In anul 1964, o crima pasionala a zguduit Bucurestiul, comentandu-se apoi multa vreme ce s-a intamplat atunci.
Camelia era o bruneta, cu tenul alb. Parul negru, ochii catifelati. Buze rasfrante, senzuale. Bine modelata de mama natura. Facuta parca pentru dragoste. Constienta de farmecele ei - si placandu-i sa-si traiasca viata intens - le-a valorificat din plin.O adora ca pe o zeitate
Cascadorul a sarit pe fereastra
Mai bine moarta decat a altuia
Huna a vazut rosu in fata ochilor. Mintea i s-a tulburat. Nu a putut rosti nici macar o acuza. Si-a deschis tacticos diplomatul, si-a incarcat una dintre "mostre" si, fara sa tina cont de rugamintile si de jalea Cameliei, a armat arma si a apasat pe tragaci. A tintit-o in cap. Nici n-ar fi avut unde, pentru ca femeia se afla la picioarele lui, cersindu-i iertare si indurare. O avertizase ca face moarte de om daca il insala. A preferat s-o stie moarta decat a altuia. A infasurat-o in husa de la masina. Trupul cu membrele. Frumosul cap aproape disparuse. A dus-o la el acasa. A parcat masina in garaj. Noaptea era pe sfarsite, asa ca nu mai avea timp sa scape de cadavru. Blocul in care locuia avea o curticica interioara. In noaptea urmatoare, cu scule potrivite, a sapat o groapa, adanca de vreo doua-trei palme, unde si-a ingropat iubita. A tinut-o acolo vreo luna. Se apropia vara. S-a gandit ca vin caldurile si mirosul l-ar fi putut da de gol. Trebuia sa actioneze mai inteligent. A "deshumat-o" si a bagat-o in cada plina cu multa soda caustica. A lasat-o asa, la macerat, o vreme si cand a ingropat-o, a doua oara, din frumoasa Camelia nu ramasesera decat resturi de tesuturi moi saponificate sub actiunea sodei, oase, unghii. Oasele lungi ale membrelor inferioare, avusese niste picioare pe cinste, nu le-a ingropat, ci le-a bagat intr-un sac de plastic si le-a aruncat in Dambovita. Celelalte resturi le-a lasat pamantului, care cu timpul le va inghiti. Pana atunci putea sa se duca la mormantul ei sa-i sopteasca vorbele dulci de amor de altadata. Idila "postmortem" a fost scurta. A curmat-o plutonul de executie.Evadatul, ucis de amantul nevestei
La marginea comunei Plopis, din judetul Satu-Mare, s-a descoperit de jandarmii care erau in patrulare cadavrul oribil mutilat al criminalului Vasile Sovrea, evadat in iulie din Penitenciarul Aiud. El avea capul zdrobit de lovituri date cu un corp dur, iar inima, gatul si plamanii erau mancati de caini. Identificarea lui s-a putut face numai dupa un tatuaj ce-l avea la mana dreapta. In urma cercetarilor facute de jandarmii din Surdesti, comuna natala a victimei, s-a dispus arestarea unui flacau din sat, Vasile Muresan. Vasile Sovrea, criminalul evadat din inchisoarea Aiud, fusese condamnat la munca silnica pe viata pentru dublu asasinat comis in 1928. Atunci l-a ucis pe un taran din sat, banuit ca intretinea legaturi de dragoste cu sotia lui. A comis si o a doua crima, careia i-a cazut victima insusi socrul sau. Acesta voise sa-si duca fiica acasa, deoarece Sovrea o batea si se purta salbatic cu ea. Fiind condamnat la munca silnica pe viata, Curtea de Apel i-a redus pedeapsa la 14 ani si l-a trimis la penitenciarul din Aiud. Aici, intr-o zi a primit o scrisoare de la un vecin care-i dezvaluia ca nevasta, ramasa singura acasa, traieste cu un flacau din sat. Gelozia a inceput sa-l roada si luni intregi Sovrea a facut planuri de evadare si de razbunare pana cand, intr-un moment de nesupraveghere, a reusit sa evadeze. Ajuns in comuna sa natala, dupa mai multe pribegiri de frica jandarmilor, care il urmareau, a trimis un baiat sa-l cheme pe Muresan, care se afla la carciuma comunei unde petrecea cu mai multi prieteni. Acesta, plecand la locul indicat de baiat, acelasi loc in care acum opt ani ocnasul evadat omorase pe alt rival al sau, s-a intalnit cu Sovrea. Acesta il astepta plin de ura si de gandul razbunarii. Primele cuvinte adresate amantului sotiei sale au fost: "Vreau sa beau cu tine!". Apoi a scos din buzunar o sticla cu tuica din care Muresan a tras o inghititura. In timp ce bea, Sovrea a inceput sa-i aduca invinuiri ca a cantat pe ulita ca sa dea semn jandarmilor. Apoi, reprosandu-i legaturile cu nevasta sa, l-a apucat cu o mana de gat, iar cu cealalta, in care avea o sapa, a vrut sa-l loveasca in cap. Muresan, mai puternic, i-a prins sapa si au tras amandoi pana ce s-a rupt coada. Atunci, Sovrea s-a aplecat dupa cutitul ce-l avea in tureatca cizmei. In acel moment, Muresan, care avea sapa cu jumatate de coada in mana, mai intai s-a aparat de o lovitura de cutit a adversarului, dupa care l-a lovit pe Sovrea in cap cu toata puterea. In urma acestei lovituri, Sovrea a cazut la pamant. Criminalul i-a mai dat o lovitura de sapa, zdrobindu-i capul si lasandu-l acolo, in mijlocul campului, prada cainilor. In drumul sau catre Parchetul din Satu-Mare, criminalul Vasile Muresan, care este in varsta de 21 ani, a fost bine primit pe la toate posturile de jandarmi pe unde a trecut; i s-a dat mancare si tuica, pentru ca a scapat lumea de cel mai periculos criminal al tinutului, care a dat atata de lucru autoritatilor. ("Universul" 10 septembrie 1936) RECOMPENSAIn drumul sau catre Parchetul din Stau-Mare, criminalul Vasile Muresan, care este in varsta de 21 ani, a fost bine primit pe la toate posturile de jandarmi pe unde a trecut; i s-a dat mancare si tuica, pentru ca a scapat lumea de cel mai periculos criminal al tinutului, care a dat atata de lucru autoritatilor