In anul 1964, o crima pasionala a zguduit Bucurestiul, comentandu-se apoi multa vreme ce s-a intamplat atunci.

Camelia era o bruneta, cu tenul alb. Parul negru, ochii catifelati. Buze rasfrante, senzuale. Bine modelata de mama natura. Facuta parca pentru dragoste. Constienta de farmecele ei - si placandu-i sa-si traiasca viata intens - le-a valorificat din plin.

Avea pe atunci 26 de ani. Era un fel de functionara la Tribunalul Mare de pe Cheiul Dambovitei. Salariu mic. De-abia ii ajungea pentru mancare si o garderoba modesta. Ea isi dorea haine scumpe si frumoase, bijuterii, blanuri. Dar de unde? Cascadorul ei, Dragos, desi frumos ca un Adonis, era tot un parlit ca si ea. Il iubea cu pasiune, i se daruise trup si suflet. Cu toate astea, avea momente cand visa cu ochii deschisi. Mai ales ca vedea ca pe strada nu era barbat sa nu intoarca insa capul dupa ea. Ar fi vrut sa se poata intalni cu un barbat cu bani. Dar unde? Pe Cheiul Dambovitei sau in Balta Alba unde locuia?

O adora ca pe o zeitate

De cateva zile, la plecarea de la tribunal spre casa, observase o masina straina, erau atat de putine atunci, parcata pe una dintre stradutele laterale. O conducea pana in statia ei de troleibuz. Cateva zile la rand. Pe urma, masina a ramas parcata si cel de la volan a urmarit-o la pas. Iar cateva zile la rand. Era un barbat in jur de 50 de ani, nici frumos, nici urat. Bine imbracat, pedant chiar. Asa l-a cunoscut pe Huna Schwartz, mare negustor, care avea printre altele si o pravalioara pe Cheiul Dambovitei. O "acoperire" pentru afacerile sale in stil mafiot, au zis gurile rele. Pentru ca Huna avea bani multi de tot. Se indragostise ca un nebun de Camelia, i-ar fi dat si luna de pe cer daca i-ar fi cerut-o. A rasfatat-o cu tot ce si-a dorit sufletul ei de umila functionara. Dar mai ales de femeie tanara si usuratica. Rochii scumpe, bijuterii, blanuri, in schimbul unor clipe de amor, in care Huna, cel circumcis, se simtea mai ceva ca in sanul lui Avram. O adora ca pe o zeitate. Camelia ii acaparase totul. Sufletul, gandurile, banii, bineinteles. Era tare fericit de norocul ce daduse peste el. De unde sa stie inamoratul si incornoratul ca aleasa inimii lui avea amantul ei de suflet. Pe Dragos, barbatul tanar si viguros, care se infrupta si el din confortul oferit de Huna. Garsoniera inchiriata de negustor devenise un "cuib de nebunii" cand evreul era plecat dupa afaceri, in tara sau in strainatate.

Cascadorul a sarit pe fereastra

Pana intr-o seara. Blestemata seara de primavara a anului 1964. Huna era plecat la Ghimbav, pentru o tranzactie "speciala". De armament. Avea si "mostre" in servieta diplomat. Nerabdator sa ajunga la tanara lui amanta, Huna si-a scurtat deplasarea cu trei zile. Cand a ajuns acasa, adica la garsoniera lor, usa era incuiata pe dinauntru. "Draga de ea, singurica, era normal sa se asigure", a gandit in primul moment barbatul. Chiar si dupa mai multe insistente, usa a ramas tot cu lantul pus. "Dragostea mea, ce adanc doarme, sa nu simta ca sunt atat de aproape de ea", si-a zis el in al doilea moment. A sunat, a strigat-o. Nimic. Doar o foiala in spatele usii zavorate. Un gand nebun i-a incoltit in minte. Si-a proptit umarul in usa, si in minutul urmator s-a aflat in fata unui pat ravasit de urmele unui amor nebun. Ea, Camelia, desi speriata, arata ca o femeie implinita dupa o noapte de dragoste. El, Dragos, reusise sa escaladeze balconul si de acolo, de la etajul al doilea, sa planeze in tufele de liliac din fata blocului. Era doar cascador!

Mai bine moarta decat a altuia

Huna a vazut rosu in fata ochilor. Mintea i s-a tulburat. Nu a putut rosti nici macar o acuza. Si-a deschis tacticos diplomatul, si-a incarcat una dintre "mostre" si, fara sa tina cont de rugamintile si de jalea Cameliei, a armat arma si a apasat pe tragaci. A tintit-o in cap. Nici n-ar fi avut unde, pentru ca femeia se afla la picioarele lui, cersindu-i iertare si indurare. O avertizase ca face moarte de om daca il insala. A preferat s-o stie moarta decat a altuia.

A infasurat-o in husa de la masina. Trupul cu membrele. Frumosul cap aproape disparuse. A dus-o la el acasa. A parcat masina in garaj. Noaptea era pe sfarsite, asa ca nu mai avea timp sa scape de cadavru.

Blocul in care locuia avea o curticica interioara. In noaptea urmatoare, cu scule potrivite, a sapat o groapa, adanca de vreo doua-trei palme, unde si-a ingropat iubita. A tinut-o acolo vreo luna. Se apropia vara. S-a gandit ca vin caldurile si mirosul l-ar fi putut da de gol. Trebuia sa actioneze mai inteligent. A "deshumat-o" si a bagat-o in cada plina cu multa soda caustica. A lasat-o asa, la macerat, o vreme si cand a ingropat-o, a doua oara, din frumoasa Camelia nu ramasesera decat resturi de tesuturi moi saponificate sub actiunea sodei, oase, unghii. Oasele lungi ale membrelor inferioare, avusese niste picioare pe cinste, nu le-a ingropat, ci le-a bagat intr-un sac de plastic si le-a aruncat in Dambovita. Celelalte resturi le-a lasat pamantului, care cu timpul le va inghiti. Pana atunci putea sa se duca la mormantul ei sa-i sopteasca vorbele dulci de amor de altadata. Idila "postmortem" a fost scurta. A curmat-o plutonul de executie.

Evadatul, ucis de amantul nevestei

La marginea comunei Plopis, din judetul Satu-Mare, s-a descoperit de jandarmii care erau in patrulare cadavrul oribil mutilat al criminalului Vasile Sovrea, evadat in iulie din Penitenciarul Aiud. El avea capul zdrobit de lovituri date cu un corp dur, iar inima, gatul si plamanii erau mancati de caini. Identificarea lui s-a putut face numai dupa un tatuaj ce-l avea la mana dreapta.

In urma cercetarilor facute de jandarmii din Surdesti, comuna natala a victimei, s-a dispus arestarea unui flacau din sat, Vasile Muresan.

Vasile Sovrea, criminalul evadat din inchisoarea Aiud, fusese condamnat la munca silnica pe viata pentru dublu asasinat comis in 1928. Atunci l-a ucis pe un taran din sat, banuit ca intretinea legaturi de dragoste cu sotia lui. A comis si o a doua crima, careia i-a cazut victima insusi socrul sau. Acesta voise sa-si duca fiica acasa, deoarece Sovrea o batea si se purta salbatic cu ea. Fiind condamnat la munca silnica pe viata, Curtea de Apel i-a redus pedeapsa la 14 ani si l-a trimis la penitenciarul din Aiud. Aici, intr-o zi a primit o scrisoare de la un vecin care-i dezvaluia ca nevasta, ramasa singura acasa, traieste cu un flacau din sat. Gelozia a inceput sa-l roada si luni intregi Sovrea a facut planuri de evadare si de razbunare pana cand, intr-un moment de nesupraveghere, a reusit sa evadeze.

Ajuns in comuna sa natala, dupa mai multe pribegiri de frica jandarmilor, care il urmareau, a trimis un baiat sa-l cheme pe Muresan, care se afla la carciuma comunei unde petrecea cu mai multi prieteni. Acesta, plecand la locul indicat de baiat, acelasi loc in care acum opt ani ocnasul evadat omorase pe alt rival al sau, s-a intalnit cu Sovrea. Acesta il astepta plin de ura si de gandul razbunarii. Primele cuvinte adresate amantului sotiei sale au fost: "Vreau sa beau cu tine!". Apoi a scos din buzunar o sticla cu tuica din care Muresan a tras o inghititura. In timp ce bea, Sovrea a inceput sa-i aduca invinuiri ca a cantat pe ulita ca sa dea semn jandarmilor. Apoi, reprosandu-i legaturile cu nevasta sa, l-a apucat cu o mana de gat, iar cu cealalta, in care avea o sapa, a vrut sa-l loveasca in cap. Muresan, mai puternic, i-a prins sapa si au tras amandoi pana ce s-a rupt coada. Atunci, Sovrea s-a aplecat dupa cutitul ce-l avea in tureatca cizmei. In acel moment, Muresan, care avea sapa cu jumatate de coada in mana, mai intai s-a aparat de o lovitura de cutit a adversarului, dupa care l-a lovit pe Sovrea in cap cu toata puterea. In urma acestei lovituri, Sovrea a cazut la pamant. Criminalul i-a mai dat o lovitura de sapa, zdrobindu-i capul si lasandu-l acolo, in mijlocul campului, prada cainilor. In drumul sau catre Parchetul din Satu-Mare, criminalul Vasile Muresan, care este in varsta de 21 ani, a fost bine primit pe la toate posturile de jandarmi pe unde a trecut; i s-a dat mancare si tuica, pentru ca a scapat lumea de cel mai periculos criminal al tinutului, care a dat atata de lucru autoritatilor. ("Universul" 10 septembrie 1936)

RECOMPENSA
In drumul sau catre Parchetul din Stau-Mare, criminalul Vasile Muresan, care este in varsta de 21 ani, a fost bine primit pe la toate posturile de jandarmi pe unde a trecut; i s-a dat mancare si tuica, pentru ca a scapat lumea de cel mai periculos criminal al tinutului, care a dat atata de lucru autoritatilor