Intimidarea şi infiltrarea au eşuat

Piata Universitatii exista pentru ca Romania si romanii au fost de mult prea multe ori calcati in picioare, umiliti, batjocoriti, abuzati si agresati de un regim politic lipsit de legitimitate, competenta sau patriotism, un regim care aluneca vertiginos catre instaurarea unei dictaturi la vedere.

Piata Universitatii a rupt defi­nitiv un echilibru aberant in care societatea romaneasca traia, un echilibru ce lasa puterea si decizia sa se concentreze in mainile unui singur om fara nici o reactie din partea romanilor, iar in absenta oricarei reactii acest om poate face orice doreste, oricand doreste, netinand cont de nimic si nimeni in afara propriului interes. Interes diametral opus interesului national in cele mai dese cazuri.

Reactiile haotice, panicate, pe care regimul le-a avut pentru o buna perioada de la inceperea protestelor au demonstrat clar natiunii ca limitele puterii exista si sunt mult mai restranse decat se credea si au aratat atat populatiei, dar mai ales oamenilor din structurile importante ale statului cat de fragil este un sistem construit fara sprijinul si acceptul natiunii.

Castigul pe care Pia­ta Universitatii l-a avut pana acum este distrugerea definitiva a mitului invincibilitatii statului in relatia sa abuziva cu cetateanul, iar pentru regimul politic actual, re­gim ce a acaparat structurile sta­tu­lui in loc sa le conduca, aceasta victorie cla­ra a Pietei Universitatii reprezinta in fapt inceputul sfarsitului.

Marja de manevra pe care sistemul condus de Traian Basescu o are in acest moment este foarte limitata atat de circumstantele interne, cat si de cele externe. Esecul destructurarii si stoparii protestelor, intr-o perioada in care, din cauza conditiilor meteo, dar si a cedarilor in lant facute de Traian Basescu in logica detensionarii situatiei, reactia populara putea fi mult mai scazuta, arata si mai clar incapacitatea sistemului de a gestiona o situatie in care cetatenii abandoneaza logica fricii si reactioneaza.

Singurele mijloace viabile de reactie ramase la dispozitia sistemului actual sunt actiunile profesioniste de intimidare si infiltrare, operate de serviciile speciale. Problema regimului este tocmai esecul de pana acum al acestor actiuni, esec determinat atat de rezistenta fireasca, pasnica, a celor din Piata, cat si de faptul ca structurile speciale sunt si ele compuse din oameni care au perceput mai bine decat oricine bresele aparute in sistem. Numirea, intr-o logica asiati­ca si in dispretul traditiilor europene, unui sef de serviciu secret in functia de prim- ministru nu este o strategie bine pusa la punct prin care sa se poata controla situatia, ci este chiar masura cea mai buna a pierderii controlului asupra unor parti importante din structurile statului de catre Traian Basescu.