Strategul lui Omar

Jurnalul National: Domnule Cohen, cum ati ajuns avocatul lui Omar Hayssam? Cine v-a contactat?

Stanley Cohen: In primul rand nu sunt singurul lui avocat, suntem o echipa. Am fost contactat de familia domnului Omar, cred ca pentru ca am o experienta in cazuri in toata lumea, in diferite sisteme judiciare, cazuri de terorism, desi terorism este un termen relativ: cel care pentru unii este terorist pentru altii este luptator pentru libertate. Am un background insa in chestiunea asta, in special in tara mea, in Statele Unite, si de mai multi ani am fost implicat in cazuri complicate, cu mai multi avocati, in mai multe tari. Cred ca acesta este unul din punctele mele tari, iar familia Omar a fost constienta de acest lucru. Cum au aflat de mine insa nu stiu.

Cine din familia Omar v-a contactat?

E o poveste amuzanta pentru ca eram in alta tara, ma ocupam de alt caz si de la biroul meu mi se tot spunea ca primesc intr-una mesaje din Romania despre un caz anume. Am spus: "Romania? Nu am un caz in Romania! Nici macar nu am fost vreodata in Romania". Sunt sigur ca e o tara minunata, dar ca majoritatea americanilor, pentru mine Romania insemna sportivi de performanta si Dracula. Asa vedem noi Romania din Statele Unite. M-am intors in tara, familia a insistat in continuare, asa ca dupa ce am verificat mesajele, mi-am spus: "Hai sa dau un telefon!". Am avut o discutie cu unii membri ai familiei. Primesc multe telefoane mereu, asa ca m-am documentat pe Internet in legatura cu cazul si am devenit imediat foarte interesat din mai multe motive. Apoi mi-am facut programul in asa fel incat sa pot sa vin sa ma intalnesc cu familia, sa vorbesc cu mai multi oameni, toate acestea la doua saptamani dupa ce am fost contactat.

Despre jocuri si interese

Acceptati usor astfel de cazuri? Ce v-a facut sa-l luati pe acesta?

Cred ca peste tot in lume guvernul incearca sa manipuleze sistemul judiciar penal in scopuri politice. Nu vorbesc neaparat despre Guvernul roman, ci despre toate guvernele in general. Din nefericire, se intampla mult prea des in toata lumea ca unii oameni sa fie arestati, judecati nu neaparat pentru ca au comis vreo crima si nu neaparat pentru crima pentru care au fost arestati, ci pentru ca intr-un fel sau altul fac greutati guvernului. In unele tari, asta se intampla din cauza religiei, in altele din cauza orientarii sexuale, in altele din cauza disputelor politice. Asa ca am studiat un pic cazul. Uite, nu voi emite acum judecati. Evident, ca avocat trebuie sa cred cu tarie in nevinovatia clientului meu. Cred ca dovezile vor arata ce vor arata. Spre deosebire de anumiti oameni din presa care au preferat sa-l considere pe clientul meu vinovat, fara probe, doar pe baza unor sugestii, zvonuri, inventii, eu prefer ca procesul sa se judece in tribunal. Dar studiind putin cazul, am ajuns la concluzia ca acuzatiile de terorism sunt prostesti. Nu vreau ca prin asta sa aduc o insulta cuiva. Este evident ca trei oameni au fost luati ostatici pentru o perioada de catre cineva dintr-un anumit motiv, ramane de vazut care. Dar exista aspecte in acest caz care nu au nici o logica. Nu le vom discuta acum, vor fi expuse la proces. Insa dincolo de asta, multumita presei voastre, am vazut ca Omar era deja condamnat in ochii presei, era deja personajul negativ, iar eu am petrecut peste 25 de ani aparand oameni considerati personaje negative inainte de proces si iesiti ca "sfinti" din sala de judecata. A devenit deci un caz care sa ma intereseze, mai ales ca m-am ocupat de multe cazuri cu implicatii in Orientul Mijlociu si in zona Golfului, sunt foarte familiarizat cu politica Statelor Unite in aceasta zona, indiferent ca este vorba de Irak sau de Orientul Mijlociu, in general. Am vazut ca multe din asa-numitele dovezi din acest dosar au fost produse de tara mea - sigur, ei vor nega, zicand ca ele provin de la fortele irakiene de securitate, dar cine crede ca autoritatile irakiene conduc Irakul crede probabil si in Mos Craciun. Asadar, cand am vazut rolul pe care SUA l-au jucat, un rol foarte important, direct sau indirect, am fost si mai interesat pentru ca tara mea tinde sa isi extinda autoritatea asupra altor tari intr-un fel cu care nu sunt de acord. Prin urmare, sunt mai multe motive pentru care am acceptat acest caz. Pe masura ce citeam mai mult si vorbeam mai mult cu familia sa, cu atat imi doream mai tare sa-mi fac timp sa vin aici.

Si care ar fi interesul americanilor in toata aceasta afacere?

Hai sa spunem asa: SUA isi trateaza foarte bine prietenii si foarte rau dusmanii. De la o zi la alta este foarte greu sa spui pe cine considera prieten si pe cine dusman. Despre acest caz s-a format o teorie, mai exact despre cine este Omar si ce a facut el, iar aceasta teorie a pornit de la un aliat al SUA. Daca un aliat al SUA crede anumite lucruri, atunci SUA vor face tot posibilul sa-l sprijine pe acest aliat. Din nefericire, in momentul in care americanilor le intra o idee in cap, e greu sa o mai scoti de acolo. Nu suntem se pare suficient de maturi nici dupa 240 de ani de democratie pentru a fi flexibili: fie esti bun, fie esti rau, fie esti cu noi, fie esti impotriva noastra. Cel putin asa se pune problema la nivelul conducerii. Vreau sa fie clar: sunt de parere ca un caz trebuie judecat in sala de judecata, fie de catre jurati, ca la mine in tara, fie de catre judecator, ca la voi. Dar trebuie sa existe un proces care sa determine daca acuzatul e sau nu vinovat. Sunt inca in faza incipienta a anchetei mele, dar pentru mine s-au ridicat deja importante semne de intrebare.

Adica? Banuiti ca e ceva in neregula cu marturiile luate la Bagdad?

Nu voi comenta o marturie anume. Dar sunt ingrijorat oarecum in legatura cu marturiile obtinute la Bagdad. In conditiile in care tara mea produce inchisori ca Abu Ghraib, rapeste oameni in Italia pentru a fi trimisi la tortura in Egipt, marturiile obtinute la Bagdad de la oameni aflati in custodie sunt, cel putin pentru mine, suspecte. Nu incerc sa critic partea romana pentru ca, din cate se pare, nu ea a obtinut declaratiile, ci irakienii. Intr-un fel cred ca personalul irakian de securitate nu are prea multa grija fata de integritatea fizica sau psihica a celor interogati. Si cred ca acest amanunt va deveni important in cazul Hayssam. Am mai lucrat la cazuri cu oameni "interogati" la Bagdad si tot mai multe organizatii internationale pentru apararea drepturilor omului recunosc ca la Bagdad se foloseste tortura.

Despre marturiile din dosar

Cum comentati faptul ca aici Omar Hayssam este arestat pentru terorism, iar cei de la Bagdad sunt audiati ca martori?

Din nou, nu vreau sa discut prea mult despre dovezile existente, insa, din cate am citit prin presa si din ce am vazut din marturiile care sunt publice, nu exista noua marturii, ci una singura, pentru ca toate celelalte opt nu fac decat sa spuna "cineva mi-a spus ceva". Nu e vorba despre oameni care au avut de-a face cumva cu Omar. Daca eu va spun dumneavoastra ca Luna e facuta din cascaval, asta inseamna ca e adevarat? Sau daca va spun ca domnisoara de langa mine mi-a spus ca Luna e facuta din cascaval, dumneavoastra spuneti: "Mama! Luna e facuta din cascaval!"? Este convingerea mea ca e foarte usor sa indrugi verzi si uscate, insa in final judecatorul trebuie sa decida daca informatiile tale sunt reale si credibile. Nu am vazut inca marturia atribuita lui Munaf, evident este o marturie importanta din moment ce este tinuta sub cheie, insa majoritatea declaratiilor pe care le-am vazut sunt la modul: "Munaf mi-a spus ca... Munaf ne-a zis sa facem asta sau astalalta...". Oamenii acestia nu au avut vreo legatura directa cu Omar Hayssam. Am avut o gramada de cazuri in care oamenii au facut diverse afirmatii, iar judecatorul nu i-a crezut. Si de marturii s-a ales praful. Cand comparam intre ele declaratiile din dosarul Hayssam, gasim multe puncte slabe. Zilele trecute am vazut ca unul dintre jurnalistii rapiti a aparut la televizor cu dubii serioase legate de acest caz. Apoi, Curtea de Apel nu fost multumita de dovezi, din cate am inteles a considerat ca nu sunt suficiente dovezi. Ca atare, i-as ruga pe jurnalistii romani sa astepte. Inteleg ca e vorba de o democratie tanara, si ce le sugerez institutiilor voastre este sa astepte. Exista un scop pentru care aveti un sistem cu avocati, judecatori si procurori: acela de a pune un caz la punct si de a lua apoi o decizie. Decizia nu se ia in functie de ce vorbesc oamenii pe strada, de zvonuri sau de ce spune presa. Nu atac pe nimeni, stiu ca toata lumea are de jucat un rol important si inteleg perfect acest lucru.

Si presa a ridicat semne de intrebare in legatura cu acuzatiile aduse lui Hayssam...

Am sesizat si eu in ultima saptamana o schimbare de atitudine. Tot mai multi oameni incep sa isi spuna: "Ia stai, asta nu se leaga! Nu are nici un sens". Nu mi-ar placea sa cred, desi este posibil, ca exista unele persoane - si nu vreau sa acuz pe cineva, fie el procuror, judecator, presedintele tarii - si exista niste forte implicate care nu isi au locul, din punctul meu de vedere. Am vazut zilele astea ca se discuta despre faptul ca Hayssam a cumparat pelerine albastre pentru un anumit partid. Ce-a fost asta? O zi proasta pentru presa? Nici un meci de fotbal? Nu avea despre ce sa scrie? Pelerine albastre? Hai sa fim seriosi. Aveti de-a face cu cel mai important caz din istoria voastra post-comunista si voi va legati de niste pelerine albastre? Frumoasa poveste! Eu cred ca voi, ziaristii, trebuie sa gasiti echilibrul intre scopul in care vor sa va foloseasca guvernul, politicienii si obligatia voastra de a educa publicul, astfel incat sa poata lua singur decizii.

Despre Munaf

Ce stiti despre statutul actual al lui Munaf? Este in custodia americanilor? Este arestat? Este martor pentru romani?

George Bush ii va gasi cu siguranta un loc la Curtea Suprema, daca e baiat cuminte! (zambeste). Sincer, nu stiu. Este un cetatean american. Daca ma intrebi daca e in custodia americanilor sau a irakienilor, e tot aia: a americanilor. Sa crezi ca irakienii sunt suverani si independenti este o aberatie. Daca George Bush spune "Bau!", ei sar pana in tavan. Cred ca este o intrebare interesanta pentru ca citesc tot felul de povesti ca Munaf este implicat pana peste cap in acest act de teorism, dar eu nu il vad in arest. Nu-l vad trecand prin ce trece Hayssam. Poate la aceasta intrebare trebuie sa raspunda ambasadorul american: unde este si ce face Munaf?

Va ganditi sa il reprezentati si pe Munaf?

Nu. Ar fi un conflict de interese.

De ce? In Romania ei trec drept parteneri in chestiunea asta. Erau cei mai buni prieteni, parteneri de afaceri, Omar si-a transferat o parte din avere lui Munaf...

Chiar credeti asta? Sunteti sigura? Faceti presupuneri...

Nu sunt presupuneri, este o declaratie oficiala a presedintelui tarii.

Atunci la ce mai aveti nevoie de mine? Haideti sa explic mai bine de ce spun conflict de interese. Aveti un om, Omar Hayssam, pus sub acuzare aproape numai pe baza declaratiilor lui Munaf. Cum poate deci acelasi avocat sa ii reprezinte pe amandoi in acelasi timp? Cat despre faptul ca ar fi cei mai buni prieteni si ca Omar si-ar fi transferat intentionat o parte din avere catre Munaf, nu stiu daca e asa. Cu tot respectul pentru presedintele dvs... Trebuie sa fiti mai atenti la ce spun personalitatile publice, indiferent ca sunteti din Romania, SUA, Liban sau de pe Luna. Nu-l acuz de nimic pe presedintele vostru, sunt convins ca este un om incantator, dar oamenii publici tind sa faca declaratii care reflecta de fapt alte preocupari. Nu stiu care a fost relatia dintre Hayssam si Munaf, nu pot decat sa sugerez ca acest amanunt s-ar putea dovedi de o mare importanta mai tarziu in proces. Poate peste sase luni veti ajunge la concluzia ca nu au fost niciodata cei mai buni prieteni sau ca Hayssam nu si-a transferat niciodata averea lui Munaf de buna voie. Haideti sa asteptam si sa vedem ce se intampla.

De cat timp sunteti in Romania?

De doua saptamani si plec astazi, peste doua ore.

Ati vazut dosarul?

Nu in intregime, ci doar partea care e publica. Nu am vazut declaratia lui Munaf. Mi se pare interesant ca ea e trecuta la secret, dar presa o are. A fost pe prima pagina in ziare, dar asta nu e ceva neobisnuit, se intampla si in America si nu ma preocupa foarte tare acest aspect.

De ce credeti insa ca nu aveti acces la aceasta proba, considerata principala in cazul impotriva lui Omar?

Uneori, judecatorii sau procurorii decid ca e bine ca anumite lucruri trebuie, dintr-un motiv sau altul, sa fie tinute la secret o vreme. Stiu ca, pentru o perioada, declaratia lui Munaf va fi secreta. Va deveni insa publica la un moment dat.

In SUA care sunt argumentele cand se ia o asemenea decizie?

De obicei argumentul este ca SUA ascund ceva. Si tot de obicei, e o prostie. In tara mea, unde sistemul este diferit, procurorii au de castigat de pe urma acestei strategii. Inteleg ca aici rolul procurorului este diferit, dar in SUA lui ii place sa creeze tensiune, pentru ca avocatii sa ajunga la informatii si sa spuna: "Hopa, astea n-au nici o noima!". Am lucrat la cazuri cu implicatii la nivelul securitatii nationale, la cel mai inalt nivel. Esti pus sa promiti pe sufletul tau ca nu spui nimanui si cand te uiti la informatii zici: "Cum? Asta e tot? E o nebunie, cui ii pasa de toate astea? E vorba de cineva care-i spune cuiva care-i spune altcuiva ceva despre cineva. Bine, mai!".

V-ati inalnit cu Omar?

Da.

De cate ori?

L-am vazut o singura data, dar, evident, nu voi da detalii despre ce am discutat. E greu sa fii in inchisoare, indiferent daca esti tanar sau batran, femeie sau barbat, crestin, evreu, roman, american. Este o experienta stresanta si dificila. Omar Hayssam a muncit din greu, ani buni, si-a dezvoltat o afacere si un nume, si acum este in inchisoare. Dar si asta va fi un subiect in proces.

Dar pe cei trei jurnalisti i-ati contactat?

Nu inca. Din cate am inteles, legea dumneavoastra nu prea imi permite. Am multe de invatat, petrec mult timp citind, discutand cu avocati romani. Pana cand o sa ma familiarizez cu sistemul din Romania, o sa o iau incetul cu incetul, iar raspunsurile mele vor fi precaute.

Cum vi se pare incadrarea data lui Omar pentru initiere de grup terorist?

In prima instanta, trebuie demonstrat ca a initiat ceva. Apoi trebuie dovedit ca acest ceva este un grup cu un scop comun. In al treilea rand, trebuie dovedit ca acest scop este terorismul. Am trimis fragmente din dosar unui avocat cu care lucrez in SUA si l-am rugat sa-mi spuna ce crede. Raspunsul a fost: "Poate fi vorba despre o rapire. Poate. Dar nu vad unde e terorismul". Judecatorul va trebui sa decida ce a facut Omar Hayssam si daca a existat sau nu un grup terorist. Chiar legea voastra prevede ca grupul trebuie sa aiba un scop comun, o intentie comuna. Aceste lucruri trebuie dovedite. Cand aude de Irak, toata lumea se gandeste la terorism, dar simplul fapt ca rapirea s-a petrecut in Irak nu inseamna neaparat ca a fost un act de terorism. Asta trebuie dovedit. Din cate am vazut, Omar este acuzat doar de a avea legatura cu un om, cu Munaf, iar Munaf este cel care a avut legatura cu multi alti oameni. Daca te uiti la dosar, vezi tot felul de povesti: ca totul s-a intamplat ba pentru 4 milioane de dolari, ba pentru 200.000 de dolari, ba pentru nimic, ba pentru retragerea trupelor, ba pentru a-si obtine un nume bun. Ia de-alege! Eu sunt obisnuit cu asa-numitele cazuri de terorism, foarte bine definite, cu organizatii si cu actiuni clare. Cazul acesta seamana cu un pumn de nisip care ti se scurge printre degete.

CV

Stanley L. Cohen American cu origini evreiesti a absolvit Dreptul la Universitatea Pace in 1983. Pana sa isi incheie studiile, s-a implicat in diverse proiecte si activitati cu caracter social si de voluntariat, lucrand chiar ca asistent social si sprijinind cauza indienilor sioux. Dupa ce terminat facultatea, s-a angajat ca avocat la societatea Legal Aid din New York. A lucrat aici sase ani, dupa care a trecut in sectorul privat al birourilor de avocatura. De-a lungul timpului, s-a specializat in domeniul drepturilor omului, iar procesele in care s-a implicat au avut de cele mai multe ori un caracter politic. A avut drept clienti activisti ai unor grupari considerate teroriste in aproape intreaga lume, inclusiv Hamas sau IRA. Clientii sau cei mai faimosi au fost liderul politic al Hamas, Mousa Abu Marzook, caruia i-a blocat extradarea din SUA catre Israel, si seicul Omar Abdel Rahman, acuzat de implicare in atacul din 1993 de la World Trade Center din New York.