Jurnalul lui Adrian Păunescu – necesitate, şansă, condamnare (21)

19 septembrie 1986, Bucureşti
Înţepături şi transparenţe superficiale
Plec, seara, cu tata, la doctorul Florin Brătilă la cabinet. Îi pune ace, pentru durerea mâinii drepte, dar fără efect. Mai era pe acolo şi domnul M. Felăr, „castravetele murat”, cum i-a zis A.P., când l-a văzut prima oară şi i-a venit acru în gură, de câtă aciditate a văzut în faţa sa. Chestiune pe care i-a spus-o însuşi „castravetelui”. Lui A.P. îi e rău. Florin Brătilă îi pune 12 ace numai în urechea dreaptă, vreo 6 în mână şi alte câteva în cap.

Domnul C., cunoscut picador bucureştean de fuste, nu vrea să se lase mai prejos faţă de scriitorul A., după ce, astă-toamnă, a fost doar spectator trist şi incapabil la o aventură fascinantă a literatului cu o fiică de general de Securitate. Prinzând curaj, C. ia o atitudine cu ochii întredeschişi, de Don Juan pitic, ba cu un cal de asistentă medicală plină de tupeu, ba cu o tânără elevată (după care e mort), ba cu o ciudată de la Minister, pe care a şi chemat-o azi la el la serviciu. Imediat, a luat-o de braţ, s-a autoinvitat la telefon la A. acasă şi s-a dus la masă, să-i arate amicului care e mai afemeiat dintre ei doi. Salam, roşii, caşcaval, vin alb, apă minerală şi fasole bătută, şuncă şi găluşti cu prune. Domnul C. a luat-o dintr-odată la pupături pe doamna cea grea(seiată).

A. i-a lăsat în bucătărie să se cureţe tandru în trompele lui Eustachie şi să-şi facă alte de-astea. Domnul C. a cântat preoţeşte, a dansat ungureşte, a vorbit englezeşte, aşa cum (nu prea) ştie el, a făcut de toate, amuzant, numai că un personaj cu atât de puţină profunzime, care nici măcar nu a dus până la capăt aventura cu femeia despre care am vorbit, nu e durabil. Individul e simpatic, dar te saturi repede de el, pentru că poantele sunt realizate cu acelaşi tip de mişto trivial. Când s-a lăudat că e campion regional la tenis de masă, l-am bătut cu 21 la 13, dar mă bucur că n-a rupt masa, când s-a aruncat pe burtă să ia o minge de la fileu.

La 12 punct noaptea, îi termin redresarea prin masaj Shiatsu lui A.P. şi plec la culcare. Astăzi nu prea au avut efect nici acele doctorului Brătilă, nici presopunctura mea. Poate mai încolo o să-i facă bine supozitoarele cu fenilbutazonă şi algocalmin, puse cu măiestrie de specialistul casei şi primite cu multă satisfacţie de beneficiar: „‘tu-i cucuruzu’ mă-sii!”

La Televiziunea Bulgară îl vedem, mai devreme, pe liderul sovietic Mihail Gorbaciov, în discuţii incredibil de lejere cu lumea din stradă, apoi la o conferinţă pe tema agriculturii, scene care ne fac să ne frecăm la ochi: câţiva stăteau cu spatele la el, alţii îi luau vorba din gură, el însuşi îşi rodea ochelarii. „şmecher mare”, spune A.P. neîncrezător. şi eu cred că schimbarea-i doar de suprafaţă. Oricum, dacă e să fie, dezgheţul nu poate veni decât de unde a venit şi îngheţul, tot de la Moscova.

De la Mircea Angelescu aflăm că portarul Moraru a luat, la Tirana, un gol cum se vede foarte rar, mingea trecând pe sub el, pe toată lungimea trupului, un metru şi ceva, până să ajungă la vârful de atac care a înscris. Partida nu s-a transmis la televizor. Încă o filă de glorie pentru TVR.

Citește pe Antena3.ro

Ce locuri poți să vizitezi în Maramureș dacă mergi de Crăciun sau Revelion în 2024. Cele mai frumoase obiective turistice iarna

Doctorul Mătasă
Plec să mă culc la ora 2 noaptea, dar pe la 3 şi ceva  revin repede, fiindcă lui A.P. îi este foarte rău. Cobor, încercând să-i fac ceva, să-i treacă. Masajele nu au efect, decât cele din punctele de pe partea de sus a labei piciorului. Valeriu Popa e la mare, doctorul Ionescu-Târgovişte e în Italia, doctorul Florin Brătilă nu-i acasă. Îmi aduc aminte că mai există doctorul Mătasă. Faţă de toţi ceilalţi pe care i-am sunat în nopţi din acestea de coşmar şi care întâi au încercat soluţii prin telefon, doctorul Mătasă, cu tot felul lui de a fi, ce poate părea uneori impertinent, ajunge, într-o jumătate de oră la noi şi îi pune ace tatii, deşi îl luasem din somn şi stă departe, prin Drumul Taberei, nemaivorbind de faptul că e 4 dimineaţa. Tata doarme, aproape refăcut, pe la 6 mă mai culc şi eu puţin, înainte de şcoală. Pleacă şi doctorul în zori.

(Continuarea în numărul următor)