Şi cu numărul 8 … Ilieeee Balaci

Intr-un interviu acordat in exclusivitate Jurnalului Naţional, actualul manager general al Universităţii Craiova, Ilie Balaci, face căteva dezvăluiri şocante. De ce nu a mai ajuns la AC Milan, deşi semnase cu celebra grupare italiană, de ce nu a fost inclus de Mircea Lucescu in lotul pentru turneul final al CE 1984, de ce a ajuns la FC Olt Scorniceşti şi de ce a ales pe final de carieră să joace la rivala Craiovei, Dinamo.Â

Aşa il prezenta inainte de fiecare meci crainicul Stadionului "Central", Constantin Popescu, pe cel care a scris una dintre cele mai frumoase pagini ale fotbalului craiovean: Minunea Blondă, Prinţul din Bănie, Cel mai iubit dintre olteni. A fost odată ca niciodată Ilie Balaci. Este şi acum. Nu mai poartă numărul 8, ci 51. La ani.


Ilie s-a născut la data de 8 septembrie 1956 in comuna Bistreţ din judeţul Dolj. In acte este trecut că a venit pe lume la 13 septembrie. "Am o singură explicaţie pentru acest lucru. Fiind la ţară, se ajungea mai greu la Sfatul Popular pentru a se declara naşterea. Ai mei cred că au ajuns cu cinci zile mai tărziu", spune zămbind Balaci. De cănd se ştie a fost legat de Craiova. De tot ceea ce a insemnat ea. A debutat la 16 ani şi a jucat 285 de meciuri sub culorile alb-albastre, marcănd de 76 de ori. La 13 septembrie 1978, "U" Craiova a intălnit acasă, in primul tur al Cupei Cupelor, pe Fortuna Düsseldorf, fiind infrăntă cu scorul de 3-4. "A fost meciul care m-a bulversat total. La căteva ore după terminarea partidei am fost anunţat că am fost suspendat pe termen nelimitat. Cine mă suspendase? De ce? Pentru ce? Am aflat a doua zi. Conducerea PCR Dolj m-a considerat vinovat de infrăngere. N-aveam voie să mă antrenez nicăieri, nu mai ştiam ce să fac", spune fostul optar al Ştiinţei.


TEAŞCĂ. Episodul Constantin Teaşcă a rămas unul aparte in viaţa lui Balaci. Adus in 1976 la cărma echipei din Bănie, acesta a fost debarcat un an mai tărziu, după 43 de jocuri pe banca alb-albaştrilor. "Benzina Teaşcă. Aşa ii ziceam. Avea metode de pregătire ruseşti. Ne punea să alergăm cu saci in spinare pănă ne venea boala urătă. Nu pot să spun că era un tehnician rău, dar avea nişte metode diabolice. Păi il pui tu pe Oblemenco, care avea aproape 2 metri, să alerge cu saci de 80 kg in spinare? Sau pe Geolgău, care atunci era mai uşor decăt sacul pe care i-l punea in spate?! El a rămas mare datorită ziariştilor, Dumnezeu să-l ierte!", a mai spus Balaci, adăugănd că mari tehnicieni ai Craiovei au fost Cernăianu, Oană, Oţet, antrenori care au adus titluri sau Cupe la Craiova.


OBLEMENCO. Despre fostul mare vărf al Craiovei, Ilie vorbeşte cu măndrie. "A fost unul dintre cei mai mari fotbalişti care i-a dat Craiova vreodată. El a fost adevăratul căpitan, omul bun la toate, un caracter deosebit. Dacă te putea ajuta o făcea intotdeauna cu plăcere. Merită să aibă statuie. După ce a plecat de la Craiova, eu am preluat banderola de căpitan de echipă. Pe care mi-a luat-o Teaşcă, din cauză că n-am putut să joc intr-un meci. N-am putut, pentru că trebuia să mă insor. Era nunta mea. Dar ce să inţeleagă «Piticul», el găsea intotdeauna un ţap ispăşitor!", revine Balaci la subiectul Teaşcă. Acum s-a reintors in Bănie. Cu gănduri mari, cu speranţa că odată şi odată va mai putea să ia un titlu sau o cupă cu Universitatea. Ca manager general.

• Jurnalul Naţional: Domnule Balaci, cănd s-a născut marea echipă a Craiovei?

• Ne puteţi spune unele dintre aceste cauze?

Meciul cu lusitanii n-a fost pregătit cum trebuie. Una la mănă, eram prea mulţi la echipa naţională. Oboseala şi-a spus cuvăntul. Apoi, cănd am intrat in cantonament la "Hotelul Partidului" din Craiova, eram căutaţi de fel de fel de oameni pentru a le face rost de bilete la meci. Atunci, cu toţii eram studenţi. Profesorii trimiteau fel de fel de intermediari pentru a ne spune să le facem rost de bilete. Cererea de tichete era imensă. Şi profesorii noştri nu veneau ei să le ia. Trebuia să plecăm noi din cantonament să le ducem la Universitate. Făceam naveta. Apoi Negrilă era suspendat, nea Tică Oţet a găndit echipa prost, s-a accidentat şi Donose in primul minut... Ce să mai zic?

• După ce aţi fost unul dintre artizanii calificării la Euro 1984, nu aţi fost convocat in lotul pentru Franţa, in echipă apărănd in schimb nume care nu bifaseră nici un meci in calificări.

Acesta este un episod aparte al vieţii mele. M-am simţit ca un gunoi aruncat pe jos, nu la pubelă. Cred că explicaţiile cele mai bune le putea da Mircea Lucescu. Acesta a stabilit lotul printre care eram şi eu, ne-a spus să venim la Bucureşti, să ne luăm şi nevestele, pentru că urma să plecăm in Italia, la Florenţa, intr-un mic cantonament inainte de debutul europenelor. Seara am măncat, am băut un şpriţ şi ne-am dus la culcare. A doua zi dimineaţă, pe hol se auzea vocea lui Rică Răducanu, care era antrenor cu portarii şi responsabil cu trezirea fotbaliştilor.

• Şi ce s-a intămplat?

Soţia mea, Dana, mi-a zis să mă trezesc, că trebuie să plecăm. I-am spus să mai stăm puţin, că vine Rică să bată in uşă. Şi n-a mai venit. Au plecat fără să-mi spună o vorbă. De ce, pentru ce? Am plecat spre Craiova ingăndurat, imi venea să plăng. Intre judeţele Argeş şi Olt este o vale, n-am fost atent, trecea o turmă de oi, am omorăt două şi mi-am paradit şi maşina.

• Este cel mai urăt moment al carierei dumneavoastră?

Da, alături de acea accidentare de la Baia-Mare, cănd Arezanov m-a faultat grosolan şi toate publicaţiile au scris că s-a accidentat Balaci. Aşa a spus şi comentatorul de la radio. Nu au spus că fundaşul băimărean a intrat la rupere. Mai urăt a fost faptul că observatorul partidei, Mielu Voica, nu a scris nimic in raport despre fault.

• Căt adevăr este in ştirea care circula pe atunci că aţi fost dorit de AC Milan?

Am semnat un contract cu milanezii la data de 30 decembrie 1982 la Hotelul Jiul din Craiova. Am crezut că am prins pe Dumnezeu de picior. Ce s-a intămplat mai incolo nu mai ştiu. Poate ce s-a intămplat şi cu Dobrin apropo de Real Madrid. Cert este că noi am fost sfătuiţi de generalul Stan, responsabilul de atunci la Educaţie Fizică şi Sport, să semnăm contracte dacă ni se oferă prilejul. Acesta mergea cu noi in toate deplasările şi spunea că Nicu Ceauşescu ii spusese să procedăm aşa.

• La revenirea după accidentare aţi jucat la FC Olt, apoi la Dinamo.

Am plecat, pentru că unii oameni din Craiova şi-au bătut joc de mine. Aici nu mă refer la cei de la Universitatea, la oamenii de acolo, ci la cei din fruntea Consiliului Judeţean, oamenii Partidului Comunist. Aceştia mi-au luat casa, mi-au dat familia afară.

• Ce s-a intămplat mai apoi?

M-a chemat Titi Deliu la Scorniceşti, să joc şi să fiu antrenor secund. Am plecat fără şovăire. Erau bani mulţi la mijloc, a fost o perioadă frumoasă, dar nu era Universitatea Craiova, echipa pe care am iubit-o şi am servit-o. Am stat doar un sezon aici, intrasem in conflict cu tovarăşul Bărbulescu, mai-marele judeţului.

• Cum a fost in Ştefan cel Mare?

A fost răzbunarea mea. Ştiam că dinamoviştii sunt duşmanii de moarte ai Craiovei. Am simţit-o de atătea ori pe pielea mea. Intotdeauna, meciurile cu Dinamo erau aparte pentru fanii noştri. Vreau să vă spun că aici am fost foarte respectat. Mi-au dat casă in Bucureşti, pe care o am şi acum. Nu pot să spun că a fost o perioadă benefică a vieţii mele, dar mi-a plăcut modul cum au procedat cu mine.

• Aţi jucat pe Wembley contra Angliei şi era să şi marcaţi in poarta lui Shilton.

Poate e visul fiecărui fotbalist european să joace pe celebra arenă londoneză. Eu pot să spun că am fost un jucător care nu a avut trac. Ce dacă e Wembley? Ce dacă am jucat contra unor jucători ca Tostao, Clodoaldo, Gerson, Cruyff sau Maradona? Am evoluat şi pe "Murumbi" din Sao Paolo in faţa a 100.000 de oameni. Dar să revin la Shilton. L-am văzut că e puţin ieşit şi am incercat ceva. N-am lovit mingea cu putere, de aceea a avut timp să intervină. Dar a doua zi am văzut o poză intr-un ziar din Albion, in care portarul Shilton avea urme de var pe spatele tricoului. De ce avea? Poate a fost gol, iar arbitrul de tuşă nu a fost atent.

• Mai ţii minte cum vă alintau suporterii, cum scandau ei atunci?

"Iliuţă-al nostru e cel mai bun din RSR." Aşa strigau. Dar nu mi-a plăcut niciodată că-mi ziceau Iliuţă. Şi apoi asta a fost după ce a plecat Oblemenco. "Oblemenco-al nostru e cel mai bun din RSR" s-a scandat prima dată. Oricum, nu am dus lipsă de iubirea fanilor. Ştiu că m-au iubit, m-au stimat şi că ar fi făcut orice pentru mine... După victoriile mari din Cupa UEFA veneau la mine acasă, pe "Calea Bucureşti", şi scandau intruna, iar eu le făceam cu măna din balcon.

• Aţi vrut la un moment dat să cumpăraţi clubul de la Dinel Staicu...

Am vrut intr-adevăr să devin proprietarul clubului, dar Dinel n-a fost serios. Bătusem palma pentru o sumă de bani, dar el s-a intors şi a spus că a găsit alţi investitori care oferă mai mult. M-am supărat atunci, am zis că nu voi mai reveni niciodată aici, dar mi-a trecut supărarea.

• Dar aţi fost plecat o bună bucată de vreme şi in Africa, şi in Orientul Mijlociu.

O altă parte interesantă a vieţii mele. Am fost in Maroc, in Tunisia, in Arabia Saudită şi Qatar. Am intălnit tot felul de oameni, de religii, de moduri de viaţă. Am cunoscut şeici şi regi, prinţi şi prinţese. L-am cunoscut pe cel de-al treilea om ca bogăţie din lume, prinţul saudit Wahrid Bin Talal. Era un om simplu, care mergea imbrăcat in blue-jeans şi care avea părul foarte lung, străns intr-o coadă. Avea obiceiul, in cazul unor victorii importante, să facă daruri maşini şi ceasuri, dar şi cecuri cu destule zerouri. Sunt foarte mulţi fraţi sau veri care au echipe. Cu căt gradul de rudenie este mai apropiat, cu atăt dorinţa de victorie este mai mare. Vinerea, regele sau şeicul işi cheamă fiii la masă, iar aceştia se laudă cu performanţele echipei pe care o finanţează.

• Care a fost cel mai interesant cadou pe care l-aţi primit?

După căştigarea Cupei Campionilor Golfului cu Al Nassr Riad am primit cheile unui Mercedes de ultimă generaţie. I-am spus atunci prinţului că sunt tănăr şi că aş dori o maşină sport. Mi-a dat bani, am plecat in Germania şi mi-am cumpărat un Porsche. Am primit apoi mai multe maşini, dar parcă aia mi-a rămas mie in minte.

• Echipa actuală?

Este un lot tănăr, fără experienţă. După cele patru etape scurse sunt cu moralul la pămănt. S-a in-tămplat cu excluderea celor patru, lotul este decimat, dar eu cred că am puterea de a le insufla acea dorinţă şi ardoare de victorie pe care o aveau la sfărşitul returului trecut, cănd au obţinut şase victorii consecutive. Nu este o situaţie ingrijorătoare, se mai pot face multe.

• De ce totuşi v-aţi intors la Craiova?

Pentru că sunt dator cumva acestei echipe. Pentru că o iubesc enorm. Pentru că m-a convins Adrian Mititelu că vrea să facă performanţă. Pentru că vreau ca niciodată această echipă să nu mai retrogradeze. Pentru că le sunt dator celor care m-au iubit şi mi-au scandat numele. Pentru că vreau ca odată şi odată, dacă n-am reuşit ca jucător să iau o cupă europeană, poate reuşesc ca manager general. Pentru simplul motiv că aşa am simţit.
!