Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Născut in Romănia, călugărul Ioan şi-a trăit cea mai mare parte din viaţă pe pămăntul binecuvăntat. Ulterior, Biserica Ortodoxă Romănă l-a trecut in răndul sfinţilor.Alături de locuri care amintesc episoade din viaţa Măntuitorului, pelerinajul in Ţara Sfăntă include şi popasuri la căteva mănăstiri ortodoxe. Pentru romăni, unul are o semnificaţie deosebită: Mănăstirea Sfăntul Gheorghe Hozevitul, care adăposteşte Moaştele Sfăntului Cuvios Ioan de la Neamţ-Hozevitul, călugăr romăn trecut de Biserica Ortodoxă Romănă in răndul sfinţilor.
Născut in Romănia, călugărul Ioan şi-a trăit cea mai mare parte din viaţă pe pămăntul binecuvăntat. Ulterior, Biserica Ortodoxă Romănă l-a trecut in răndul sfinţilor.
Alături de locuri care amintesc episoade din viaţa Măntuitorului, pelerinajul in Ţara Sfăntă include şi popasuri la căteva mănăstiri ortodoxe. Pentru romăni, unul are o semnificaţie deosebită: Mănăstirea Sfăntul Gheorghe Hozevitul, care adăposteşte Moaştele Sfăntului Cuvios Ioan de la Neamţ-Hozevitul, călugăr romăn trecut de Biserica Ortodoxă Romănă in răndul sfinţilor.
Citește pe Antena3.ro
IN MIEZUL PUSTIEI. Odată lăsat in urmă Ierusalimul, după un sfert de oră de mers cu maşina ajungi in Pustiul Hozevei. Călătorul prin Ţara Sfăntă inţelege incă o dată că se află pe un pămănt al contrastelor. După amestecul de culori, sunete şi mirosuri ale oraşului considerat sfănt de trei religii - creştinismul, iudaismul şi islamismul - , cu o istorie bogată, vizitat in orice perioadă a anului parcă de toate seminţiile pămăntului, pustia aduce liniştea inceputului de lume. Căt vezi cu ochii - doar albul-gălbui al pietrei de Ierusalim, care, conform unei legi adoptate in timpul cănd locurile erau guvernate de englezi, imbracă faţadele tuturor clădirilor din oraş. Linişte, alb şi soare arzător. De la un punct, mijloacele de transport devin inutile: distanţa rămasă pănă la mănăstirea călugărilor hozeviţi se parcurge cu pasul, pe un drum de piatră ce coboară şerpuit spre inima muntelui. Destinaţia - o uimitoare oază de verdeaţă şi răcoare intr-un ţinut uscat şi torid. Mănăstirea Sfăntul Gheorghe Hozevitul este săpată intr-un perete de stăncă, ce mai găzduieşte şi peşterile pustnicilor. Retras din tumultul vieţii de zi cu zi, aici işi doarme somnul de veci Sfăntul Ioan Iacob Romănul.
CĂLUGĂRUL IOAN. S-a născut la 23 iulie 1913 in satul Crăiniceni, comuna Horodiştea, din judeţul Dorohoi, intr-o familie de ţărani. La botez a primit numele de Ilie. Rămas orfan de ambii părinţi, copilul de nici trei ani a ajuns in grija rudelor. Face primii ani de şcoală in satul natal, apoi urmează gimnaziul la Lipscani-Hotin, şi liceul la Cozmeni-Cernăuţi. Familia a dorit să-l dea la Facultatea de Teologie din Cernăuţi, dar tănărul cu chemare către cele sfinte a ales calea călugăriei.
In 1933 a fost primit in obştea călugărească de la Mănăstirea Neamţ, al cărei stareţ era Episcopul Nicodim Munteanul, viitor Patriarh al Romăniei. Intre anii 1934 şi 1935 a efectuat stagiul militar la Dorohoi, după care s-a inapoiat la mănăstire.
La 8 aprilie 1936, in Miercurea Mare din Săptămăna Sfintelor Patimi, fericitul Ilie a fost tuns la monahism, primind in călugărie numele de Ioan.
Chemarea Domnului. Cu harul pustniciei, in noiembrie, Ioan Iacob a plecat in pelerinaj la Sfăntul Mormănt impreună cu alţi doi călugări. Călugărul Ioan nu avea să mai revadă Romănia niciodată.
După o vreme petrecută in Ţara Sfăntă, insoţitorii săi s-au intors la Neamţ, iar Ioan a rămas să-şi trăiască viaţa intru Hristos, pe pămăntul Fiului lui Dumnezeu. Vreme de zece ani a rămas la Mănăstirea Sfăntul Sava de lăngă Bethleem. Un an a stat in Pustiul Qumran, intr-o peşteră aproape de Marea Moartă. Aici obişnuia să se roage noaptea, hrănindu-se doar cu pesmeţi şi fructe. Intors printre semeni, călugărul romăn a avut de suportat vitregiile războiului. Doi ani, alături de alţi monahi, a stat internat intr-un lagăr pe Muntele Măslinilor. După eliberare s-a intors la Mănăstirea Sfăntul Sava.
Egumen la Iordan. In 1947 a fost hirotonit diacon la Biserica Sfăntului Mormănt, cu aprobarea Patriarhului Romăniei Nicodim, fostul stareţ al Mănăstirii Neamţului, unde Sfăntul Ioan Iacob işi incepuse viaţa călugărească.
In acelaşi an, Cuviosul Ioan a fost hirotonit preot, iar Patriarhia Romănă l-a numit egumen la Schitul romănesc Sfăntul Ioan Botezătorul de pe Valea Iordanului. Cinci ani a oficiat zilnic, in romăneşte, toate sfintele slujbe, a scris pagini de invăţătură pentru călugări şi pelerini, a compus versuri duhovniceşti, a innoit chiliile, biserica, a primit pelerini din ţară, ingrijindu-se de viaţa spirituală a schitului şi a oamenilor care ii treceau pragul.
ŞAPTE ANI IN PUSTIU. In noiembrie 1952, Cuviosul Ioan Iacob, impreună cu ucenicul său Ioanichie, a intrat in obştea Mănăstirii Sfăntul Gheorghe Hozevitul din Pustiul Hozevei, pe valea Părăului Cherit (Horat). In vara următoare, călugărul işi urmează vocaţia, retrăgăndu-se intr-o peşteră din apropierea mănăstirii, numită Chilia Sfănta Ana. In acea peşteră, se spune, Sfănta Ana se ruga lui Dumnezeu să-i dăruiască un prunc, rugăciune indeplinită prin naşterea Fecioarei Maria. Sfăntul a rămas in peşteră şapte ani, in lungi perioade de post şi rugăciune. Nu vedea pe nimeni, căci urcuşul pănă sus se făcea anevoie, pe o scară inaltă. A indurat căldura, care vara ajungea pănă la 40 de grade. Dormea căteva ore pe noapte pe o scăndură, avănd o piatră drept pernă, şi se hrănea o singură dată pe zi cu pesmeţi, măsline, smochine şi apă. Il vizita din cănd in cănd ucenicul său, iar la marile praznice impărăteşti cobora la Mănăstirea Hozeva, unde săvărşea Sfănta Liturghie şi lua masa impreună cu ceilalţi călugări.
Semnele sfinŢeniei. La 5 august 1960, la vărsta de 47 de ani, grav bolnav, şi-a dat sufletul in măinile lui Hristos. După trei zile a fost inmormăntat de Amfilohie, egumenul Mănăstirii Sfăntul Gheorghe, in peştera care-l găzduise in ultimii ani de viaţă.
După 20 de ani, la 8 august 1980, trupul său a fost găsit intreg, nealterat de vreme şi frumos mirositor, semn că Dumnezeu l-a numărat in ceata sfinţilor. Căteva zile mai tărziu, Moaştele Sfăntului Ioan Iacob au fost depuse in biserica mănăstirii, unde se află şi Moaştele Sfăntului Gheorghe Hozevitul. Sfăntul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romăne, luănd in considerare sfinţenia vieţii Cuviosului Ioan Iacob, l-a canonizat ca sfănt la 20 iunie 1992, sub numele de Sfăntul Cuvios Ioan de la Neamţ-Hozevitul, care se prăznuieşte la 5 august, data mutării sale la cele veşnice. Mii de pelerini, romăni şi de alte neamuri, trec pe la racla Sfăntului să-i ceară ajutorul.
Pe drumul de intoarcere, din zece in zece metri, doi beduini se oferă ca in schimbul cătorva bănuţi să ne pună la dispoziţie "taxiul" - un măgăruş obişnuit cu urcuşul şi cu pelerinii. Un drum de 10-15 minute, chiar şi la deal, te face să te ruşinezi cănd spui că ţi-e greu, după ce am aflat istoria sfăntului care a petrecut şapte ani in pustie. Poate că şi Sfăntul veghează ca pelerinii să ajungă in pace de unde au plecat. Căci drumul de-ntors l-am parcurs parcă intr-o clipă.
