Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ştefan Bănică acordă rar interviuri, dar când o face, se deschide, explică, gesticulează, pune suflet, nu sare peste nici o întrebare. Faţa i se luminează când vorbeşte despre bucuria de a cânta, despre fani, despre copiii săi care îi calcă păsat pe urme şi i se înnegurează când vine vorba despre vedetele de carton care ocupă tot mai mult spaţiu în media românească.
Jurnalul Naţional: Cât la sută e inspiraţie şi cât transpiraţie în munca ta de compozitor, producător, solist?
Ştefan Bănică jr: Fără inspiraţie nu se poate face nimic, muncă doar o pune în valoare. Nu ştiu procentele cu exactitate, dar ştiu şi am învăţat de-a lungul anilor că e mai uşor să atingi succesul, dar mai greu e să-l menţii. Şi atunci, în momentul în care devii conştient de ceea ce compui, ceea ce produci sau faci pe scenă, încerci, de fiecare dată, să faci lucrurile de la un anumit nivel, pe care l-ai dobândit din experienţă anterioară.
Spuneai recent că ţi-e teamă ca gesturile de pe scenă să nu devină mecanice. Cum poate să îşi piardă un artist emoţia, bucuria de a cânta?
Atunci când nu mai e conştient că e doar un instrument în mâna lui Dumnezeu. Pentru un artist, faptul că se afla pe o scenă şi poate bucura alţi oameni prin arta lui e un har divin. Când uiţi lucrul ăsta, nu mai ştii să te bucuri.
De 15 ani încoace cânţi la Sala Palatului, în apropierea Crăciunului, de fiecare dată cu casa închisă. Care e povestea acestor concerte?
În anul 2000 am scos deja primul meu album cu cântece de Crăciun, iar peste un an m-am gândit la un concert mai special, o combinative intre cântecele de Crăciun şi repertoriul meu de atunci. Şi aşa s-a născut primul concert din decembrie 2002, care nu beneficia de ecrane uriaşe sau proiecţii video extraordinare. Am început simplu, cu elemente teatrale (era firesc), dar avea o dinamică incredibilă. Concertul a fost un success imens, am scos atunci şi primul dvd şi, din anul următor, numărul concertelor de Crăciun din luna decembrie a început vertiginous să crească, datorită cererii foarte mari din partea publicului, ajungând în anul 2007 la un record de 7 concerte sold-out la rând la Sala Palatului. Cu timpul, am investit tot mai mult în aceste show-uri, ajungând la o producţie spectaculoasă, televizata an de an de 14 ani încoace. Concertul de Crăciun nu mai e de mult un simplu concert, a devenit o tradiţie, a deschis un drum şi un nou mod de a organiza şi produce un mare eveniment muzical în România, drum pe care şi alţi colegi de breaslă, pe parcurs, au păşit. Pentru mine, acest concert a devenit un balsam de suflet, iar Sala Palatului o scenă unde de-a lungul a 60 de concerte, timp de 15 ani, s-au întâmplat lucruri magice, cu invitaţi extraordinari, cu momente incredibile şi, mai presus de tot, cu o energie a publicului care te face să pluteşti. Anul acesta ne revedem pe 9 şi 10 decembrie la Sala Palatului, ora 19:30, pentru al cincisprezecelea an consecutiv. În fiecare an aducem lucruri noi, alţi invitaţi, alte poveşti, dar şi cântecele pe care oamenii vor să le audă de fiecare dată în concert. Pentru că, vorba cântecului, “Doar o data-i Crăciunul”!
De unde iubirea pentru rock'n'roll?
Rock’n’roll-ul, pentru mine, e o stare de spirit, un mod de a fi, nu doar un gen muzical. E de ajuns să vă spun că atunci când cânt rock’n’roll, cu o chitară în braţe sau mă aşez la pian, dau pe dinafară de bucurie şi energie. Şi asta spune tot. Nu ştiu să vă explic mai mult, de unde, cum. Sigur că există influenţe din partea pionierilor rock’n’roll-ului, pe care am avut şansa să-i şi cunosc, pe unii dintre ei, dar, după atâţia ani, pot să spun cu siguranţă că rock’n’roll-ul face parte din viaţa mea şi îmi curge prin vene.
Te consideri un artist complet, având în vedere că faci şi muzică, şi teatru, şi film, şi tv?
Mă consider un artist, care încearcă de fiecare dată să se bucure de meseria lui.
Ce le pregăteşti fanilor?
Un turneu naţional care se va desfăşura în perioada 15-24 noiembrie în opt oraşe din ţară, un cântec nou-nouţ de Crăciun, pe care l-am înregistrat acum câteva zile, concertele de Crăciun, un nou ablum, la începutul anului viitor şi concertele acustice din lună martie, dedicate Zilei Femeii.
"Copiii, Lavinia şi mama sunt sursa mea de energie"
Este evident că în România există vedete adevărate şi vedete care, citez, "ne arată tot, dar nu ne spun nimic".
Cuvântul „vedetă” e unul deja perimat. A apărea pe youtube cu un filmuleţ sau la o emisiune de cancan-uri, unde-ţi speli rufele în văzul lumii, este considerat, mai nou, de unii, a fi „vedeta”. În general, ziarele de scandal, emisiunile tv tabloid pun oamenii în aceeaşi oală, nu altcineva. Îmi aduc aminte că într-o emisiune, unde era intervievat domnul Beligan, acum câţiva ani, pe ecran apăreau scrise informaţii din tabloide cu tot felul de „domniţe” şi „domni”, din categoria de mai sus de „vedete”, care îşi făceau şi-şi dregeau. Şi stau şi mă întreb ce legătură era între domnul Beligan şi informaţiile ce curgeau pe ecran? Oare domnia-sa, Dumnezeu să-l ierte, ştia că în timp ce vorbea despre teatru, despre spirit, pe ecran citeam despre aventurile erotice ale vreunei „dive mioritice”, care probabil nu a făcut nimic în viaţa ei în afară de aventuri?! V-am dat acest exemplu pentru că din el am învăţat ceva: să mă feresc de situaţii în care nu mă regăsesc.
Ai vreun regret? Care şi de ce?
Da, aş fi vrut să joc alături de taică-meu mult mai mult decât am făcut-o şi să-l am în preajmă. Dar privesc cu încredere şi mă gândesc la băiatul meu, Ştefan, sau la fiica mea, Violeta şi, dacă ei vor alege să facă aceeaşi meserie, să avem ocazia să jucăm împreună.
Cum eşti dincolo de scenă?
Un om normal, de cele mai multe ori. Îmi văd de familie, de hobby-urile mele, dar nu cât mi-aş dori. Într-o meserie în care îţi pui sufletul pe tavă, timpul nu-ţi mai aparţine. Dar am nevoie de bateriile reîncărcate, iar copiii mei, Lavinia, mama mea sunt sursa de energie.
"Anul trecut a luat cupa şi campionatul la X Factor"
Când se va putea susţine un artist din România exclusiv din concerte şi vânzări de discuri?
Pare complicat, dar nu e. Când numărul de spectacole pe bilete îl va depăşi pe cel fără bilete, gratis. Când vânzările de discuri sau de unităţi pe internet vor creşte, când preţurile biletelor de la spectacolele romaneşti vor fi comparabile cu preţul biletelor de la spectacolele care vin din străinătate. Atunci, probabil, lucrurile vor intra pe un făgaş normal.
Eşti la al 3-lea sezon X Factor. Ţi-a intrat în sânge factorul X?
Este o experienţă, fără doar şi poate, să jurizez la un concurs de nivelul X Factor, unde întâlneşti oameni talentaţi, pe care încerci să-i înveţi, dar, de multeori, şi să înveţi de la ei.
Sezonul trecut, elevii tăi au câştigat primele două locuri. Ce speri de la ediţia actuală?
Anul trecut am luat “cupa” şi “campionatul”. Anul acesta, de asemenea, vreau să fiu în “Champions League” cu concurenţii mei şi să mă bucur că am putut pune umărul să-i ajut într-un moment important al vieţii lor, dacă vreunul din concurenţii mei câştiga X Factor, cum s-a întâmplat anul trecut.
"Sunt un tată fericit"
Cum te înţelegi cu noul tău coleg, solistul de la Carla's Dreams?
Ok. Îi respect dreptul la intimitate, e alegerea lui şi mi se pare un tip care ştie ce spune şi nu bate câmpii, ceea ce pentru juriu e un câştig.
Lavinia a mărturisit luna trecută că ai cerut-o în căsătorie.
Da, dar ştirea cea mai tare este următoarea: oare Lavinia a acceptat? Asta nu s-a mai spus.
Cum e viaţa alături de cei doi copii ai tăi?
Copiii mei au crescut şi mă surprind de fiecare dată când îi văd. Sunt un tată fericit şi am acum o altă relaţie cu ei, mai matură, mai directă. Ştefan face teatru, muzică, e pasionat de design, iar Violeta face muzică, pictură, sport. La noi se dansează foarte mult, iar când încep copiii mei să danseze, în scurt timp mă transform în spectator. Ne uităm la filme împreună, mergem în vacanţe, şi, bineînţeles, ne ocupăm şi de temele de la şcoală.
În noiembrie, cântă în 8 oraşe din ţară
Între 15 şi 24 noiembrie, Bănică va pleca într-un turneu naţional, care va cuprinde concerte în opt oraşe din ţară: "Pentru orice artist, contactul cu publicul este cel mai important. Mi se pare cea mai frumoasă parte din meseria asta. Printre piese vor fi şi unele care vor apărea la începutul anului viitor pe un nou album. De asemenea, în fiecare oraş al turneului vom afla, alături de Cabron, „Cine stă la masa mea”. Şi, evident, până la urmă o s-o facem lată încă o dată! De abia aştept să mă întâlnesc cu publicul meu de la Rm. Vâlcea (15 nov, Sala Sporturilor "Traian"), Timişoara (16 nov, Opera Națională Română), Reşiţa (17 nov, Casa de Cultură a Sindicatelor), Craiova (18 nov, Sala Polivalentă), Constanţa (21 nov, Casa de Cultură a Sindicatelor), Galaţi (22 nov, Casa de Cultură a Sindicatelor), Bacău (23 nov, Teatrul de Vară "Radu Beligan") şi Braşov (24 noiembrie - Sala Sporturilor "D.P.Colibași")".
Stefan Banica - Turneu National 2016
Bănică, la 15 ani: "Vreau să fac filme, nu să stau pe plută ca boul"
Ştefan Bănică a făcut primul film la 15 ani. "Regizorul Mihai Constantinescu m-a văzut şi i-a plăcut de «moaca mea», cum zicea el. Am dat probă. Era un serial despre comunişti, «Eroii nu au vârstă». La început, făceam figuraţie. Eram unul pe o plută pe un lac. Mi se vedea doar silueta. În rolul principal era un alt băiat. După prima zi de filmări m-am dus la regizor şi i-am zis: «Dom'le, eu nu vreau să fac aşa ceva. Vreau să fac filme, nu să stau pe plută ca boul ». Ca să nu mai zic că mă uitaseră şi pe plută... Soarta a făcut ca băiatul din rolul principal se îmbolnăvească de hepatită. S-au dat probe şi eu am luat rolul respectiv. A fost primul meu rol principal", a povestit Ştefan pentru Jurnalul.
