Între Nirvana şi Rai

Dacă blândeţea ar trebui să poarte un chip şi să existe într-un trup, acestea ar fi cu siguranţă cele ale unui călugăr budist de rit tibetan. O minte copleşitoare şi o subtilitate ameţitoare sunt ceea ce simţi în prezenţa unui astfel de om. Există însă o condiţie obligatorie ca să nu ratezi o astfel de întâlnire: să sesizezi incredibila agerime a minţii din spatele compasiunii înţelegătoare şi pline de bunăvoinţă cu care te priveşte drept în ochi.

● Îmi puteţi spune ce diferenţă există între un lider religios şi unul spiritual?

Cred că un lider religios şi unul spiritual sunt unul şi acelaşi lucru.

● Este budismul o religie a puterii de a îndura?

Cu certitudine este. A avea puterea de a îndura este o calitate importantă în budism, aşa cum este şi în creştinism. Iisus Hristos îi îndruma pe credincioşi să fie răbdători şi să îndure cu speranţă, şi asta este şi o cerinţă a practicii în budism. Să fii răbdător şi să ai puterea de a îndura reprezintă calităţi ale oricărei fiinţe umane în general. Capacitatea de a îndura este chiar una dintre cele mai mari calităţi umane care merită să fie dezvoltată. Dar să spui despre budism că este doar o religie a puterii de a îndura este mult prea puţin. Budismul e mult mai mult decât această calitate umană, altminteri foarte importantă.

Citește pe Antena3.ro

Blocaj la negocierile pentru Guvern. Surse: Nu s-au înțeles pe împărțirea ministerelor

● A devenit budismul tibetan mai deschis ca religie datorită faptului că a fost obligat să se răspândească în lume dincolo de orice graniţă?

Nu, nu cred asta. Budismul a fost întotdeauna o religie deschisă către oricine. Asta s-a întâmplat şi în India, şi în Tibet, şi în China.

● Care au fost consecinţele acestei expansiuni geografice asupra sistemului filozofic budist?

În budism, cineva care doreşte să studieze se raportează la Buddha, care, ca o fiinţă iluminată, a dat oamenilor aceste învăţături redactate într-o manieră perfectă, cerându-ne să le verificăm. Şi singurul nostru mod de a le aborda este să le învăţăm, să le examinăm cu atenţie, să constatăm dacă ele corespund realităţii şi apoi să le punem în practică. Nu există nici un efort ca învăţăturile primite să fie schimbate sau adaptate. Dacă ele sunt o descriere corectă a realităţii, atunci nu apare necesitatea ca să fie schimbate. Eventualele modificări apărute în timp pot fi doar o "degenerare" ca o consecinţă a incapacităţii unor discipoli de a transmite mai departe riguros, corect, enunţurile lor. Altfel nu este necesară nici o schimbare.

● În scripturile creştine nu există metode practice care să te ajute să te apropii de Divin. Budismul oferă astfel de metode cu îndemnul să le verifici şi să experimentezi.

Creştinismul are recomandări şi sfaturi foarte asemănătoare în ceea ce priveşte modul în care orice om ar trebui să se comporte, ce calităţi ar trebui să aibă: să fie plin de compasiune, de dragoste, de bunăvoinţă, să aibă grijă de aproapele său. Este un ideal uman. Dar nu există recomandări practice cum procedezi ca să te poţi apropia de acest ideal. În budism există formulate foarte clar metode prin care să-ţi dezvolţi mintea într-o astfel de manieră ca să devii acest ideal uman în realitatea pe care o trăim. Acest ideal uman care de fapt este similar în creştinism şi în budism.

● În toate marile religii ale lumii, fie că e vorba despre iudaism, islam sau creştinism, faptele rele sunt pedepsite de o instanţă superioară. Care este viziunea budistă asupra raportului făptuitor-faptă-consecinţe?

Budismul nu cunoaşte un pedepsitor. Budismul recunoaşte consecinţele faptelor într-un mod natural de funcţionare a realităţii în care trăim. Tot aşa cum vedem în natură, peste tot în jurul nostru, că o anumită cauză duce la un anumit efect. Din sămânţa unei plante otrăvitoare iese o plantă otrăvitoare. Dacă însă foloseşti sămânţa unei plante comestibile, vei obţine planta pe care ai însămânţat-o, şi nu alta. Orice acţiune care face rău altora are acest rezultat natural ca, într-un timp mai scurt sau mai îndelungat, să întoarcă împotriva ta răul pe care l-ai făcut altora. Dar trebuie făcută precizarea că intenţia însăşi este considerată acţiune.

● E foarte dificil să nu laşi intenţiile negative să ia naştere în minte.

Este dificil. Dar până la urmă este doar o însuşire dobândită cu timpul, prin practică constantă. Devine pur şi simplu un obicei, o deprindere cotidiană ca toate celelalte.

● Care este cea mai importantă condiţie pe care o acţiune trebuie să o îndeplinească pentru ca un impuls pozitiv de acţiune să se încheie şi cu un rezultat pozitiv al acţiunii propuse şi făcute?

Să ajuţi pe oricine are nevoie de ajutor, fără să aştepţi vreo recompensă pentru fapta ta. Ajutorul pe care îl dai este el însuşi o faptă bună, iar efectele ei pozitive se vor arăta cândva. Dacă avem destulă răbdare.

● Comunismul s-a definit ca o doctrină de stânga. În România, am avut chiar şi un "Cod al eticii şi echităţii socialiste" ale cărui cerinţe erau aproape de cele religioase. Cetăţenii trebuia să muncească din greu, să fie cinstiţi, să se ajute "tovărăşeşte", să lucreze împreună pentru o bunăstare socială comună. De ce credeţi că a eşuat comunismul ca sistem social?

Nu sunt politician. Nu am deloc cunoştinţe politice. Dar îmi închipui că sistemul comunist forţa oamenii să facă lucruri. Nu poţi niciodată să obligi oamenii să facă un anumit lucru, fie el şi bun. Dacă ai o propunere bună, ar trebui mai întâi să prezinţi avantajele ei într-o manieră foarte clară. Şi, dacă un om consideră că merită efortul, va fi dispus chiar să facă şi unele sacrificii pentru a atinge obiectivul pe care l-ai propus. Şi, la un moment dat, rezultatul cel bun se va arăta, altfel va fi descurajat.

● Am putea compara Nirvana cu Raiul?

La un nivel superficial, este uşor să facem această comparaţie. Dacă însă devenim mai exacţi, atunci detaliile nu mai corespund. În Nirvana, starea mentală este caracterizată ca o stare de fericire pură care nu degenerează. Şi cred că ăsta este şi scopul existenţei în Rai: să te bucuri pentru totdeauna de prezenţa lui Dumnezeu. Deci, fără îndoială, iată că există căi de a face şi o astfel de comparaţie.

● Exista "scurtături" pe drumul către Nirvana?

Dacă întâlneşti un profesor bun, dacă îi urmezi cu atenţie sfaturile şi dacă faci destule eforturi pe această Cale, toate acestea pot face călătoria să decurgă mai rapid şi mai eficient.

● Există şi pericole pe calea budistă de elevare spirituală?

Dacă ai un învăţător calificat şi îi urmezi sfaturile, nu există pericole. Dacă cineva încearcă să înveţe doar din cărţi, este poate mult mai dificil. Dacă cineva nimereşte pe mâna unui profesor neautentic, atunci lucrurile pot deveni complicate. Şi este important de ştiut că în budism nu există un sistem care să verifice autenticitatea îndrumătorilor. Oricine se poate prezenta ca fiind un mare învăţător şi nimeni nu va interveni să-l conteste. Este responsabilitatea celui care ascultă să aibă discernământul de a decide dacă are în faţă un învăţător adevărat, intuind intenţiile şi caracterul vorbitorului. Să constate singur dacă persoanei respective îi plac lucrurile materiale, îi plac recompensele, îi place să aibă mulţi discipoli, îi place să fie faimoasă, să dea interviuri televizate. Toate acestea sunt semne că trebuie să devină foarte prudent. Dar dacă persoana pe care o are în faţă are un nivel înalt de cunoaştere, are un comportament foarte corect şi curat şi nu e interesată în daruri materiale, astea sunt semne foarte bune că este un îndrumător adevărat.

● În această călătorie personală există un punct de la care transformarea spirituală decurge practic de la sine?

Se spune că există un astfel de punct. Şi, chiar la nivelul pe care ne aflăm deja, încercările noastre sistematice de a ne dezvolta deprinderi bune vor aduce repede rezultate după apariţia cărora vom constata că devine puţin mai uşor să progresăm. Desigur, există un punct stabil din care dezvoltarea ulterioară este cumva "garantată".

● Am înţeles că aţi învăţat limba tibetană dintr-un impuls interior. Este cunoaşterea acestei limbi o condiţie obligatorie pentru cineva care doreşte să progreseze pe această Cale?

Învăţarea limbii tibetane nu este o condiţie obligatorie. În prezent, există traduceri foarte bune şi foarte multe dintre învăţăturile budismului sunt împărtăşite folosind limbi occidentale. Dar dacă înveţi şi tibetana, aceasta va fi un bun ajutor în aprofundarea învăţăturii. Limba tibetană este foarte strâns legată de filozofia budistă, aşa că a învăţa termenii în sonoritatea lor originală şi semnificaţia lor riguros exactă este ca o cheie către o înţelegere la fel de exactă. Deci, este de ajutor, dar nu o condiţie obligatorie.

● Există o diferenţă între a te reîncarna ca femeie şi a te reîncarna ca bărbat?

Singura lămurire importantă legată de dezvoltarea minţii care trebuie menţionată este că mintea depinde foarte mult de corp. Şi atâta vreme cât există diferenţe mici între tipul de corp masculin şi feminin, iar mintea depinde foarte mult de corpul fizic, pot exista desigur diferenţe şi din punct de vedere al minţii şi al stării mentale. De pildă, se spune că femeile au tendinţa de a gândi mult mai repede şi mai precis şi bărbaţilor le ia mai mult timp până să le ajungă din urmă. Vi s-a întâmplat vreodată să staţi în faţa unui bărbat zâmbindu-i frumos şi el să nu reacţioneze nu pentru că nu v-a văzut, ci pentru că nu-şi dă seama ce vreţi să-i comunicaţi? Pentru că nu gândesc la fel de repede, bărbaţilor le este însă mai uşor să-şi ţină mintea stabilă şi să nu se lase atât de uşor distraşi mental. Dar, în final, din punct de vedere al filozofiei budiste, important este să te reîncarnezi ca o fiinţă umană. Ce sex are această fiinţă nu mai e important. Dacă cineva doreşte să-şi perfecţioneze şi să-şi dezvolte mintea, oricum are nevoie de mai multe vieţi, şi în aceste vieţi succesive cel mai important lucru rămâne să fii o fiinţă umană.

● Aţi avut sentimentul sau senzaţia că într-o viaţă anterioară aţi fost tot un maestru budist tibetan şi că v-aţi regăsit drumul în această viaţă?

Nu sunt un maestru tibetan nici măcar în viaţa asta. Sunt un călugăr obişnuit care a avut marele noroc să întâlnească câţiva maeştri absolut extraordinari. Cu privire la experienţele anterioare ale vieţii mele faţă de care m-am simţit familiar, au existat nişte gânduri care m-au făcut să am sentimentul că am fost apropiat de învăţăturile lui Buddha cândva, în trecut. Dar este mai mult o impresie vagă, pe care cineva nu o poate considera o certitudine.