Jurnal de calatorie - Fortareata coruptiei de la malul Caspicei

Azerbaidjan : dictatura petrolului si a caviarului

"Din curve nu se pot naste soldati buni pentru aceasta tara! De aceea trebuie sa luptam impotriva traficului de persoane!", racneste oficialul, de la inaltimea podiumului pe care si-a asezat scaunul. Este seful departamentului politienesc ce are menirea sa combata infractiunile grave in aceasta fosta republica sovietica.

ISTORIE. Negutatorii isi fac veacul pe stradutele orasului vechi

Suntem in capitala tarii, pe malul Marii Caspice, intr-o cladire ce are o faima sinistra, comparabila, poate, cu cea a beciurilor securitatii din perioada comunista in Romania. Este decembrie 2004 si ne aflam in Baku, Azerbaidjan, una dintre cele mai corupte tari din lume, conform rapoartelor publicate de catre Transparency International. O fosta republica sovietica unde petrolul, cultul personalitatii, marile corporatii multinationale, saracia si mentalitatile invechite ale oficialilor se intersecteaza si creeaza o lume dura.

PETROLUL SI MAREA. Mirosul ascutit de pacura nu pare sa-i deranjeze pe tinerii care se plimba pe faleza orasului Baku in aceasta zi de decembrie. Soarele este undeva deasupra marii si arunca o lumina blanda asupra padurii de sonde petroliere ruginite, abandonate, care se itesc nu foarte departe de tarm. Sondele, ca si vasele petroliere ale caror siluete se misca incontinuu la orizont, sunt cea mai importanta sursa de bani pentru aceasta tara in care locuiesc aproape 8 milioane de oameni, majoritatea musulmani. Tot ele sunt si sursa mirosului de pacura si a mareei negre ce se apropie de faleza.

Marea Caspica seamana aici cu un canal de scurgere dintr-o rafinarie. Poti sa privesti in apa ore in sir, nici o vietate marina nu se va ivi aproape de tarm, din valurile incremenite in petrol. Vazut de la distanta, peisajul se aseamana cu o gravura in care oameni si sonde sunt imprimati in petrol. Pare o varianta imblanzita a scenelor de cosmar filmate dupa catastrofa Exxon Valdez. Imaginea este, din cand in cand, tulburata de rasetele baietilor ce se plimba tantosi pe faleza si isi arata mandri dantura imbracata in aur. Nu stiu daca dintii imbracati in aur sunt o veche traditie azera sau un semn ca Hollywood-ul si cultura hip-hop si-au facut adepti si in Azerbaidjan.

Din loc in loc, pe faleza, se ivesc si capete acoperite cu sepci inscriptionate cu Red Sox, Miami Dolphins, Chelsea sau cu orice alta echipa din campionatele americane sau englezesti de baseball sau fotbal. Sepcile sunt muncitorii straini, o mare parte americani, care lucreaza in industria petroliera, pentru marile corporatii active in Azerbaidjan. Acestia vin in tara, aduc capital, exploateaza petrolul si, uneori, se si stabilesc aici.

NEVESTE SI STURIONI. "Daca-ti cauti nevasta, aici e locul potrivit. Uite, eu am luat-o pe ea, ne-am casatorit acum cateva luni. E ascultatoare, face mancare si totul e super." Aceste cuvinte imi sunt adresate de catre un muncitor burtos, un strain, care lucreaza pentru una dintre marile corporatii petroliere. Ne aflam intr-unul dintre restaurantele din orasul vechi, zona centrala a Baku, iar burtosul sta la masa cu o tanara azera, cu ochii migdalati. Femeia nu schiteaza nici macar o grimasa cand proaspatul sot vorbeste despre ea ca despre o marfa. Acesta isi da seama, intr-un final, de gafa facuta si, incercand sa dreaga busuiocul, spune ca femeile azere ne prefera pe noi strainii "fiindca le tratam mult mai bine decat barbatii locali".

Vocea petrolistului insensibil se estompeaza insa pe masura ce chelnerii ne servesc varietatile de sturion delicios. Azerbaidjanul este tara sturionului si a icrelor negre. Aceste produse sunt cotate foarte bine pe toate pietele lumii, de la Londra la Tokyo, cel mai bun caviar este caviarul de Marea Caspica. Localnicii spun insa ca, din cauza poluarii, sturionii nu mai sunt in numar atat de mare. Si braconajul este o problema. Jurnalele tv sunt impanzite de stiri privind traficul ilegal de caviar. Sturionii sunt pescuiti ilegal si, dupa ce sunt incarcati in camioane frigorifice, iau calea Rusiei.

ORASELE DIN BAKU. Baku este construit in jurul unei vechi cetati orientale unde arabescurile, foisoarele, vanzatorii de covoare si antichitati te fac sa te simti ca in cele 1001 de nopti ale Seherezadei. Comercianti abili, azerii te imbie la fiecare pas sa le cumperi covoarele si tesaturile. Ajunge o privire mai lunga aruncata asupra vreunui obiect expus si ai incaput pe mana vanzatorului care aproape te sileste sa-i cumperi marfa.

Dincolo de zidurile cetatii incepe orasul modern. Cladiri vechi, construite la inceputul secolului trecut, in timpul primului boom al petrolului si inainte de venirea sovieticilor in aceasta parte a lumii, rasar dintre zgarie-norii "made in Azerbaidjan" care se inalta in ultimii ani.

Azerii sunt foarte mandri de capitala lor. Multe dintre cladirile vechi au fost construite de catre arhitecti italieni, francezi sau germani adusi aici de catre tarani, localnici care au gasit petrol in curtea din spatele casei, in jurul anului 1900. Povestea favorita a localnicilor infatiseaza un astfel de taran care a ajuns bogat peste noapte si a fost convins de liderii religiosi ai cultului din care facea parte ca va trai atat timp cat va construi ceva. Asa ca taranul, considerat acum un tata al orasului, a construit foarte mult. La un moment dat, prea mult. Localnicii spun ca s-a ajuns la situatia ilara ca locuintele construite de acesta sa ramana goale deoarece nu avea cine sa le ocupe. Lucruri ciudate se intampla insa si in zilele noastre in Baku. Azerii spun ca primarul lor a luat-o razna. Construieste fantani arteziene peste fantani arteziene, desi orasul nu sta foarte bine cu apa potabila. Mai mult, ei zic ca mai mult de 80 la suta din apa folosita pentru aceste fantani se pierde din cauza vanturilor ce matura in permanenta capitala azera. Dar primarul mai are o fixatie care ma duce cu gandul la Romania: planteaza palmieri.

Nota: Autorul a calatorit in Azerbaidjan si Georgia in calitate de trainer pentru jurnalism de investigatie in cadrul unui program al International Center for Journalists.

PORTRETE

Dupa cum mentionam la inceput, Azerbaidjanul este una dintre cele mai corupte tari ale lumii. Fostul presedinte, Heidar Aliyev, fost kaghebist si sef al serviciului secret din Azerbaidjan in timpul Uniunii Sovietice, a murit la sfarsitul lui 2003 si i-a lasat tara mostenire fiului sau, Ilham Aliyev. Semnele coruptiei si ale unui exacerbat cult al personalitatii se vad peste tot. Pe principalele bulevarde din Baku sunt expuse panouri imense din care fostul presedinte inca zambeste din mijlocul unor copii sau din fata drapelului cu semiluna azer. Aeroportul din Baku si strazi numeroase in capitala si in tara poarta, de asemenea, numele lui Heidar Aliyev. Numele celor doi, tata si fiu, apar insa si intr-un proces ce s-a aflat pe rol la un tribunal din New York, ei fiind acuzati de implicare in acte majore de coruptie in domeniul petrolier.

GEORGIA

"Vreau sa plec de aici. Am prieteni care au plecat in Germania si o duc bine. Aici, in cativa ani petrolul o sa se termine si atunci o sa fie vai si amar de capul nostru", imi spune un sofer de taxi, fost boxer, care este nemultumit de situatia din tara sa. Are dreptate. Economia Azerbaidjanului se bazeaza aproape in exclusivitate pe petrol si petrolul se va termina odata si odata. Parerea taximetristului este impartasita de foarte multi dintre tinerii cu care am stat de vorba. Ei spun ca presedintele conduce cu mana de fier. Mai spun ca ultimele alegeri au fost o mascarada si ca Opozitia a fost redusa la tacere de presedintele Aliyev. Aceiasi tineri se uita insa peste granita, in Georgia, unde o revolutie recenta pare a fi instaurat democratia.