Japonia din inima Bucureştiului

Am fost acolo, am văzut, am admirat, m-am implicat, am descoperit, am învăţat, am râs, m-am distrat. Despre câte dintre activităţile noastre putem să spunem toate acestea? Nu cred că sunt foarte multe. Dar duminica trecută am participat la un eveniment care a însumat toate acestea şi poate şi mai mult: Festivalul japonez "Michi Biraki".

Organizat de studenţii Secţiei de Japoneză a Universităţii Bucureşti, cu sprijinul Ambasadei Japoniei la Bucureşti, a Asociaţiei Profesorilor de Limbă Japoneză din România, a Colegiului Naţional "Ion Creangă" din Bucureşti şi a Universităţii "Dimitrie Cantemir", evenimentul a avut loc la Grădina Botanică din Bucureşti şi a fost o adevărată surpriză.

Pentru cei care au fost destul de harnici încât să se trezească de dimineaţă şi să vină la deschiderea festivalului, prima surpriză a fost chiar prezenţa invitaţilor de onoare ai ceremoniei de deschidere: rectorul Universităţii Bucureşti, prof. dr Ioan Pânzaru, şi ambasadorul Japoniei în România, ES domnul Natsuo Amemiya. Aceştia au asistat cu interes la dansul tradiţional japonez din deschidere.

După discursurile de rigoare, studenţii secţiei şi-au transmis mesajul de "Bun venit!" tuturor vizitatorilor, apoi workshop-urile şi demonstraţiile au început. Ambasadorul şi rectorul au asistat şi ei la unele dintre acestea, declarându-se în special impresionaţi de aranjamentele de ikebana şi de decoraţiunile de origami. Şi, după ce s-au îndemnat unul pe altul să cânte la karaoke, au degustat puţin sushi preparat chiar în faţa lor. "Mmm! E foarte bun! Aproape ca în Japonia!", a exclamat Excelenţa Sa.

DE TOATE PENTRU TOŢI
Chiar dacă a fost vorba despre prima ediţie a festivalului, studenţii români s-au arătat a fi profesionişti şi au pregătit un program menit să satisfacă toate gusturile, pentru ca sutele de oameni care au vizitat Grădina Botanică în acele ore să fie atraşi de activităţile cu temă japoneză şi să se implice activ.

Cei mici au fost în special impresionaţi de atelierele de origami (arta plierii hârtiei) şi de kirigami (arta obţinerii de figurine din hârtie tăiată), unde au învăţat cum să confecţioneze un câine, un cocor şi chiar figurine mai dificile. Atelierul de washiningyo (confecţionarea de păpuşi din hârtie) a fost vizitat în special de fetiţe.

De asemenea, atelierele de anime şi manga au fost şi ele pline de copii dornici să înveţe să deseneze sau să admire personajele preferate. "Mami, mami, vreau ca mâine, la ora liberă, să le vorbesc colegilor despre festival! O să iau cu mine tot ce am făcut aici şi o să le arăt. Poate o să-i învăţ şi pe ei!", a exclamat încântat un copil în timp ce se uita mândru la figurinele de origami şi kirigami lucrate cu mâinile lui.

Deşi destinate mai mult adolescenţilor sau adulţilor, la atelierele de shodő (caligrafie japoneză) şi la minicursul de japoneză tot copiii au fost starurile. Profesorii japonezi au fost plăcut surprinşi că, la cursurile de caligrafie, copiii erau aceia care făceau un caracter de câte ori era nevoie pentru a ieşi perfect, iar la minicursul de japoneză ei erau cei mai receptivi şi reţineau cel mai uşor cuvinte şi expresii. Iar părinţii, de pe margine, cereau informaţii despre dificultăţile învăţării limbii japoneze şi despre locurile unde se poate studia.

Foarte multă lume s-a arătat interesată şi de ikebana (arta aranjării florale). Mai ales femeile erau dornice să înveţe regulile aranjamentelor şi să încerce ele însele să facă un astfel de aranjament. Nici bărbaţii nu s-au lăsat mai prejos, mulţi dintre ei manevrând florile cu foarte mare dexteritate.

Bărbaţii s-au arătat interesaţi şi de atelierul de ambalare a cadourilor în stil japonez - furoshiki -, cărţile şi sticlele, de exemplu, devenind astfel daruri preţioase. Ei au fost cei mai curajoşi şi dornici să încerce să împacheteze mai ales sticlele cu vin, pentru că, spuneau ei: "De, suntem bărbaţi şi cam genul ăsta de cadouri facem noi".

Tot aceştia au fost printre primii care s-au lăsat provocaţi să îmbrace un costum tradiţional japonez, yukata. Studenţii au pregătit o serie de astfel de costume pentru cei care au vrut să vadă cum le-ar sta îmbrăcaţi atât de diferit de hainele lor obişnuite şi să facă o fotografie. Iar cea mai mare îmbulzeală era la yukatele de bărbaţi.

Asta nu înseamnă că femeile nu au fost şi ele active. La atelierul de sushi, de exemplu, ele au pus întrebări, au cerut reţete, informaţii despre ingrediente, ce fel de ustensile le trebuie şi cum să facă, au degustat şi au fost absolut încântate. "Trebuie să încerc şi eu aşa ceva!"
La karaoke şi la dans au venit în special adolescenţii, dornici să intre în ritm.

Spirit japonez
Studenţii au ales această perioadă din an pentru prima lor ediţie a festivalului, pentru că e primăvară şi pentru că una dintre sărbătorile cele mai frumoase ale japonezilor tocmai s-a încheiat: Hanami (sărbătoarea privitului florilor de cireş). Astfel, ei au vrut să marcheze această perioadă în care spiritul japonez se reîntoarce la natură şi la tradiţie şi au dorit să îl transmită mai departe şi românilor. Şi, pentru că au vrut să dăruiască ceva din acest spirit japonez nu numai trecătorilor de duminică din Grădina Botanică, ei au avut o iniţiativă demnă de lăudat: au organizat o tarabă la care s-au vândut diverse lucruri create chiar de ei, precum kusudama (figuri elaborate din hârtie), washiningyo, hashiire (suport de beţişoare), diverse figurine din origami şi sushi, toate la preţuri rezonabile, iar fondurile strânse vor fi donate unui centru de plasament din Bucureşti.