Istoria plânsului la Băsescu, de la origini până în prezent

Că a fost vorba despre tragedia poporului evreu, despre marinari şi familiile lor, de militarii români morţi în teatrele de operaţiuni, despre integrarea României în UE sau de sportivii olimpici români, şeful statului a avut pentru fiecare câte o lacrimă. Dar prima lacrimă vărsată în direct, în faţa camerelor de luat vederi, a fost pentru "dragă Stolo". Era în momentul când se pregătea să ajungă preşedinte. Şi de atunci, Traian Băsescu a tot plâns, arătând că este nu numai un preşedinte jucător, ci şi unul deosebit de simţitor, vorba lui Caragiale.

Traian Băsescu a plâns prima dată, în direct şi în public, în urmă cu cinci ani, când Theodor Stolojan a anunţat că se retrage din cursa pentru Preşedinţia României din motive de sănătate. Se întâmpla în octombrie 2004, iar Traian Băsescu era liderul PD. Imediat după discursul de retragere al lui Stolojan, Băsescu s-a ridicat în picioare, încercând să spună câteva cuvinte.

Dupa câteva momente de tăcere, Băsescu şi-a acoperit faţa cu mâna, pentru că începuse să plângă. "Stolo, îţi mulţumim pentru tot ce ai făcut, pentru dorinţa de a da o speranţă românilor într-o astfel de Românie", declara Băsescu. La scurt timp după ce a plâns că Stolojan se retrage, Traian Băsescu şi-a anunţat candidatura la Preşedinţia României.

Următoarea repriză de plâns s-a petrecut când Băsescu era deja preşedinte, în martie 2005, şi se afla la Washington, unde a vizitat Muzeul Holocaustului. "E greu să vorbeşti după ce ai văzut vagoane româneşti transportând evrei (în muzeu se află fotografii în acest sens) şi armata română conducându-i pe evrei la moarte în Transnistria." După aceste spuse, faţa i s-a întunecat şi mai mult şi în colţul ochilor i s-au ivit lacrimi.

În toamnă, Băsescu a vărsat iar câteva lacrimi. De data aceasta, marinarii au fost cei care l-au impresionat pe şeful statului, el însuşi fost marinar. Prezent în octombrie la festivitatea de deschidere a anului universitar la Academia Navală "Mircea cel Bătrân" din Constanţa, Băsescu a rememorat anii săi de studenţie. El le-a spus studenţilor, cu lacrimi în ochi, că "nimeni nu îşi iubeşte familia mai mult decât marinarul, pentru că trăieşte tot timpul cu dorul de soţie, de familie, de atmosfera de acasă."

LACRIMI PENTRU UE
Până la următorul plâns în public a trecut aproape un an. În iunie 2006, un militar român a fost ucis în Afganistan.
Traian Băsescu a mers pe Aeroportul Mihail Kogălniceanu, unde a aterizat aeronava cu trupul neînsufleţit al soldatului . Acolo a avut loc o slujbă de pomenire, iar când a rostit un discurs de doliu, şeful statului a vărsat şi câteva lacrimi.

Trec şase luni şi Băsescu plânge iar. Intra România în UE. Preşedintelui i-au dat din nou lacrimile când a vorbit despre generaţia tânără, care are acum şansa de a munci pentru ea însăşi într-o ţară liberă, spre deosebire de cei din generaţia sa, cărora li se spunea că au şansa de a construi comunismul.

"Eram emoţionat, nu am mai putut să citesc sfârşitul frazei - la 1 ianuarie 2007 - a trebuit să mă opresc că nu mai puteam. Cred că e un moment care emoţionează pe oricine, e un vis nou", şi-a explicat atunci Băsescu lacrimile ivite în ochi la anunţul Consiliului European care consfinţea statutul de membri ai UE pentru România şi Bulgaria.

De la intrarea României în UE, Băsescu a mai plâns peste doi ani, în august 2008, cu prilejul inaugurării Casei Olimpice de la Beijing a României. "Nimic nu e mai înălţător decât un sportiv epuizat, dar fericit, învingător. Aici, România este în competiţie cu lumea. Susţinătorul cel mai important al vostru, al sportivilor, este poporul român", a declarat Traian Băsescu cu lacrimi în ochi.




În octombrie, şeful statului va plânge din nou, dar pentru prima dată, nu în faţa blitzurilor şi a camerelor de luat vederi, ci în spatele unui microfon, invitat fiind la Radio România Actualităţi. Lacrimile lui Traian Băsescu au curs în amintirea marilor personalităţi ale ţării care au vorbit de la microfonul radioului public, iar momentul a fost confirmat ulterior de cei prezenţi în studiou.

"La Radio România s-a auzit... (pauză lungă - n.r.)... «Soldaţi români, vă ordon: treceţi Prutul»... (pauză, lacrimi - n.r.)", a continuat Băsescu emoţionat. "Aici s-au auzit... primele voci ale Revoluţiei... Pentru Radio România nu poţi avea decât recunoştinţă. Şi atât", a încheiat şeful statului, abia stăpânindu-şi emoţiile.

Şi-a revenit însă repede, răspunzând amuzat la întrebarea care-i sunt adversarii: "Uneori eu reuşesc să fiu un adversar redutabil al lui Traian Băsescu. Ştiţi, prin comportament". La câteva zile, preşedintele României plângea iar în public, la o ceremonie de comemorare a eroilor din cel de-al doilea război mondial.

PLÂNSUL DIN IRAK
Anul s-a încheiat, a venit 2009 şi şeful statului plânge din nou. În februarie, Traian Băsescu a fost la Budapesta, unde a fost invitat să depună o coroană de flori la mormântul eroilor români care au pierit în timpul luptelor pentru eliberarea Budapestei. Vizibil emoţionat, preşedintele a vărsat câteva lacrimi.

Ultimul episod lacrimogen pe anul în curs a avut loc înainte de alegerile europarlamentare de la 7 iunie. Mai exact la 4 iunie, la Talil, în Irak, unde şeful statului a participat la ceremonialul de încheiere a misiunii militarilor români. "Nu pot să nu amintesc eroii veniţi la datorie, parte din ei s-au recuperat, o parte vor rămâne toată viaţa cu tributul plătit pe pământul irakian alături de militarii coaliţiei.

Ce nu vom putea face niciodată, oricât le-am cinsti memoria... nu-i vom putea reda familiilor... Bogdan Hâncu şi pe Ioan Grosaru", a spus preşedintele lăcrimând şi întrerupându-şi de două ori discursul din cauza emoţiei.