Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
A scăpat de şapte comisii prin care treceau toate scenariile şi peliculele înainte de a intra în producţie şi a realizat singurul film românesc care a fost imun la cenzură.
Nu există vreo umbră de îndoială, cum că omul Cornel Diaconu n-ar fi un regizor cu destin! A avut şanse şi a profitat de ele, indiferent de riscuri, pentru a-şi croi drumul său, aşa cum îi era dat.
Într-o bună zi, a fost chemat la Buftea pentru a primi sarcină să realizeze un film despre Cenaclul Flacăra. Timp de nouă luni a fost părtaş la un fenomen cultural unic în România acelor ani. A filmat la 120 de spectacole, a avut mii, chiar milioane de figuranţi, care, între timp, au devenit vedete pe peliculă.
"La un Cenaclu am văzut cum pe Păunescu l-a enervat cineva din sală. El a zis: «Îmi este rău. Am 40 de grade!» Era cu Valeriu Popa pe lângă el şi i s-a luat temperatura. Avea 40. Un sfert de oră mai târziu, a primit o veste bună de la cineva. «Gata, mi-a trecut! Am 37!» Şi atât avea! De atunci am devenit trup şi suflet cu Adrian Păunescu – mărturiseşte Diaconu. Era un personaj şi nu putea fi judecat! Aveam doar 10.000 de metri de peliculă. Asta însemna opt ore de filmat. Fiecare secundă costa 1 dolar!" Regizorul avea motiv să folosească fiecare milimetru cu zgârcenie, în folosul artei cinematografice! "Am hotărât ca toate biletele care veneau din sală să treacă mai întâi pe la mine, după care să ajungă la Păunescu. Aşa puteam să pregătesc secvenţele din film. Când eram gata, atunci se filma..." Adrian Păunescu nu ştia că făcea parte dintr-un laborator de producţie. A aflat mult mai târziu despre ingineria regizorului. "Indiferent că eram la Techirghiol sau la Baia Mare, veneau un număr de bilete, pe aceeaşi hârtie, cu acelaşi scris, cu acelaşi text. Erau menite să-l scoată din minţi: «Cine-i turcu’ cu numele de pasăre?» sau «Ia biletul meu de tramvai, dă-mi Mercedesul tău!». L-am ferit cât am putut", declară Cornel Diaconu.
Deşi producţia documentarului despre Cenaclul Flacăra fusese comandată de CC al UTC, începuseră să apară probleme. Nimeni nu voia să-i recunoască existenţa. Nu se mai găsea nici comanda în Buftea. "De şase ori s-a oprit producţia. Păunescu tot insista, însă nimeni nu avea curajul să-i spună adevărul. Totul a culminat cu o intenţie clară de a i se da foc. A fost salvat printr-o minune!", susţine regizorul.
Toată lumea ignora cei 10.000 de metri de peliculă consumaţi la filmările din peste 20 de oraşe, dar se întreba cine va plăti acest documentar? "Filmul a costat 2.700.000 de lei, aproximativ 200.000 de dolari – susţine regizorul. Pe mine au încercat să mă şantajeze. Că de ce ţin neapărat să se facă acest film?! Sunt încă tânăr... Aveam 37 de ani atunci. M-am ambiţionat, iar în 1983 am stat în Buftea vreo două luni şi l-am făcut. Este varianta necenzurată! Nu a existat vreun film necenzurat, chiar şi filmele pentru copii aveau câte o observaţie de la comisie. Am avut probleme şi cu vulpea, că de ce are coadă... Dar «Te salut, generaţie în blugi» nu a fost cenzurat, pentru că nimeni nu a vrut să-l vadă! Le-am spus haideţi, veniţi să-l vedeţi! E gata, e montat! «Nu, imaginea fură. Vrem să vedem scenariul!», mi se răspundea. Atunci mi-am dat seama că mi se întindea o capcană. Eu nu eram scenaristul. Adrian Păunescu a scris, până la urmă, scenariul. Apoi s-a întrunit o comisie, formată din 60 de persoane. Problemă mare: cine plăteşte filmul? «Este exclus să fie aprobat scenariul» – era decizia finală." Le era frică să-şi asume viza şi să-i dea drumul pe piaţă unei producţii ce arăta povestea unui fenomen grandios.
"Ultima filmare a fost la Galaţi. Am vrut să filmez cu cinci ore înainte de începerea spectacolului, să prind cum se umple stadionul. Însă cu cinci ore înainte stadionul era plin! Atunci a fost cel mai lung spectacol. A început la opt seara şi a ţinut până la şase dimineaţa – îşi mai aminteşte Cornel Diaconu. S-a spus că se adunau chiloţii cu roaba! Că de-aceea se strângea lumea la cenaclu! Aşa ceva era imposibil! Adrian Păunescu făcea ca spectatorul să devină vedetă! Şi în filmul meu vedetă este doar spectatorul..."
Cum să-şi dea cineva avizul pe aşa ceva? Şi totuşi a existat o persoană care şi-a asumat existenţa documentarului. "Adrian Păunescu a reuşit să-l convingă pe Nicu Ceauşescu să vadă filmul – declară Cornel Diaconu. Şi l-a văzut. Ne-a pupat, ne-a felicitat. A spus DA, plătesc filmul, dar rămâne în arhivă. Nu-l va vedea nimeni. Să nu-l scoateţi din arhivă! Aşa a scăpat filmul să nu fie ars, aşa am scăpat şi noi să nu plătim..."
Regizorul îşi doreşte enorm să aibă încă o şansă! "Şansa ca filmul să fie vizionat de cât mai mulţi din milioanele de spectatori care umpleau în anii ’70 sălile şi stadioanele. Adolescenţii de atunci au acum cu trei decenii mai mult şi sper că vor dori să arate şi copiilor lor momentele care le-au marcat tinereţea"... "Dacă sufletul tău înţelege/ De la rock pân-la imnuri şi rugi,/ Te salut, tineret în adidaşi,/ Te salut, generaţie-n blugi!" Sfârşit.
Istoria în 65 de minute
"Cenaclul Flacăra – Te salut, generaţie în blugi!". Film realizat în anii 1982-1983 şi interzis 25 de ani. Regia: Cornel Diaconu.
Filmările au fost realizate în anii 1982-1983, în timpul turneelor din localităţile: Alba-Iulia, Botoşani, Braşov, Brăila, Bucureşti, Constanţa, Craiova, Deva, Focşani, Galaţi, Gheorgheni, Iaşi, Miercurea-Ciuc, Oradea, Piatra-Neamţ, Piteşti, Putna, Rădăuţi, Roman, Sighetu Marmaţiei, Suceava, Timişoara, Târgu-Mureş.
CONSULTANT: Andrei Păunescu; Imaginea: Sorin Ilieşiu; Montajul: Melania Oproiu; Sunetul: ing. Ali Yener şi ing. Horea Murgu; Durata totală: 84 min.
( Film + Interviu – acordat TVR MEDIA, în martie 2008. Realizator Ioana Bogdan); DVD PAL / COLOR / Format 4:3 / Sunet: MONO-BIFONIC
La 17 septembrie 1973, Păunescu înfiinţează Cenaclul Flacăra. Până la interzicerea sa, în 16 iunie 1985, au avut loc 1.615 manifestări de muzică, poezie şi dialog, în faţa a peste 6 milioane de spectatori. În 1982 apare triplul album de discuri LP "Cenaclul Flacăra în concert", iar în 1983 este realizată, fără a putea fi cuprinse decât puţine filmări, pelicula de 65 de minute "Cenaclul Flacăra – Te salut, generaţie în blugi".
