Jurnalul lui Adrian Păunescu – necesitate, şansă, condamnare (49)

26 februarie 1987
Sfatuitorul optimist
Suna si isi anunta intentia de a ne vizita George Stanca. A.P. gaseste timp pentru aceasta intalnire, in timpul careia G. Stanca ii spune ca viata
nu-i chiar atat de rea, ca n-are sens sa fie dez­na­dajduit. Mesajul de incurajare este purtat de oaspete, in numele lui Ion Zubascu, Florian Pittis, Gil Dobrica si al sau personal.

Disperare
A.P. e nemultumit de poezia 'Amor cubist'. Crede ca ar putea scrie, pe aceeasi muzica, un text mai bun. Nu e convins ca refrenul este exceptional: 'La margini te chem/ sa fugim undeva/ Ca si sufletul meu/ e o mahala'. Imi cere lista de cantece pe care le-am scris impreuna si corecteaza, cateva minute bune, zecile de lucrari. Seara, se apuca de scris amintiri. Il indeamna si pe tataie sa faca la fel. Dar bunicul meu, desi se afla in plin proces de refacere, desi abia a trecut printr-o noapte de cosmar, desi medicii i-au dat de trait numai doua saptamani, in seara asta este ocupat. Se duce in Piata Aviatorilor, s-o vada pe doamna Mona. E o performanta la 71 de ani, dupa ce a suportat o grea interventie chirurgicala. Disperarea ultimei iubiri.

Monument cu porumbei
Dupa ce termina intalnirea cu directorul revistei Ateneu, din Bacau, caruia ii da cateva poze si poezii pentru publicat, A.P. ma invita sa lucram un cantec nou. Ma instalez, cu chitara, in fata canapelei pe care sta intins, si incep sa murmur. Constat ca A.P. e mai atent la stirile de la radio decat la ce cant eu. Nu s-a mai intamplat asa ceva. Maresc ritmul si incep sa improvizez. Iese un cantec ceva mai dur, pe care, probabil, nu-l voi putea canta decat cu trupa, cand o s-o refac. Sesizand noua linie melodica pe care o cant, A.P. revine la ceea ce incepuse, se entuziasmeaza si scrie poezia 'Monument cu porumbei'. In rol de stenografa nu mai e Adela, ci e Viki: 'Ma simt un tandru si bolnav/ Imblanzitor de porumbei /... / Iarasi vii sunt ochii mei/ Monument cu porumbei'. Este cantecul nostru cu numarul 31.
(Nota autorului din 1997: A.P. nu a fost niciodata multumit de versurile acestui cantec, crezand ca muzica este de exceptie, iar libretul mediu. Abia in 1994, scriind poezia 'Suntem aroganti', a considerat ca piesa este definitivata.)

27 februarie 1987
O sedinta de partid istorica la 'Contemporanul'
Cand, constiincios A.P. a inceput sa mearga la redactie la 'Contemporanul', in toamna anului 1985, a fost rugat de conducerea publicatiei sa stea mai mult acasa, sa se odihneasca si sa scrie litera­tu­ra pura. Exista pericolul sa apara 'sindromul Fla­cara' si in linistita redactie, condusa de D.R. Po­pescu, Corneliu Leu si Mircea Herivan. Astazi, A.P. tine neaparat sa participe la sedinta de partid, pentru ca are de spus multe si nu se poate abtine la nesfarsit.

Citește pe Antena3.ro

Anamaria Prodan, în lacrimi după moartea nașului ei, Silviu Prigoană: „Trebuia să ne întâlnim sâmbătă, la masă”

Spre finalul sedintei, care a fost destul de cal­ma, Corneliu Leu ia cuvantul si cere, cu un umor de care nu rade nimeni, sa se treaca in procesul verbal, in mod expres, faptul ca e prezent si A.P., ceea ce constituie un eveniment in viata politica a revistei.
Simtindu-se provocat, tata ii scrie un bilet prietenului Mircea Herivan, in care ii precizeaza ca, intr-adevar, a venit, prin exceptie, la o adunare de partid, tocmai cu scopul de a puncta cateva din problemele existente in redactie, in presa si in societatea romaneasca.

Iata-le:
1. Redactia este mai puternica decat Revista.
2. S-a reusit o deplina deprofesionalizare a gazetariei, prin ocolirea contradictiilor realitatii, prin aplatizare.
3. Exista prea mult provincialism si prea multa disculpare in titlurile de pagina.
4. Lipsesc dezbaterile jurnalistice reale, cu puncte de vedere contradictorii. De ce oportunistii si lasii, daca tot il citeaza pe presedintele Nicolae Ceau­sescu, nu citeaza ceea ce acelasi Nicolae Ceausescu cerea, in 1966, la o intalnire cu intelectualii din Cluj, si anume un spirit deschis in presa, prin batalia argumentelor si gandirea cu propriile capete?
5. Se simte necesitatea unei radicale intoarceri spre valori.
6. Decat sa aleaga citate din Nicolae Ceausescu si sa faca referiri la politica presedintelui, de ce nu sustin ziaristii, prin meserie, nu prin vorbe, spiritul cu care Congresul al IX-lea al PCR a inceput dezghetul antistalinist?
7. Festivismul permanent e jalnic! Vom ajunge sa scoatem si strungurile in strada, ca sa aplaude, in loc sa le lasam sa produca.
8. E nevoie de o publicistica de interventie, patrunsa de un adevarat spirit revolutionar.
9. E necesara prezenta si activizarea natio­nalitatilor, in publicatiile-vitrina ale gazetariei romanesti, cum trebuie sa redevina si 'Contemporanul'. Pentru ca ungurii nu sunt totuna cu Horthy, germanii nu sunt totuna cu Hitler, ci reprezinta forta mondiala numarul 1, in atatea domenii, iar evreii, sarbii, ucrainenii, grecii si celelalte natio­nalitati au viata lor spirituala exceptionala.
10. Tirajul revistei e foarte mic. S-a pus, vreodata, intrebarea ce mai face, totusi, cititorul?
11. Lipsesc dialogurile de anvergura, cu perso­nalitati de anvergura.
12. Rolul fotografiei de calitate in revista ar trebui sa fie imens.
13. Se simte nevoia unui dialog cu lumea, cu publicatii de acelasi profil din strainatate.
14. Din pacate, astazi, asistam la reaparitia stanjenitoare a cenzurii circumstantiale.
15. Cu adevarat, merge foarte bine secretaria­tul de redactie.
16. Trebuie sa facem cultura ca atare, nu ade­ziuni formale!
17. Am putea fi o revista de referinta in Europa, cum 'Contemporanul' a fost: cea mai buna revista culturala romaneasca.
18. Se cere o mai precisa delimitare a rolului forurilor de indrumare.
19. Pentru binele gazetei si al presei romane, e necesara imputinarea temelor tabu...
20. ... care se poate realiza prin revarsarea vietii pur si simplu, in pagini.
21. O revista mare nu se poate face fara prezenta marilor personalitati ale vietii, culturii si stiintei romanesti.
22. Finalmente, care este eficienta scrisului nostru?

A.P. a mai cerut, in afara de cele 22 de puncte de vedere incendiare, sa-i fie dat un alt loc de munca, pentru ca prea s-a oferit sa munceasca la 'Contemporanul' si nu a fost lasat, prea i-au fost refuzate articole, fara explicatii, in vreme ce comozii fie se complac in alcatuirea de materiale tembele, fie au acces la unele teme de interes, care ii sunt interzise lui A.P.