomitent cu întărirea funcțiilor de protejare a consumatorilor (inclusiv a celui vulnerabil), stimularea concurenței, sancționarea măsurilor anticoncurențiale și dezvoltarea unui mecanism de Soluționare Alternativă a Litigiilor pe piața de gaze și electricitate.

6. De ce spuneţi că este benefică pentru consumatori o limitare a intervenției statului? 

O piață liberă va fi întotdeauna funcțională, atât timp cât cererea și oferta se pot forma liber, fără restricții. Alterând cel mai bun model economic (prin intervenții, plafoane de preț, alte obligații) nu reușim decât să eliminăm condițiile de competitivitate, iar negocierea nu mai este una facilă. Având în vedere că producția de gaze naturale este în scădere în România cu aproximativ 10% (sept. 2019 – sept. 2020), dezvoltarea exploatării gazelor din Marea Neagră este o cerință obligatorie, iar în lipsa acesteia, România va ajunge în scurt timp la un grad mare de dependență de importuri de gaze și energie electrică.
Astăzi, gazul accesibil este cel produs la noi în țară. „Prin politici sănătoase” suntem în faza de a alege să importăm, plătind un preț mai mare sau să susținem economia națională promovând investițiile în zona producției de gaze on și offshore.

7. La cum arată acum piaţa gazelor naturale din România ne putem aştepta în iarnă la următorul scenariu: menținerea artificială a unor prețuri mici va favoriza preponderent exportul. În plus, odată cu venirea sezonului rece şi creşterea consumului, să nu mai existe marfă internă. Va trebui să apelăm la importuri, dar preţurile vor fi deja mari….

Intervenționismul pe piața de gaze a lăsat întotdeauna urme negative pentru consumatorii de gaze. La fel se întâmplă și în prezent. Un prim efect negativ este exportul excesiv al gazelor, care pe măsură ce frigul se va instala se va face în detrimentul acoperirii cu surse de gaze din producția internă pentru consumatorul român, favorizând importurile la vârf de cerere cu prețuri mai ridicate. Un alt efect negativ este swapul cu gaze, operațiune care nu va determina nici măcar schimburi fizice, ci unele virtuale (gazele din producția internă se vor vinde ca gaze de import, cu preț mare în România, iar gazele care trebuiau să fie importate se vor vinde în alte țări ca și gaze din România, la preţuri mai mici).   
Iarna va veni și odată cu aceasta și „gerul economic”. Încă avem timp să construim un cadru viabil/trainic pentru producția autohtonă on și offshore, care să satisfacă cererea de gaze prezentă, cât și pe cea viitoare, urmare a dezvoltării rețelelor de gaze inteligente.

8. Cadrul legislativ este plin de  restricții/impuneri care distorsionează piața, neasigurând condiții pentru tranzacții competitive. Care credeţi că ar trebui să fie primele măsuri luate de ANRE pentru a depăşi acest impas?

Sectorul românesc al gazelor naturale a fost supus unui proces de restructurare profundă, având drept principal pilon diminuarea concentrării producției de gaze naturale și a importului prin acordarea de licențe și autorizații unui număr din ce în ce mai mare de companii. Transformările profunde în configurația pieței și a sectorului de gaze naturale, care au avut loc din anul 2000 și până în prezent, au determinat adaptarea cadrului instituțional și de reglementare la noile situații. În general, evoluția și progresul necesită o oarecare variație, însă nu prea des. O rată prea mare a schimbărilor generează dezechilibre pe piață și chiar previne statornicirea beneficiilor aduse de schimbările/reglementările anterioare.
Toți cetățenii trebuie să aibă acces la energie și să poată beneficia de ea, în special cei dezavantajați sau care fac parte din comunități defavorizate. În centrul politicilor de dezvoltare a sectorului energetic trebuie să fie consumatorul, în special prin măsuri de protejare a consumatorului vulnerabil, de extindere a accesului la energie al populației și de implementare a unor politici de mediu corespunzătoare. Accesibilitatea prețului este una dintre principalele provocări ale sistemului energetic, iar rezolvarea situației constă în parteneriatul statului cu mediul de afaceri/producători locali.
Concret, ANRE ar trebui să analizeze utilitatea GRP la venirea iernii și să modifice elementele care ar determina distorsionarea pieței. ANRE ar trebui restructurat, pentru a redeveni o instituție responsabilă de asigurarea realizării unei piețe funcționale în care TRANZACȚIA să fie scopul existențial al sectorului de gaze, punctul de plecare al construirii modului în care se vor desfășura celelalte activități din sectorul gazelor naturale. 
Astfel, ar fi necesar să se treacă urgent la realizarea cel puțin a următoarelor măsuri:
* Adaptarea legislației primară și secundară, astfel ca toate activitățile din piața de gaze să aibă ca scop dezvoltarea tranzacționării;
* Transparența totală asupra activităților care se desfășoară în sectorul gazelor naturale (fără a aduce atingere elementelor de confidențialitate);   
* Diseminarea detaliată și continuă a modului de realizare a tranzacțiilor, a realizării activității de proiectare, execuție, exploatare a conductelor nu ca un scop în sine, ci cu unicul scop de a dezvolta piața, de a crește numărul de tranzacții și a volumelor tranzacționate, la creșterea gradului de utilizare a infrastructurii, la determinarea tuturor actorilor din sectorul gazelor naturale să activeze cu scopul de a favoriza tranzacționarea gazelor; 
* Informatizarea sectorului pentru a asigura accesul rapid și detaliat la informații care să susțină tranzacțiile, la dezvoltarea pieței, la creșterea cererii de gaze, la reducerea costurilor din activitățile conexe; 
* Înființarea unei instituții pentru soluționarea litigiilor de pe piața de gaze (SAL), ca entitate juridică autonomă, neguvernamentală, apolitică, de interes public; 

Se impune de urgență eliminarea măsurilor antiproducători de gaze și în contextul pandemic existent, stimularea investițiilor sunt singurele măsuri care pot redresa curba descendentă accentuată pe care s-a înscris extracția gazelor naturale în România. Este cazul să se renunțe la rolul Cenușăresei pe care producătorii de gaze din România îl joacă de cel puțin 15 ani, cu precizarea că, în ultimii ani, situaţia lor s-a înrăutăţit foarte mult.

Dumitru Chisăliţă