Istorie romantata - Iubire si destin: Carol al II-lea si Zizi Lambrino

de Vartan Arachelian | 26 Noi 2005 • 00:00

O poveste de amor din secolul trecut care da batai de cap justitiei si azi. Jurnalul National va prezinta incepand de astazi, in serial, aceasta poveste de iubire.

Exista in istoria fiecarei mari iubiri o mitologie. Ea se naste, creste si devine amintire pentru a da intamplarii fondatoare caracterul unei redestinari. Asa a fost si in cazul iubirii dintre regele Carol al II-lea si Zizi Lambrino. O poveste de amor cu miros de levantica pe care v-o prezentam in serial incepand cu acest numar.

Undeva, in neobisnuitul sau roman "Lumea in doua zile", George Balaita avanseaza prin interogatia "poate incapea o lume intr-o lacrima ?" un adevar etern: cu disparitia fiecarui om moare inca o data lumea! Intrebarea si certitudinea sunt complementare, fetele aceleiasi monede, intim legate, ca mastile comediei si ale tragediei. Ceea ce le diferentiaza e doar o grimasa! Intr-o astfel de ambiguitate se afla povestea pe care o vom evoca aici. Ea a revenit in actualitatea romaneasca gratie unui barbat trecut de 85 de ani. Cu o filiatie recunoscuta de instante judecatoresti din strainatate, dar refuzata inca de cele din Romania, Mircea Lambrino, absent din tara sa de origine de sase decenii, s-a intors acasa. Despre domnia sa cititorii Jurnalului National au putut afla multe dintr-un amplu interviu publicat recent. Multi au fost surprinsi de asemanarea izbitoare a chipului sau cu cel al fostului Rege Carol al II-lea.

DRAGOSTE SI URA. Exista in istoria fiecarei mari iubiri o mitologie. Ea se naste, creste si devine amintire pentru a da intamplarii fondatoare caracterul unei predestinari. Desigur, intalnim si aici exceptii; dragostea la prima vedere e trecuta in randul patologiilor sentimentale si, in general, in lumea cu pretentii, povestile iscate de puseuri erotice irepresive sunt evitate; nu sunt de bon ton! Nu va temeti, amatori de telenovele, acolo unde nimic nu e de povestit, nici un autor nu da tarcoale. Insa amorurile regale sunt saci bogati cu graunte bune de macinat! Au fost la mare voga propulsate, mai ales de dialectica canonului romantic, de lupta mistuitoare dintre pasiune si datorie.

AMORURI SECRETE. O atractie speciala asupra ziaristilor si autorilor de literatura de larg consum a exercitat-o si viata secreta a regilor si reginelor Romaniei. "Oferta" cea mai generoasa a venit din partea lui Carol al II-lea. Era un om al timpului sau. Ii placea sa conduca masini de curse, sa piloteze propriul sau avion si, s-a spus, nu fara temei, ca a fost nu numai o data gata sa renunte la tron pentru o femeie; chiar a si riscat schimbul! Femeia fatala avea sa fie insa Elena Lupescu, cea de-a treia sotie a fostului suveran al Romaniei.

MODEL. In prefata cartii dedicate vietii bunicului sau Regele Carol al II-lea, publicata la Londra in 1988, Printul Paul Hohenzollern de Romania afirma ca iubirea acestuia pentru Elena Lupescu a rivalizat prin rumoarea internationala produsa o data cu parasirea tronului Marii Britanii de regele Edward al VIII-lea pentru doamna Simpson. Relatiile sentimentale ale fostului rege al Romaniei, scrie mai departe autorul, au ocupat o parte foarte importanta a vietii sale. Si, cum cine-mparte parte-si face, descendentul pe linie directa a lui Carol al II-lea afirma ca iubirea pasionanta a acestuia pentru Ioana Lambrino, prima lui sotie, e comparabila cu pasiunea care i-a facut celebri in lumea devoratorilor de povesti regale pe Carol si Elena (Magda) Lupescu. Greu de contrazis, mai ales ca relatia bunicilor a avut de toate: dragoste si ura intre parteneri, dar si rivalitati intre urmasii care-si disputa si azi legitimitatea succesiunii, inclusiv a unui tron care, pe masura trecerii timpului, devine din ce in ce mai indepartat!

COPIL. Printul Carol, la trei ani. Un baietel frumos, cu parul de aur

"AMORUL DIN PRIETESUG SE NASTE!". E greu de verificat afirmatia ca Ioana Valentina Lambrino, alintata inca din copilarie cu diminutivul Zizi, ar proveni dintr-o veche familie aristocratica de origine greco-bizantina. Parintii ei erau, daca ar fi sa dam crezare unei note informative din perioada logodnei sale cu Printul Mostenitor, odrasla capitanului Lambrino din comuna Liteni judetul Suceava si nepoata de frate a generalului cu acelasi nume. Tot asa, prin buna credinta acordata nepotului ei, ar exista un text nepublicat al Ioanei Lambrino in care ea isi aminteste de participarea la un spectacol cu scop filantropic organizat la Cotroceni unde l-ar fi vazut pentru prima data pe Carol.

CHIPES. Cercetand fotografiile vom fi de acord ca Printul arata exact ca-n povestile cinematografice pe care, de buna seama, le consumam cu totii. A fost impresionata de tinuta acestuia si de ...cizmele inalte, ofiteresti, care scartaiau la fiecare pas: "Gandeam ca aceasta era cea mai inalta forma de eleganta". Carol a fost un copil si un adolescent frumos, fotogenic! Prima data cand viitorii logodnici si-au dat seama de existenta lor reciproca, isi amintea Zizi, avea sa fie mai tarziu, cand el avea nouasprezece ani, iar ea saisprezece.

Se intampla la o petrecere gazduita de ilustrul om politic si arbitru al elegantei pariziene, cum era considerat de contemporani liderul Partidului Conservator, Alexandru Marghiloman. Probabil, gratie prieteniei dintre acesta si generalul Lambrino, fusese invitata si Zizi. Cei doi, continua nepotul evocand in sustinerea acestei ipoteze jurnalul nepublicat al printului Nicolae, fratele mai mic al lui Carol, au simtit o puternica atractie reciproca.

"Carol", scrie mai departe Paul de Romania, "era atunci amorezat lulea de o tanara, Ella Filitti". In curand Ioana avea sa-i ia locul. Vom reveni la povestea lui Carol cu Pasarica, asa cum isi alinta Printul iubita, dupa ce vom mai adasta urmarind dezvoltarea idilei dintre Carol si tanara moldo-greco-bizantina Ioana Lambrino. Dupa relatarile ei au urmat dese intalniri, mai degraba camaraderesti. Interesant e ca relatiile lor de prietenie n-au putut avansa. A intervenit sorocul plecarii lui Carol in Germania, la Potsdam, la regimentul prusac unde Hohenzollernii isi desavarseau prin traditie pregatirea militara.

DESPARTITI. Carol a pastrat in acest timp legatura epistolara cu fratele Ioanei, Ion (Lulu), dar interesul lui sentimental era captat de Pasarica. In absenta iubitului, Ella Filliti fusese obligata in urma interventiei energice a Casei Regale sa plece din tara. Iata un fragment dintr-o insemnare datata din 27 aprilie 1914, a doua zi dupa revenirea in tara, cand absenta ei ii produce tanarului Print o autentica suferinta wertheriana: "Cand ma gandesc cat de mult imi lipsesti, cum totul mi se pare pustiu de cand tu nu mai esti aici; tu erai totul pentru mine, fara tine totul mi se pare lipsit de viata si viata atat de inutila. Cand ma gandesc ca eram atat de fericiti impreuna, ca fericirea a trecut astfel pe langa mine si ca eu n-am putut intinde mainile s-o prind si, mai ales, s-o pastrez. Ma gandesc ca acum mai putin de un an te strangeam in brate si ne sarutam ca doi nebuni, ce ore incantatoare am petrecut atunci impreuna, se vor mai reintoarce ele?"

PASIONAT DE MASINI. Carol, la volanul masinii sale de curse, la Cluj, in anul 1925

Nu, ele nu se vor mai intoarce. Orizontul sufletesc al Printului va fi ocupat de prietenia cu Zizi; ea va evolua exact dupa traseul diagnosticat de unul dintre Vacaresti in "Primavara amorului". Dar despartirile, oricat de promitatoare pot fi prieteniile, sunt dureroase. Indragostitul nostru aflat la Sinaia, in pragul marelui razboi care bate la usa, nota: "Acum sunt atat de departe de tine, imi doresc atat de mult sa te am, sa te iubesc, asa cum stiu sa te iubesc. Tu esti pasiunea intregii mele vieti, niciodata, niciodata n-as putea uita clipele minunate petrecute alaturi de tine..." . Dupa cateva ore alaturi de "ramasitele Birjariei", numele de... cod al grupului de prieteni de ambele sexe al carui lider era viitorul Print Mostenitor, el revine la intimitatea jurnalului: "Seara a fost invitata la masa Cellica (Delavrancea - n.n.), dupa aceea, instalati in camera portocalie a Elisabetei, camera ce-mi aminteste unele dintre cele mai placute clipe trecute, am avut o discutie pe teme filozofice care mi-a facut mult bine. Si iata ca mi-am adus astfel aminte ca s-ar putea sa fiu chemat la carma tarii in toiul acestei cumplite furtuni prin care trecem. Pentru ca sufletul meu iti apartine pe de-a-ntregul, Pasarica, mi-au trecut tot felul de ganduri nebunesti prin minte. Ca dac-as rupe-o cu familia, pentru ca as avea puterea sa-i parasesc, ne-am putea casatori, tu ai putea deveni cu adevarat regina mea, iar visul acesta scump ar putea fi realizabil. Oh, te iubesc atat de mult,tu vei fi intotdeauna pentru mine un sprijin chiar de departe fiind, numai tu esti aceea care ma incanti."

AMOR ORBESC. Cititorii nostri stiu, chiar daca nu li s-a intamplat, cat de orbi devin indragostitii, iar dragostea face ochiul mintii sa bata departe! Deocamdata, Zizi e doar o prietena. Dar atat de lucida! Cel putin asa o descopera mult mai tarziu citindu-i in exil cartea pe care ea o va publica la Paris, dupa razboi: "Femeie cu cap, Zizi Lambrino nu se lasa ametita de alcoolul erotic al cuvintelor. (...) Comentand o scrisoare (a Printului - n.n.) Zizi Lambrino scrie: Tonusul scrisorii parea inca acel al unei camaraderii. Inima lui Carol era, cu toate acestea, mult mai inaintata pe drumul dragostei, mult mai prinsa decat isi dadea seama". Si conchide Seicaru: "observatia era exacta, ca diagnosticul fara gres al unui medic, dovada ca Zizi Lambrino nu-si pierduse capul."

DRAGOSTE LA VREME DE RAZBOI. In urmatorii doi ani in care Romania ramane intr-o "neutralitate activa", Carol si Zizi vor petrece mult timp impreuna. Mai ales in grupul de prieteni din jurul printului; ceea ce fusese Birjaria se refacea continuu, ca un organism viu, iar escapadele se mutasera la Bucuresti in jurul lacului Herastrau, o zona mlastinoasa inca, pe care insa imaginatia generoasa a tinerilor o asemanau cu celebra laguna venetiana. (Poate ca in amintirea tineretii sale aceste zone salbatice vor deveni sub domnia sa de o frumusete peisagistica neasemuita!)

PORTRET. Exuberant, certaret chiar, ca un veritabil gondolier, inalt, slab, blond, cu ochi inteligenti, vioi, Carol are toate atuurile necesare unui cuceritor. Ce sa mai spunem de stirpea sa regala! Nu stim in ce masura Zizi a fost victima tanarului si nu a blazonului! si apoi ce a cantarit atat de mult in alchimia pasiunii frumosului print pentru fata asta scunda, foarte bruneta?

ISTORIE. Cu putin inainte de intrarea Romaniei in razboi, in august 1916, capitanul Lambrino moare. Probabil ca aceasta nenorocire de familie avea sa-l impresioneze pe Carol. Dar si starea de panica ce-i va fi dat tarii sa traiasca la putina vreme dupa intrarea ei in razboi. Porniti cu lautarii in frunte sa escaladeze muntii care despartisera micul regat de la Dunare de provincia sa transcarpatica, trupele romane, decimate, aveau sa faca repede pasul inapoi; carnagiul de la trecatori era urmarit cu sufletul la gura, iar atacurile aeriene la care Bucurestiul era supus la ore fixe de un dirijabil german vor semana panica in toate straturile sociale.

FLUCTUATII EMOTIONALE. La vreme de razboi, se stie, licitarea excesiva a emotiilor are efecte neasteptate. Din spovedania facuta Jurnalului la pierderea Ellei Filitti, intelegem ca printul nu mai avea nevoie si de povara grijilor produse de debutul nefast al campaniei militare! In timpul unui astfel de atac aerian, isi aminteste Zizi Lambrino, la 25 septembrie cand cei doi luau ceaiul, s-a petrecut minunea: prietenia s-a transformat in atractie erotica! Cinci zile mai tarziu, inainte ca Printul sa paraseasca Bucurestiul pentru a se alatura regimentului sau, Opt Vanatori de Munte, ea i-a inmanat o scrisoare adresata fratelui aflat in zona frontului.

RESEDINTA. Castelul Peles, resedinta regala din Sinaia

PRIBEGIE. Poate din cauza insecuritatii din Bucuresti, poate pentru a scurta despartirea, familia Lambrino, ca multe alte mii de familii bucurestene, se alatura exodului spre Moldova. Spectacolul refugiului e o tragedie colectiva! La Tecuci, tanara incearca sa fie de folos intr-un spital, dar, cum tavalugul frontului trecuse in Moldova, familia ei va continua bejenia spre Iasi. Mai ales ca aici, pus la adapost de mersul tragic al razboiului, se afla si printul mostenitor al Coroanei Romaniei. Suferintele pribegiei, se intelege, sunt inegal suportate de refugiati. Zizi, iubita lui Carol, e o privilegiata. El o plimba cu masina, fac pasiente si-i da... lectii de istorie.

Cum Carol fusese elevul inteligent al profesorului Iorga, lectiile de istorie tinute Ioanei erau tot atat de pasionante ca si cele de dragoste! Acum vor fi unul pentru altul, ea Baby sau Zucki, el Boy, Boyky sau Boyscki. Intr-o epistola in engleza avem o astfel de marturie: "Draga Baby, esti atat de dulce si eu te iubesc asa!" Scrisorile de dragoste trimise Ioanei (Zizi) Lambrino au azi, mai ales dupa revolutia sexuala, un aer desuet, dar si insemnarile incredintate jurnalului, care se refera la avatarurile amoroase ale printului, sunt datate. Asta nu inseamna ca sinceritatea sa sentimentala trebuie pusa la indoiala, numai ca excesul de efuziune a comunicarii cu persoana iubita dovedeste o gresita educatie sentimentala.

UN IUBITOR DE FEMEI. Unii au pus aceasta, ca si simpatia pentru ideile de stanga, pe seama preceptorului avut in adolescenta care avea o orientare sexuala... feminina! Poate. Mai degraba inclin sa cred ca Printul Carol iubea nu o anumita femeie, ci Femeia, retorica sa sentimentala nu era, dupa cum vom vedea, individualizata, punctuala, cu o adresabilitate precisa. De aici, poate, si "amneziile"care se astern repede peste iubirile care i-au fost interzise.

O CASATORIE STANJENITOARE. Sa reluam insa, dupa aceasta scurta paranteza, firul povestirii noastre. Pe cand tinerii, aflati in fascinantul univers al iubirii lor, isi celebrau fericirea indiferenti la grijile razboiului, perechea regala era supusa presiunilor insuportabile produse de mersul evenimentelor militare. Sperantele romanesti erau grav contrazise. Nu e greu de presupus cum avea sa cada in aceste imprejurari nefericite vestea adusa de primogenitura lor!

Cand Carol, povesteste Ioana Lambrino, a anuntat intentia de a se casatori, o tacere stanjenitoare s-a asternut asupra intregii familii domnitoare. In cartea pe care avea s-o publice mult mai tarziu si dupa multe peripetii, Ioana Lambrino fixeaza scena aceasta intr-o seara de iunie 1918. Era anturata de doi prieteni cand Carol, pe neasteptate, a venit s-o vada si i-a povestit scena abia petrecuta. Luand-o deoparte a ce- rut-o de sotie. "Am un singur vis", ar fi spus Principele Mostenitor, "sa fim impreuna toata viata!". Dupa aceasta declaratie, cei doi, conform traditiei, si-au pus inelele de logodna.

LES JEUX SONT FAITS! Zarurile fusesera aruncate. Carol, in varsta acum de 25 de ani, sfida angajamentul cu care fondatorul dinastiei romane se legase fata de noua lui patrie, ca nici un vlastar al Casei Regale nu se va casatori in familiile romane. Era de notorietate felul in care a fost sanctionata povestea de dragoste dintre printul Ferdinand si Elena Vacarescu! Si totusi...