Un iredentist ne acuza de sovinism

SORIN PETRESCU

Jurnalul National: Cu ce impresii v-ati intors la Budapesta?

Raffay Erno: M-am bucurat pentru difuzarea filmului si pentru dezbaterea ce a urmat acesteia. Am crezut ca dezbaterea va fi organizata cu o corectitudine minimala, cu o corectitudine obisnuita in Europa. Nu s-a intamplat asa. Proportia participantilor la dezbatere a fost, apriori, nedreapta, patru la doi - dar cum spune bancul secuiesc, chiar si trebuie atati. Insa moderatorul dezbaterii nu a procedat la repartizarea timpilor obisnuita in astfel de situatii si nu a fost corect nici macar intr-atat, incat atunci cand ii semnalam, prin ridicarea mainii (de vreo 6-8 ori), ca doresc sa spun ceva, a dat afirmativ din cap, apoi a dat cuvantul vreunui partener roman de discutii. ... si astfel nu ne-am putut exprima, in mod normal, argumentele. Se pare ca aceasta nici nu a constituit obiectivul partii romane. Totusi, consider ca dezbaterea a fost importanta, deoarece masele de telespectatori romani au putut constata ca istoria romaneasca stiuta de ei poate fi privita si altfel.

Ostilitate declarata

Presa romaneasca a comentat intr-un mod ambiguu evolutia voastra la televiziune. Multi au apreciat filmul drept foarte prost, altii fiind de parere ca a fost mult zgomot pentru nimic. Am senzatia ca si primirea de aici seamana cu atmosfera creata in Ungaria de o parte din mass-media de acolo. Dupa parerea ta, s-a inregistrat vreun progres in inlaturarea temerilor opiniei publice romanesti privind Trianonul?

Dintre cei peste 30 de ziaristi prezenti la conferinta de presa de a doua zi, 95% au fost, apriori, ostili, lucru pe care il consider firesc. Romanii - asa mi se pare mie - nu stiu multe despre Dictatul de la Trianon si despre toata aceasta situatie, aflandu-se intr-o stare de spalare a creierelor, intr-o totala dezorientare. Insa problema principala nu o vad in ignoranta, ci in sovinismul atatat in mod artificial si "tinut la nivel", care a caracterizat mare parte din ziaristii aflati acolo. Din acest motiv s-a intamplat ca, la conferinta de presa, abia daca s-a vorbit despre film, insa aproape toti au intrebat ce parere avem: cui ii apartine Ardealul, Romaniei sau Ungariei? Acest lucru imi sugereaza insa ca parca ei nu ar fi siguri ca Ardealul este al lor. Ca doar nu a iesit la suprafata mustrarea constiintei lor sub forma unor intrebari tendentioase? Ar fi bine daca ar fi asa, pentru ca acest lucru ar dovedi ca, in sinea lor, si ei stiu ca au ajuns la Ungaria de Est doar prin forta armata si in 1918-1919, si in 1944-1945. Poate ca in interiorul lor stiu, simt si ca, desi incearca, nu sunt capabili sa faca sa dispara maghiarimea din Ardeal - si eu obisnuiesc sa numesc acest lucru drept psihoza romana a Trianonului. De aici rezulta in ei acea mare ura fata de maghiari, in general, si, acum, in legatura cu filmul fata de Koltay Gabor si de persoana mea. Sa recunoastem ca, realmente, poate fi greu sa digeri aceasta situatie istorica: profitand de conditiile politice si militare internationale, iau, invadez teritoriile uriase ale tarii unui popor strain, apoi, dupa o activitate necrutatoare antimaghiara de decenii intregi, incerc sa elimin minoritatea etnica maghiara, dar aceasta nu merge, nu reuseste! Sa ne gandim cat de suparator, cata manie trebuie sa-ti trezeasca acest fapt! De aici se trage, aceasta este cauza acestui antimaghiarism neinfranat, pe alocuri a acestei ure. Si, pe deasupra, mai vin doi oameni din Ungaria, care le prezinta toate acestea intr-un film, in plus pe cel mai vizionat canal romanesc de televiziune. Cat de adevarat este acest lucru o atesta cele 4.500 de SMS-uri si cele 800 de email-uri care au fost trimise in timpul emisiunii. Mare parte din acestea au dovedit un antimaghiarism cumplit (de ex.: Moarte bozgorilor sau Moarte Ungariei sau Moarte celor doi fascisti imbecili etc.), dar fapt este ca au existat si mesaje intelegatoare, ba chiar si doua-trei de acceptare. Din cele cateva sute de mesaje vazute de mine, aproximativ 90% purtau mesaje de respingere rigida, respectiv cu un continut de ura. Caracteristic este faptul ca, atunci cand am vrut sa iau hartiile ce contineau SMS-urile acestea, mi-au fost luate imediat si nici nu le-am mai putut vedea.

Nu cunosc decat o parte din articolele aparute in presa romana. Din acestea se poate constata ca filmul este respins in mod ferm. Apreciez ca, prin aceasta, ei resping o confruntare sincera cu situatia de la Trianon. Iar cauza este, din nou, acea psihoza romaneasca a Trianonului. Nici nu-si pot inchipui ca se poate gandi, scrie, ba chiar a se face un film despre istoria maghiarimii din Ardeal decat cum o fac ei. Din conceptia lor dogoresc unilateralitatea, exclusivismul national, sovinismul razboinic. In Uniunea Europeana vor avea mari necazuri din aceasta. In aceasta situatie creata, este greu sa fii optimist. Constat ca, in Romania, situatia este neschimbata: conceptul traditional, sovinist al natiunii prinde ca intr-o retea conceptia societatii romanesti, inainte de toate a intelectualitatii. Cel putin am aflat ceva, si nu putin, despre conceptia romanimii despre Trianon. Se vede sigur ca problema ardeleana este un fapt viu, o problema care exista atat in viata din Ungaria, cat si in cea din Romania si in cea internationala, o problema despre care trebuie vorbit si care este un fapt de neevitat.

Cum ati rezistat in chingile mass-media neprietenoase din Bucuresti?

Conferinta de presa s-a transformat intr-un scandal international. Inainte de toate, a fost surprinzatoare ura nestavilita fata de doi oameni din strainatate. Acum am inteles pe propria piele in ce situatie sufocanta, ingrozitoare se afla maghiarimea din Ardeal de 87 de ani incoace. Ziaristii prezenti, cu unele exceptii demne de respect, au fost napaditi de forta sovinismului in asa hal, incat nu au fost capabili sa faca fata nici celor mai elementare cerinte ale comportarii diplomatice. Urlau, intrerupandu-ne si pe noi si chiar intrerupandu-se unii pe altii. In cele doua ore si 20 de minute cat a durat - sa-i spunem conferinta de presa - , nu am putut sa terminam ce aveam de spus nici macar o singura data. Din acest motiv, trebuie sa afirm - desi nu o fac cu placere - ca nu noi am informat presa, radioul si televiziunea din Romania, ci ei ne-au informat pe noi. Cu privire la ce? In primul rand, cu privire la acel neinfranat sovinism, la acea agresivitate, incultura si proasta educatie cu care ne-am confruntat acolo. ... S-a putut observa ca obiectul si tinta urii multora a fost domnul episcop Tokes Laszlo, pe care l-au criticat vehement si in timpul dezbaterii tv, si la conferinta de presa, pentru presupusa comportare iredentista a sa. Insa Koltay Gabor - in numele amandurora - l-a aparat pe eroul Timisoarei in ambele intalniri.
Exceptie au facut vreo doi-trei ziaristi care au auzit, deja, de principiul audiatur et altera pars. Au pus intrebari concrete si si-au notat raspunsurile noastre.
Rezumand, trebuie sa afirm ca ziaristii romani au dat din ei ceea ce este esenta lor: mica lor existenta nenorocita, meschina, sovinista.

Sperantele lui Erno

Cu ce ganduri v-ati intors din Bucuresti in Ungaria?

In drum spre casa, sufletul mi-a fost greu. A trebuit sa aflu ca natiunea asa-zis majoritara a Romaniei Mari nu a invatat nimic din istoria deceniilor trecute. Sovinismul inoculat de un secol si jumatate in Romania (care este indreptat impotriva tuturor natiunilor vecine, dar cel mai mult impotriva maghiarilor) bantuie neschimbat si isi culege victimele. Sovinismul, ca pretutindeni in lume, este insotit si aici de agresivitate si ura, ceea ce poate face foarte grea viata milioanelor de neromani. Nu pot decat sa sper ca exista macar un grup de romani, desi mic, care sa conduca acest popor in lumea tolerantei europene moderne. Pentru aceasta trebuie insa sa-si regan-deasca propria istorie, incepand de la conceptul total fals al constiintei originii ardelene pana la invazia militara a Ardealului in 1919. Ma indoiesc si sper in acelasi timp: vor fi oare in stare istoricii lor de acest lucru si va exista vreodata o patura conducatoare politica romana care sa se poata confrunta cu adevarul? Pana cand acest lucru nu se va infaptui, vom avea inca multe dispute.