Ziua de 2 august 1973 va ramane nestearsa in amintirea cetateanului O.B. din orasul Moldova-Noua. In dupa-amiaza acelei zile, ajutandu-se de o furca, curata gratarul canalului de irigare de sub soseaua ce uneste localitatile Moldova-Noua si Moldova-Veche. Zarind in apa o anvelopa de camion, s-a gandit ca ar fi bine sa o scoata, pentru a nu impiedica scurgerea apei. Cand a tras-o afara, a ramas stupefiat. El avea sa declare mai tarziu: "De cand sunt nu mi-a fost sa vad asa ceva. N-as putea spune lamurit ce am simtit in acel moment. Amutisem!..." Fapt ingrozitor, de anvelopa era legat cu o sarma cadavrul unei femei, fara cap si fara maini.

Alerta

Cand s-a aflat despre ce este vorba, o echipa operativa compusa din ofiteri ai Militiei judetene Caras-Severin, cu participarea procurorului si medicului legist, s-a deplasat fara zabava la fata locului, pentru lamurirea acestui caz.

Localitatea Moldova-Veche este legata de pitorescul oras Moldova-Noua printr-o sosea asfaltata ce trece si pe la marginea unei gradini de legume. Gradina este strabatuta de un canal de irigare care intersecteaza soseaua in locul numit "La moara". Podul de peste canal, in lungime de 15 m, este prevazut cu un gratar metalic menit sa opreasca trecerea unor gunoaie aduse de apa. Langa mal se afla o anvelopa din cauciuc pentru autocamion. De anvelopa era legata strans cu sarma, peste abdomen si membrele inferioare, o parte din cadavrul unei femei, fara vesminte. Ii lipseau capul si membrele superioare.

In acest cadru al situatiei, apreciindu-se ca este posibil sa existe unele urme in canal, s-a procedat la secarea acestuia. Pe fund, in namol, au fost gasite doua bucati mari de roca, legate de anvelopa cu acelasi fel de sarma. Aveau menirea de a nu permite cauciucului si, evident, cadavrului sa iasa la suprafata. In pofida unei cercetari meticuloase, la fata locului nu s-au putut identifica si ridica alte urme.

Cercetarea

Prin examinarea cadavrului, s-a stabilit ca acesta era al unei femei in varsta de 16-24 ani, de statura mijlocie si conformatie normala. Detasarea capului a fost facuta la nivelul gatului, intre vertebrele patru si cinci, partile moi fiind sectionate cu un corp taios. La nivelul gatului s-a constatat o detasare prin rasucire si smulgere. Detasarea membrelor superioare a fost facuta prin sectionarea cu un corp taios la nivelul omoplatilor. Extremitatile claviculelor au fost sectionate, probabil, cu o lama subtire de ferastrau.

In urma scoaterii sarmei nu s-au constatat pe piele decat niste adancituri, respectiv impresiuni superficiale, fara infiltratii sanguine, constatare care a demonstrat ca legarea a fost efectuata postmortem, concluzie valabila si pentru operatiile de sectionare a capului si membrelor superioare. Apreciindu-se gradul de putrefactie a cadavrului, s-a conchis ca acesta a fost depus in locul unde a fost gasit cu circa 20 de zile in urma, nemaiputandu-se astfel constata daca a avut loc si un act sexual, dupa eventualele urme de sperma ce ar fi fost cautate si recoltate, situatie care ar fi putut orienta cercetarile spre ipoteza unui asasinat cu mobil sexual. Din regiunea pubiana s-au putut recolta doar cateva fire de par.

In atari conditii, era greu a se defini cauza mortii, ea urmand a fi precizata dupa efectuarea analizelor histopatologice in laborator. Pana la primirea rezultatului, nu se putea pune insa la indoiala omorul si sangele rece al autorului, capabil sa duca la bun sfarsit o fapta atat de indrazneata.

In ce loc a fost ucisa victima? - iata o intrebare de capetenie, de al carei raspuns depindea directia in care trebuia indreptat "ochiul" cercetarii. Date fiind imprejurarile de fapt, s-a emis ipoteza ca omorul si sectionarea au fost efectuate intr-un spatiu inchis, care sa-l fereasca pe autor de pericolul de a fi observat de alte persoane si sa-i ofere timp suficient de a actiona in liniste, cu posibilitati de a sterge petele de sange sau alte urme. De asemenea, s-a apreciat ca ascunderea cadavrului la locul omorului ar fi prezentat unele inconveniente pentru autor ori nu ar fi fost posibil de realizat, imprejurari care au justificat necesitatea transportarii si ascunderii lui in alta parte.

Piste

In acest moment de analiza a situatiei, printre cele mai verosimile ipoteze elaborate s-a avut in vedere faptul ca omorul s-ar fi savarsit de sotul sau amantul victimei, pe fondul unor relatii extraconjugale sau altor manifestari, avand deci ca mobil razbunarea sau gelozia.

La formularea celorlalte ipoteze, cuprinse in planul de masuri, s-a tinut seama de faptul ca locul unde s-a gasit cadavrul era in imediata apropiere a soselei pe care circulau autovehiculele din Moldova-Noua, din alte localitati si chiar turisti straini, fiind zona de santier si de frontiera. In oras locuiau temporar numeroase persoane care lucrau la intreprinderea miniera, santierele de constructii si alte unitati.

Un accent deosebit s-a pus pe identificarea si verificarea temeinica a tuturor persoanelor, atat femei, cat si barbati, din localitate si judet, plecate sau disparute de la domiciliu fara motive bine determinate ori cu justificari plasmuite pentru acoperirea adevaratei situatii.

In contextul exploatarii si aprecierii cat mai judicioase a datelor rezultate din cercetarea la fata locului, s-a stabilit ca sarma cu care a fost legat cadavrul este din aceea ce se foloseste pentru amorsarea explozivului in mina. Cele doua pietre de care fusese legata anvelopa cu cadavrul proveneau din rocile caracteristice celor din zona gasirii cadavrului. Cum era si firesc, pe baza acestor constatari, a fost acreditata si versiunea ca autorul poate sa faca parte din randul celor care lucreaza in mina de cupru din localitate sau al salariatilor care transporta minereu la punctul flotatie si care trec obligatoriu pe soseaua si peste podul langa care s-a gasit cadavrul.

In scopul descoperirii partilor care lipseau cadavrului - capul si mainile - , precum si a obiectelor de imbracaminte ce puteau fi aruncate de autori pentru a nu fi identificate de persoanele apropiate victimei, s-a trecut la o verificare amanuntita a perimetrului respectiv, dar pana la urma fara un rezultat pozitiv.

Fiind angrenat efectivul militiei din localitate, s-a declansat o ampla actiune de investigatii in cartierul din vecinatatea locului unde s-a gasit cadavrul, pentru a se stabili disparitiile de persoane, existenta unor martori care l-ar fi putut vedea in acel loc pe autor sau eventual stationarea de mijloace de transport. S-a avut in vedere, atat in acest perimetru, cat si in afara lui, verificarea tuturor elementelor suspecte din baza de lucru, cu antecedente penale pe linia infractiunilor cu violenta, a celor cu manifestari agresive, fara ocupatie, bolnave psihic etc. S-a acordat atentie in special celor angajati la mina de cupru. Au fost instruite sursele de informare in vederea furnizarii de date ce interesau acest caz.

Pe parcursul activitatii desfasurate s-au primit indrumari directe din partea sefului Directiei Judiciare, precum si a sefului Inspectoratului Judetean Caras-Severin al Ministerului de Interne.

In timpul verificarilor, printre altele, a aparut si o informatie din care rezulta ca numita Maria Izvernari, de 21 ani, casnica, domiciliata in Moldova-Noua, si-ar fi parasit sotul, deplasandu-se intr-un loc necunoscut.

Dumitru Izvernari, sotul disparutei, muncitor la mina de cupru din localitate, in varsta de 23 ani, a fost invitat la organul de militie pentru a furniza amanunte. A declarat ca sotia sa a parasit domiciliul in ziua de 18 iulie 1973, in timp ce el se afla la serviciu. A luat cu ea toate obiectele de imbracaminte, incaltaminte, fotografiile si suma de 800 de lei. Nu a sesizat organele de militie, deoarece a mai plecat si alta data de la domiciliu; acum insa nu mai revenise.

Concomitent, verificarile efectuate in jurul acestuia au stabilit ca, de mai mult timp, relatiile dintre el si sotie erau incordate. Nu traiau in buna intelegere de cand aflase ca, in timpul cat el era la serviciu, mai ales in turele de noapte, ea intretinea relatii extraconjugale cu diferiti barbati si chiar cu straini in trecere prin Moldova-Noua.

Din cercetarile intreprinse in jurul acestei familii, au fost identificati doi martori care au afirmat ca in ziua de 26 iulie 1973 au vazut-o pe Maria Izvernari la Resita, in compania unor soferi, cu care mai obisnuia sa faca escapade. Nu stiau cum se numesc acei soferi, cunoscandu-i doar din vedere. Declaratiile celor doi martori, cel putin pentru moment, ingustau campul cercetarilor asupra Mariei Izvernari. Asadar, tinand seama si de marturiile lui Dumitru Izvernari, care pareau destul de cuprinzatoare in legatura cu disparitia sotiei, se putea acredita ipoteza ca ea traieste si s-ar afla in compania unor barbati.

Conform sarcinilor prevazute in planul de masuri, s-au efectuat verificari amanuntite si asupra altor femei care au locuit si trait in concubinaj cu diversi barbati din Moldova-Noua, insa fara rezultate incurajatoare. Au mai fost cercetate si alte persoane, dar nu s-au putut obtine date operative utile.

Investigatiile in jurul familiei Izvernari au scos la lumina faptul ca, in ultimul timp, Dumitru ducea o viata retrasa, evitand sa mai schimbe cate o vorba cu cineva. Elementele de suspiciune au capatat o mai mare valoare cand s-a aflat ca acesta, in jurul datei de 16-17 iulie 1973, si-a vopsit dusumeaua din locuinta. S-a procedat, ca urmare, la o descindere in apartament, gasindu-se, cu acest prilej, verigheta disparutei. Cercetarea locuintei si a parchetului vopsit cu verde nu a oferit si alte detalii. Intrebat de ce nu a declarat militiei si acest amanunt, a afirmat ca nu si-a dat seama ca prezinta importanta. Aceste date au contribuit si mai mult la gradarea suspiciunilor ca Dumitru Izvernari nu ar fi strain de comiterea omorului, iar cadavrul ar apartine sotiei sale.

Primele probe

Continuandu-se investigatiile din casa in casa, s-a obtinut o informatie importanta, din care rezulta ca la numitul C.P. din blocul 25 s-ar afla o parte din hainele disparutei. Prin exploatarea acestei sesizari, s-a stabilit ca, intr-adevar, toate obiectele de imbracaminte, despre care Dumitru Izvernari declarase ca au fost luate la plecare de sotia sa, se gasesc la C.P., fiind aduse de sot in scopul de a le vinde. Cand a fost audiat in legatura cu acest aspect, Dumitru Izvernari a gasit de cuviinta sa nu recunoasca, incercand sa justifice manevra sa sub pretextul ca ar fi dorit sa-si recupereze banii luati de sotia lui la plecare.

Conturandu-se probatoriile de invinuire, s-a trecut la arestarea sa. In final a marturisit omorul. Asadar, dupa numai sase zile de la gasirea cadavrului, autorul a fost identificat.

Expertiza medico-psihiatrica a inculpatului nu a constatat nici un proces psihopatologic. S-a putut conchide ca Dumitru Izvernari nu suferea de vreo boala psihica sau debilitate mintala, ca in timpul comiterii faptei nu s-a gasit intr-o stare de tulburare a constiintei si ca fapta sa nu trebuie privita, in consecinta, ca o actiune datorata unei maladii sau reactii spontane. A fost considerat, deci, deplin responsabil penal.

Final

Asupra imprejurarii comiterii omorului a declarat ca in dimineata zilei de 14 iulie 1973, cand a venit de la serviciu, sotia era culcata in pat. Dupa ce a mancat s-a asezat langa ea si a incercat sa o sarute, dar ea l-ar fi insultat si lovit peste fata, afirmand ca nu-l mai poate suferi. Enervat de gestul sotiei sale, a strans-o cu mainile de gat. Cand si-a revenit din furie, era moarta. Pe gura ii curgea sange. A luat cadavrul intr-o patura si l-a introdus in lada studioului unde l-a tinut pana in noaptea de 15/16 iulie. Atunci l-a dus in baie, sectionandu-i capul si mainile cu un briceag si o panza de bomfaier. A transportat cadavrul langa canal, legandu-l de anvelopa de autocamion gasita, cu sarma ce o luase de acasa. A cautat in apropiere doua pietroaie, pe care, de asemenea, le-a legat de anvelopa. Apoi le-a dat drumul in apa. Mainile si capul le-a ambalat in pungi din material plastic. Le-a tinut intr-o valiza, in casa, pana in ziua de 16 iulie 1973, cand le-a aruncat pe un loc viran in spatele statiei PECO, in niste maracini.

In ziua de 7 august, autorul a condus organele de cercetare la locul indicat, unde, intr-adevar, au fost gasite capul, mainile, precum si briceagul cu care le sectionase. A mai fost gasita si o bucata de stinghie. Mai tarziu, cu ajutorul unei expertize traseologice, s-a constatat ca stinghia a fost desprinsa din placajul de deasupra sifonierului.

La data de 18 iulie 1973 si-a vopsit dusumeaua pentru a sterge urmele de sange, motivand la cunostinte ca vrea sa-i faca o surpriza sotiei cand se va reintoarce, ea avand o slabiciune pentru culoarea verde.

Cu ocazia unei noi perchezitii la domiciliu, s-au putut releva urme de sange pe dusumea, in lada studioului, cat si deasupra sifonierului unde tinuse valiza cu capul si mainile cadavrului.

Pentru a intregi portretul acestui criminal, iata cateva amanunte privind relatiile de casnicie cu victima: "Din momentul convietuirii in comun am constatat ca sotia mea nu stie sa gateasca, sa spele. De aceea, personal am ajutat-o la gospodarie si in special la spalatul rufelor, unde pretexta ca isi strica manichiura. Toate aceste lucruri le-am realizat fiindca eram foarte indragostit de sotie. Imi pretindea intotdeauna sa discut intrebuintand cuvinte alese si se supara pe mine daca foloseam un termen mai popular, obligandu-ma sa ma lovesc peste gura pana imi dadea sangele, ca sa nu mai gresesc alta data. Desi ma purtam dragastos cu ea, deseori refuza sa intretina relatii intime cu mine, motivand ca nu-i face placere, iar uneori refuza sa fie sarutata. Se comporta tot mai rece si distanta, criticandu-mi unele apucaturi sau lipsa de indemanare, imputandu-mi ca s-ar fi putut casatori cu un intelectual. Comportarea ei ma nelinistea, avand atitudini admirative fata de alti barbati care umblau cu parul lung, imbracati in costume mai fistichii. Imi reprosa ca eu nu sunt la nivelul lor. Am admis, din toate recomandarile ei, sa-mi las si sa port perciuni. Aflasem ca in lipsa mea intretinea relatii cu diferiti barbati. Acest lucru ma nelinistea cumplit. A urmat apoi acea dimineata de 14 iulie 1973..."