„Cei mici au toată muniția necesară pentru a câștiga acest război: speranță și încredere”
Jurnalul le oferă astăzi tuturor abonaților un album de colinde interpretat de copiii defavorizați - dar geniali - ai Amias Small School. Micuții, sub îndrumarea directorului instituției, Lajos Kristof, au ținut să le ofere cititorilor noștri o mică bucurie de Crăciun. Dar să aflăm care este povestea copiilor și a celui care îi ține sub aripă, îi învață, le deschide ochii, dar mai ales calea în viață. El și-a găsit-o, deși n-a avut niciodată o familie care să-l îndrume.
Jurnalul: Ce a schimbat pandemia în viața ta?
Lajos Kristof: Ce credeam eu înainte ca nu fac față nevoilor celor care cer ajutor! Să vedeți acum, în pandemie! Am înțeles că, în secolul XXI, omul poate învinge spațiul, dar poate fi decimat de un virus. Și că singura șansă a omenirii este să fim uniți și responsabili pentru noi și pentru ceilalți. Sunt copii care cer lumină să vadă să citească, copii care vor apă să fie curați și copii care vor mămăligă de sărbători. Pandemia a scos adevărul din oameni, ne-a pus la încercare toate speranțele, ne-a lăsat să decidem asupra destinului nostru, unii au rezistat, alții au devenit mai buni, mai înțelepți.
Ce ai învățat din aceasta perioadă?
Că pot lupta și mai mult. Că nu există limite, atunci când vrei, atunci când, de fapt, trebuie! Pentru că ce am făcut eu în această perioadă, era obligatoriu să fac. Nu se putea altfel.
Și ce ai făcut?
Am fost, sunt un general în războiul civil cu acest virus, în războiul cu criza aceasta, cu sărăcia, cu deprimarea, cu pierderea speranței. Ăsta e frontul meu. Și, mulțumesc Domnului, am câștigat fiecare bătălie până acum. Am dus tone de haine, alimente și ghete de iarnă la 4.000 de copii, am deschis o școală de mentorat prin Centrul pentru Tineret al Municipiului București, am deschis o școală pentru prevenirea riscurilor de abandon școlar, la care participă peste 150 de copii care provin din medii defavorizate, respectiv din familii lipsite de resurse financiare, familii monoparentale, copii excluși din mediul școlar și cu antecedente de abandon școlar, prin acțiuni de promovare a valorilor culturale și artistice, prin implicarea acestor copii în activități care să le sporească încrederea în sine și-n societate. Alături de 30 de voluntari inimoși, am făcut tot ce ne-a stat în putință să susținem copiii, care de multe ori se duc seara la culcare flămânzi, cu tot ce este necesar pentru a depăși această perioadă de coșmar, în care familiile acestora nu au de niciunele. Deși poate părea că tot ceea ce am făcut în acest an e suficient, noi ne lovim de realitatea nemiloasă, în care avem identificați în comunități defavorizate peste 7.000 de copii cu probleme, la care, efectiv, nu putem renunța. Vrem să le putem duce măcar un pachet de alimente în preajma Sărbătorilor și să reușim să îi aducem pe cât mai mulți la școală, cu orice preț. Am dezvoltat Amias Small School pentru a-i ajuta în mod real să țină pasul cu școala și am făcut multe cursuri fizice și online în București și Birciulești.
Acum suntem în etapa de a urca cursurile online, pentru un acces mai ușor, mai ales în perioada vacanței. Insistăm pe educație, deoarece abandonul școlar pentru grupele de vârstă 6-14 ani a crescut dramatic de la începutul pandemiei. Fără susținerea noastră, a tuturor, viitorul acestor copii este din ce în ce mai sumbru.
Spuneai că ești un general. Asta înseamnă că ai o armată în subordine?
Sunt general, dar armata mea nu mi-e subordonată. Îmi sunt parteneri. Cu toții, adulți și copii. Sunt oameni care înțeleg nevoia de a învinge în lupta împotriva ignoranței, prostiei, sărăciei și deprimării. Sunt oameni simpli sau cu un background impresionant. Sunt și copiii care luptă, cot la cot cu mine. Par mici, nu-i așa? Să îi asculți ce spun! Ce idei minunate au! Câtă energie! Ei au toată muniția necesară pentru a câștiga acest război: speranță și încredere. De asta ei vor învinge. Pentru mine, pentru tine, pentru noi toți. Cu aceste colinde au câștigat deja o bătălie. Pentru că au învins spaima de pandemie, de izolare. Au învățat să se protejeze, să respecte reguli pe care mulți adulți încă le refuză. Dar asta nu i-a împiedicat să cânte, să aducă fericire. Știi cum am făcut repetițiile? Online. Să sincronizezi o gașcă de copii, în online... Doamne, Rareș Dragomir (profesor de muzică, fiul celebrului compozitor Marcel Dragomir, n.n.) a făcut magie! Și a reușit! Copiii au reușit, noi am reușit prin ei. Ascultați-i și luați-vă bucurie, speranță și credință că va fi bine din aceste colinde! Primiți aceste sunete vindecătoare, spre bucuria lor și a voastră. Cu speranță și putere pentru ce va fi.
Ce mesaj transmiți oamenilor?
Că pandemia poate fi învinsă, dar că nu doar medicii trebuie să lupte, ci fiecare dintre noi, în felul său. Fiecare poate schimba propria viață și pe a celorlalți. În bine. Iisus a propovăduit despre iubirea pentru celălalt, pentru grijă, pentru iertare. Haideți să luăm doar aceste trei noțiuni și să le aplicăm, fiecare, vieții noastre. Să vedeți ce minuni se întâmplă! Și nu doar de Crăciun. Dacă nu puteți ajuta cu ceva material, ajutați cu o vorbă bună, cu un gând bun! Sau ascultând pe cel aflat în nevoie. Sau cântați. Toate acestea sunt leacuri vindecătoare mai mult decât vă puteți imagina. Da, avem nevoie de vaccin, avem nevoie de hrană, dar cel mai mult avem nevoie de un suflet sănătos. Echilibrat. Puternic, plin de speranțe. Copiii de la Amias School vă oferă o doză de colinde vindecătoare. Cântate cu tot sufletul lor, ele sunt aducătoare de speranță, de bucurie, într-un an în care nu ne vor bate la ușă colindătorii. În care Crăciunul va fi... Oameni buni, faceți-l să fie cu speranță! Cu iubire, cu gândul că putem și că vom trece peste asta cu bine.
Cine ești tu, Lajos Kristof?
Un dascăl. Terminologia diferă în acest secol. Acum ne numim formatori, mentori, specialiști, dar în esență sunt omul care te învață, te învață să înveți, te învață să îi înveți, la rândul tău, pe alții. Te pot învăța cum să cauți, cum să îți descoperi calea, propria vocație. Nu-ți aduc eu lumina. Dar cel mai important e că te ajut să o găsești singur.
Ai primit numeroase premii și distincții. La care ții cel mai mult?
Nu țin la niciun premiu. Premiul meu sunt rezultatele cu copiii. În România, premiile nu sunt recunoscute. Fiindcă nimeni nu e apreciat în țara lui. Anul trecut am fost nominalizat la Premiile Top 100 Lideri în Educație, în cadrul unei conferințe mondiale în educație ce a avut loc la Dubai. Anul acesta am fost invitat să îmi înscriu candidatura la Top 100 Vizionari în Educație în lume și Global Teacher Prise. Din păcate, meritele sunt validate doar de specialiști din alte țări, mult mai dezvoltate și civilizate, nu pe șpagă, prietenii, mită.
De ce te-ai axat pe educație?
Pentru că e singura șansă a evoluției umane. Istoria a arătat că ne înmulțim și în condiții de război și nenorociri. Deci perpetuarea speciei nu e o problemă. Însă fără educație, vom fi o specie distructivă cu noi înșine, cu cei din jur, animale, natură, obiecte, chiar și cu planeta care ne găzduiește. Educația este cea care deschide mintea și sufletul către frumos, către bine.
Cum reușești să aduni singur atâtea fonduri, să miști munții pentru fiecare proiect?
Cu credință. Și cu convingerea că voi reuși. Că VOM reuși! Nu sunt niciodată singur. Întotdeauna se găsesc câțiva oameni care să creadă în proiectul pe care-l propun. Și odată început, bulgărele se rostogolește, crește și doboară toate piedicile. Am deschis Amias Small School... Tot nu este îndeajuns, de aceea comunitățile cele mai sărace din România au nevoie mai mult ca niciodată de ajutorul nostru. E cel mai negru an pentru copiii loviți de sărăcie! Mergem cu mașini împrumutate de la prieteni în satele defavorizate, plătim din buzunar chiria clădirii, ne descurcăm cu putem. O casă cu cel puțin șase camere ne-ar ajuta enorm să ajungem la un număr considerabil în care să ne putem desfășura proiectele educaționale și de mentorat. Școala noastră are nevoie de susținere puternică, dar, din păcate, nicio firmă nu a înțeles potențialul acestui proiect.
Dacă ai primi oferta de a lucra în Ministerul Educației, ai accepta? Crezi că poți schimba ceva, realist vorbind?
Sincer? M-aș gândi dacă lupta pentru copiii geniali și abandonați aș transfera-o într-un sistem greu de gestionat: funcționari, directori de școli, primării care refuză finanțarea școlilor și grădinițelor, mafia manualelor, digitalizarea educației. Aș introduce sistemul de free-school, un sistem gândit să aducă beneficii și șanse egale pentru toți copiii la un sistem modern de învățare, recuperare și remediere școlară. Aș răsturna, în condițiile unei colaborări, sistemul într-un generator internațional în care schimbul și transferul de expertiză educațională să fie realizat rapid. Educația are nevoie de o schimbare dură, profundă. De un duș rece și schimbări radicale. Numai așa poți schimba un sistem. Parteneriatul între școală și familie trebuie să fie unul deschis, transparent, echilibrat, flexibil. Eu sunt lider, nu știu dacă aș accepta să fiu sub coordonarea unui politician care vine cu ordine de sus!
Vine Crăciunul, care se petrece, în general, în familie. Ce înseamnă familia pentru tine?
Aici m-ai lovit! De 10 ani îmi petrec singur sărbătorile. Prepar ciorba preferată de fasole cu salată de ceapă roșie, filme, cărți și îmi pregătesc planul de proiecte pentru fiecare an. Eu nu am avut niciodată familie alături de mine de sărbători, n-am avut mese întinse sau distracții de Revelion cu șampanii și mese bogate.
Ai spus vreodată „nu pot”? Sau „nu mai pot”?
Nu există așa ceva!
Cum pot ajunge oamenii la tine?
Pe rețelele de socializare, la numărul de telefon! O simplă căutare cu numele meu pe Google, sunt ușor de găsit. Pe site-ul www.mentor-romania.ro și la numărul de telefon 0756.355.047.