Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Viata lui Adrian Paunescu povestita de Andrei Paunescu
23 ianuarie 1987
Dreptul obligatoriu la tacere
A.P. este invitat la spectacolul "Leopoldina Balanuta - Victor Socaciu", de la Teatrul Ion Creanga, manifestare care, dupa cum afirma martorii, a fost cam anosta, cu putine momente de succes exploziv. Victor Socaciu a cantat mai mult din repertoriul vechi, dar a scos strofele tari ("casierii dau autografe, nu bani la artisti" din piesa "Cantec pentru Charlie Chaplin"). In final, cei doi s-au luat de mana, in aplauzele publicului, care nu a aflat, nici in ultima clipa, ca autorul versurilor a 7 sau 8 cantece este prezent si se numeste Adrian Paunescu.
24 ianuarie 1987
Militianul fuge de la locul faptei
Seara, suntem invitatii familiei Alex-Domnita Stefanescu, la restaurantul chinezesc Minerva-Nan Jing, de pe Bulevardul Ana Ipatescu. Dupa cativa metri de la plecarea de acasa (pe jos), A.P. ma trimite inapoi sa iau plasa cu vin, uitata la usa. Nu ne permitem sa luam bautura la pret de local. Ocolesc, pe la Hotelul "Dorobanti", si traversez, drept prin fata unui militian. Nu ma cheama. Ma duc singur la el. Ridica doar un deget. Imi cere actele, dar nu le am la mine. Imi cere, verbal, datele din buletin - adresa si numele, si imi spune sa scot banii (25 de lei). Ii stralucesc ochii. Sunt un copil caruia precis nu-i trece prin cap sa-i ceara si chitanta de la amenda. Doar ca numele il pune pe ganduri si, pentru siguranta, ma intreaba:"Si chiar locuiesti...?" (arata cu mana spre strada noastra). "Da". "Esti fiul lui...?" "Da". Afirm din cap. "Atunci (in timp ce imi intinde banii), te trec cu vederea". "Dar ziceati ca am gresit si ca trebuie sa platesc". "Te rog, ia banii, dar sa nu se mai intample". "Daca am gresit, platesc". "Auzi, tinere, eu vreau sa te trec cu vederea, si cred ca, de fapt, nici nu te-am vazut ca faci ceva rau. Tu ai venit cu banii. I-ai inapoi! (imi pune banii in mana si zice cu voce ferma, indepartandu-se) Buna seara, dar sa nu se mai intample". Un nou militian fugit de la locul faptei. A mai fost unul, la inceputul anilor ’80.
Cariera securistilor trece si prin biografia noastra
Am ajuns la restaurant la timp, pe o cale ocolita, totusi, inaintea lor. Ne-am asezat la masa, aproape de ora inchiderii. A fost si bun, si placut, pentru ca am ramas doar noi, la o masa, si cativa fotbalisti (Goanta si Pistol) la alta, cu barmanul intre ei. Goanta si Pistol au venit sa dea mana cu A.P., sa-l cunoasca. Discutia cu ei a fost de un pronuntat caracter antidinamovist, antistelist, intr-un cuvant, impotriva militarismului si abuzului in fotbal. Cei doi il vor inapoi, la Rapid, pe antrenorul Victor Stanculescu, in locul lui Constantin Cernaianu. O clipa, am crezut ca am scapat de baietii care ne urmaresc permanent, dar ne-am inselat. O data cu noi a venit un tip slab, inalt, cu mustata, insotit de o femeie, cu care s-a asezat drept in spatele lui A.P. Timp de o jumatate de ora, au consumat cate o jumatate de pahar de apa (vorba lui A.P.: "nici lor nu le mai deconteaza asa multe"), ascultand, realmente, si privind continuu spre gurile noastre. Dar, probabil nemultumit ca nu s-a vorbit urat despre regim si despre seful statului, baiatul s-a ridicat si a plecat trist. Cand tata l-a vazut, a spus tare, asa cum a mai facut-o, de altfel, si in alte ocazii: "Se insala cei ce cred ca o sa creasca in grad, turnandu-ma pe mine. Nu stiu, saracii, ca eu am scris si am spus, in public, tot ceea ce am avut important de zis".
Evenimentul ne aduce aminte de o intamplare de prin 1984, cand Nicolae Ceausescu l-a rugat pe A.P. sa nu mai lase sa se cante pe scena Cenaclului "Flacara" cantecele preferate ale lui Adolf Hitler (?!), daca se poate. Totul pornise de la un securist mai prost decat alti colegi ai sai, care fusese trimis la Cenaclul de la Sala Polivalenta din Bucuresti. Acolo, inaintea cantecului in limba ebraica "Shalom alehem" ("Pace tuturor"), A.P. a zis publicului: "Acest superb cantec evreiesc era, fara indoiala, unul din cantecele preferate ale lui Hitler: pace tuturor!" Toata sala a ras si a inteles, numai securistul nu. Tipul s-a dus cu informatia mai sus, vestea ajungand la Nicu Ceausescu si chiar la presedintele republicii, dar nu cum ar fi trebuit, ci asa cum a inteles tembelul, ca, la Cenaclul lui Paunescu, se canta piesele preferate ale lui Hitler. A.P. i-a explicat presedintelui Ceausescu ce se intamplase, de fapt, si a avertizat in legatura cu pericolul transmiterii de informatii percepute de catre idioti. Presedintele a precizat, cu umor, ca, intr-adevar, cei ce informeaza trebuie sa aiba dezvoltat, cat de cat, simtul subtilitatilor.
Continuarea in numarul urmator
Citește pe Antena3.ro
