Judecata cu balanta rupta

INCONSECVENTA - Instantele romanesti interpreteaza legea dupa ureche Un contract de leasing imobiliar care are prevazut o clauza irevocabila de vanzare-cumparare nu ar trebui sa dea batai de cap partilor implicate. Atat timp cat statul roman a fost partener in aceste contracte totul s-a derulat conform planului. Datele problemei s-au schimbat radical atunci cand pe firul afacerii au aparut "investitori strategici".

OSCILATIE. Hotararile judecatoresti in dosarele de leasing s-au ghidat dupa principiul "hais-cea", in functie de interese

Privatizarea facuta de catre FPS trebuia sa insemne atragerea unor investitori seriosi, vanzarea pachetelor de actiuni trebuind sa fie profitabila. Printre societatile de care statul s-a debarasat se numara si SC FORTUNA SA Bucuresti, si SC BANAT-COM SA Resita. Aceste doua societati au un numitor comun: dispuneau de zeci de spatii comerciale. De-a lungul timpului, aceste spatii au facut subiectul unor contracte de leasing imobiliar, conform Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr. 88/1997. Conform acestei ordonante, in momentul in care se achitau toate ratele lunare (redevente, cum se numesc in limbajul de specialitate), cumparatorul intra in posesia spatiului, in cazul in care isi exprima aceasta optiune. Evident, toti cei care au investit in aceste spatii au dorit ca la expirarea contractului sa intre in posesia lui. Numai ca, intre timp, FPS a vandut pachetul de actiuni pe care il detinea la cele doua firme, iar noii actionari au refuzat sa incheie contractele de vanzare-cumparare. De aici a inceput calvarul unor oameni de buna-credinta, care au ajuns sa-si piarda agoniseala pentru a-i imbogati pe altii. Acest calvar se numeste justitie. Contractele de leasing sunt standard si, ca urmare, sentintele date de instante in aceste dosare ar fi trebuit sa fie identice. In realitate, situatia sta cu totul altfel, pentru ca fiecare judecator are viziunea despre ce inseamna un contract care nu lasa loc de interpretari.

INVESTITORUL. SC FORTUNA SA s-a desprins din fosta Intreprindere de Legume Fructe Bucuresti si a devenit mostenitoarea tuturor spatiilor din Sectoarele 2, 3 si 4 la care s-a mai adaugat si Depozitul de la Afumati de 130 mii mp. FPS a decis sa vanda la 26.04.2000 catre SC NERGRUP SRL Bucuresti pachetul de 54,96% din actiuni, a carui valoare ajungea la putin peste 49 de miliarde de lei. Astfel, patrimoniul FORTUNA a ajuns pe mana unei firme infiintate de catre israelianul Meir Zion Nehoray la 28.03.2000, cu o luna inaintea castigarii licitatiei. Contractele de leasing incheiate cu FPS de cateva societati comerciale anterior licitatiei s-au derulat in continuare, redeventele fiind platite la timp. Numai ca la expirarea termenului de leasing SC FORTUNA SA, pastorita acum de catre NERGRUP, a refuzat sa incheie contractele. In urma mai multor procese, Tribunalul Bucuresti a obligat societatea sa respecte clauzele contractuale, respectiv, incheierea contractelor, dar ulterior Curtea de Apel Bucuresti a intors radical sentinta, hotarand evacuarea firmelor implicate. Singura salvare a acestor firme o reprezinta Inalta Curte de Casatie si Justitie, pentru ca, de curand, printr-o modificare legislativa, hotararile Curtiilor de Apel in astfel de dosare pot fi atacate la instanta superioara. Tardiv, pentru multe asemenea societati.

TACTICA. Pe 29.09. 1998, inainte de achizitionarea pachetului majoritar de actiuni de catre NERGRUP, SC Romania Adrian Company SRL a incheiat cu FORTUNA un contract de leasing cu respectarea, la expirarea contractului, dreptului de optiune al utilizatorului. SC Romania Adrian Company SRL a ales sa cumpere spatiul in care investise, dar noua conducere a SC FORTUNA a taxat societatea cu o reindexare conform ratei inflatiei. Trebuie precizat ca acest lucru nu s-a intamplat cat timp FPS a fost actionarul majoritar, pentru simplul motiv ca aceasta indexare fusese prevazuta in contract. Astfel, s-a ajuns la proces. Expertizele contabile dispuse de Tribunalul Bucuresti in acest caz arata ca nu exista nici un act normativ care sa impuna calcularea inflatiei automat. Totodata, expertii au mai constatat ca sumele pretinse de catre FORTUNA au fost eronate si neconforme cu metodologia in vigoare. In acest raport s-a mai precizat ca dupa preluarea firmei de catre NERGRUP, SC FORTUNA SA a elaborat un procedeu prin care rata inflatiei aplicata s-a majorat exponential fara nici un suport legal, ajungand pana la 1.400%. Tribunalul Bucuresti a dat castig de cauza SC Romania Adrian SRL, dar contrar acestui raport, pierde la Curtea de Apel Bucuresti, care decide evacuarea. In aceeasi situatie s-au mai aflat alte trei societati carora Tribunalul Bucuresti le-a dat castig de cauza, iar Curtea de Apel Bucuresti a hotarat evacuarea, sentinte ramase definitive.

INDEXAREA INDEXARII. Cel mai interesant caz este cel al SC IORDACHE COM PROD SRL, societate care avea incheiate cu FORTUNA doua asemenea contracte pentru doua spatii diferite. Absurdul justitiei a facut ca in dosarul nr.16.737/2002, deschis pentru unul dintre spatii, Tribunalul Bucuresti sa oblige FORTUNA sa semneze contractul de vanzare-cumparare, iar pentru celalalt spatiu, acelasi Tribunal, in dosarul nr.16.738, a hotarat evacuarea. Trebuie mentionat ca singura diferenta dintre cele doua contracte consta in adresa spatiului si valoarea contractului, argumentele celor doua parti pe parcursul proceselor fiind aceleasi. Raportul de expertiza contabila judiciara a stabilit ca FORTUNA a decis de la sine putere ca SC IORDACHE SRL mai are de plata sume imense si ca s-a ajuns la situatia de indexare a indexarii. Iordache a refuzat facturile pe care FORTUNA le trimitea si care erau legate de indexare, continuand sa plateasca ratele fara intarzieri. Ca sa dea o nota de legalitate la ce urma sa faca, FORTUNA nu a mai emis facturi fiscale pentru perioada noiembrie 2001-martie 2002, cu toate ca, in luna octombrie 2001, Iordache achitase toate ratele in avans. Cererea de evacuare, ca si in celelalte cazuri, a fost admisa urgent de catre instante tocmai pentru ca FORTUNA sa nu plateasca anticipat sute de milioane reprezentand taxa judiciara de timbru.

RASPANDIRE. Cazul firmelor bucurestene nu este singular, fapt ce arata ca aceasta situatie a devenit un fenomen. In 2002 FPS decide sa vanda cele 40% din actiunile pe care le detinea la SC BANAT COM SA Resita. In 24.07.1998, cand FPS inca detinea BANAT-COM, SC DAVE SRL a incheiat un contract de leasing imobiliar cu clauza irevocabila de vanzare cu SC BANAT-COM SA. La fiecare rata achitata, ca si la expirarea contractului, administratorul societatii si-a exprimat in scris optiunea de a achizitiona spatiul. A aflat cu stupoare ca acest contract nu poate fi incheiat, deoarece mai are de achitat 460 de milioane de lei. Cum era firesc, DAVE s-a adresat justitiei. Tribunalul Caras-Severin a dat castig de cauza reclamantei si a obligat BANAT-COM sa incheie contractul de vanzare-cumparare. S-a motivat ca indexarile nu pot opera retroactiv, ci numai pentru viitor, demonstrandu-se astfel ca noua conducere a BANAT-COM a pretis indexari ale unor redevente deja indexate. BANAT-COM a atacat sentinta Tribunalului Caras-Severin la Curtea de Apel Timisoara care, spre deosebire de instanta bucuresteana, a mentinut decizia, hotarand incheierea contractului. Numai ca sentinta Curtii de Apel nu poate fi pusa in aplicare din urmatorul motiv: executorul judecatoresc pretinde ca nu poate pune pixul in mana nimanui cu forta sa semneze un contract. Asa ca DAVE a ajuns sa se judece in prezent la Inalta Curte de Casatie si Justitie pentru punerea in executare a sentintei. Alte cinci societati au actionat BANAT COM in judecata pentru acelasi motiv, dar numai doua dintre ele au castigat la Tribunalul Caras-Severin, restul gasindu-si dreptatea la Curtea de Apel Timisoara.

SIMILITUDINI

Nu mai putin lipsit de importanta este faptul ca NERGRUP are datorii pe anul 2003 de peste 72 de miliarde de lei, iar firmele lui Costel Ciobanu de peste 30 de miliarde. Disponibilizarile masive din firmele privatizate au fost facute cu buna-stiinta. La SC FORTUNA SA Bucuresti lucrau 368 de angajati in 1999, pentru ca anul trecut sa-i mai desfasoare activitatea doar opt. Firma resiteana SC BANAT-COM SA inregistreaza si ea acelasi "progres". In anul 1999, aici lucreau 65 de angajati, pentru ca in 2003 sa mai figureze doar doi.