Islaz, comuna cu mulţi eroi

De pe vremea romanilor şi până azi, la Islaz, Teleorman, flacăra libertăţii n-a fost stinsă din sufletele oamenilor. De aici s-au ridicat oameni care se puteau privi cu moartea în ochi, fără teamă! Mâine, e sărbătoarea lor!

Legănată de Dunăre, dar şi de Olt, comuna Islaz este pentru fiii ei un leagăn de civilizaţie. Un loc din care, spun ei, s-au ridicat români puternici: Eroi. I se poate spune "Comuna cu Eroi". Aici s-a citit programul Revoluţiei de la 1848, aici sergentul major Bejan Florea a murit în 1877 apărând Islazul de turci. De aici, sute de tineri au plecat în războaiele mondiale. Oamenii nu ţin minte să se fi întors vreunul fără glorie.

RAZE PESTE OAMENI
Vara, la amiază, soarele îşi aruncă razele fierbinţi peste Islaz. Fie om, fie jivină, puţine fiinţe mai rezistă în faţa atacului orbitor şi fierbine al astrului de zi. Aburii se ridică din pământ însoţiţi de convoaie de praf, dar şi de strigătele cristaline ale copiilor. Fie că sunt în pauză între orele de la şcoală, fie au terminat cursurile, aceştia inundă comuna cu glasurile lor ca de vrăbiuţe.

Se joacă lângă monumentul ridicat în anii '60, în memoria Proclamaţiei de la Islaz, de la 9 iunie 1848. Cu blocul statuar s-au obişnuit. Face parte deja din viaţa lor. Nu mereu îşi aduc aminte de însemnătatea lui, ori motivul pentru care a fost ridicat. Ştiu însă că la ei, la Islaz, acum mulţi ani, s-a întâmplat un lucru mare... Acum 161 de ani...

SĂRBĂTOAREA PROCLAMAŢIEI
Mâine, la Islaz, se va sărbători Ziua Comunei şi a Proclamaţiei de la Islaz. Deşi până la 9 iunie soarele va mai răsări de câteva ori, oamenii s-au hotărât să-şi sărbătorească comuna şi eroii, mai devreme. Aşa sunt oamenii de aici, mai nerăbdător, mai pătimaşi. Amintirea momentului 1848 pare a fi pentru islăzeni o datorie transmisă din generaţie în generaţie. Sunt mândri că tocmai la ei în comună muntenii au găsit puterea de a se ridica, de a spune "Ajunge!".

Primarul, Ion Gheorghe Cătălin Geară, îi caracterizează pe consătenii lui ca fiind revoluţionari în continuare. "Sunt oameni liberi care ştiu ce vor de la viaţă. Islăzenii sunt dornici să se afirme, cei care pleacă în afara graniţelor îşi doresc să se întoarcă, să facă ceva aici. Ei ştiu ce vor cu adevărat. Nu-i poţi păcăli!"

Sunt aproape 6.000 de locuitori, din care vreo 700 sunt copii. Mai bine de 30% din locuitori sunt plecaţi din localitate. Poate vor veni mâine. De ziua lor...


O nouă tradiţie
"De trei ani organizăm Ziua comunei, direct legată de momentul 9 iunie 1848. Înainte se făcea o comemorare la care participau elevii şcolilor din sat. Acum i-am adus pe oameni mai aproape. Am dat evenimentului o notă mai aparte, de impact. Am observat că fiii satului au început să manifeste un interes mult mai mare pentru istoria locurilor. Glasul pământului se aude mai tare în ei!"

Mâine, ziua comunei va fi aniversată după un program special. Conform spuselor primarului, deschiderea oficială începe dimineaţă, cu un "Te deum" de binecuvântare şi un cuvânt de deschidere din partea primarului. Apoi, tinerii din localitate, sprijiniţi de autorităţile locale şi de şcolile de aici organizează concursuri sportive. După amiază, cetăţenii sunt invitaţi în centrul localităţii la manifestări culturale, unde formaţia de dansuri a Consiliului Local va prezenta tradiţii specifice comunei şi zonei. Alături de aceştia, autorităţile locale au invitat formaţii de muzică populară, dar şi de muzică uşoară.

Sunt serbări menite să-i adune la un loc pe islăzeni, dar şi să arate schimbările survenite în comună. Pe drumul europenizării, islăzenii încearcă să nu-şi piardă identitatea, obiceiurile. Adierile venite de la Dunăre, dar şi de la Olt încă spun poveşti de demult. Poveşti de pe vremea când eroii păşeau pe pământ. Vremuri în care Islazul purta făclia libertăţii.


Momente istorice
În dimineaţa zilei de 9 iunie 1848, s-a dat citire Proclamaţiei de la Islaz, un mic port la Dunăre, din judeţul Romanaţi. Programul propunea schimbări radicale pentru societatea românească. De la formarea unei armate naţionale, la alegerea în mod responsabil a domnitorului pe 5 ani. Reforma agrară şi împroprietărirea ţăranilor erau punctele de maximum interes pentru masele ţărăneşti.

Tot atunci s-a format un guvern revoluţionar provizoriu. Acesta îi cuprindea pe ofiţerii Gheorghe Magheru şi Nicolae Pleşoianu, pe preotul Radu Şapcă, pe Ştefan Golescu, Ioan Maiorescu şi ca secretar al guvernului pe Costache Romanescu. Li s-au alăturat Ion Heliade Rădulescu şi Christian Tell. Alături de numele acestora străluceşte cel al lui Nicolae Bălcescu, cel care a ales Islazul ca unul din punctele de pornire ale revoluţiei paşoptiste.

Ani mai târziu, în 1877, Sergentul Major Bejan Florea aflat la conducerea unui pichet al armatei române de la Islaz, murea apărându-şi ţara. A murit încercâd să oprească două nave de război turceşti venit de la Nicopole. Un obuz a căzut pe pichet omorându-l pe bravul român. În semn de recunoştinţă pentru faptele lui de vitejie, Regina Elisabeta a dăruit Islazului o coroană de bronz care se găseşte şi azi la Biserica "Sf. Trei Ierarhi", din localitate. Sunt oameni care au făcut cinste locului, oameni datorită cărora Islazul merită un loc aparte în istoria noastră.