Jurnalul Zilei

A căzut prost – în zi de duminică – Anul Nou în 1989. Zilele lui libere nu sunt decât două – duminică şi luni. Românii îşi revin după petrecere. Ra­dioul şi televiziunea preiau în pro­gram normal ştirile de "des­chidere" – mesajul lui Ceauşescu pentru Noul An, angajamentele oamenilor mun­cii, ziua naţională a Cubei şi Sudanului, aniversarea revoluţiei palestiniene. Nimic public despre urgen­ţele salvării chemate de petrecăreţi, beţii ori scandaluri.

Oficial, România sărbătoreşte in­trarea în noul an în deplină ordine şi disciplină. Se fac planuri de viitor, defalcate după programul partidului, iar în plan personal oamenii muncii îşi "programează" copii şi nepoţi.

Efect de "urări revoluţionare"
Cine nu a ascultat "urările revo­luţionare" adresate de Ceau­şescu la "cumpăna dintre ei" le aude reluate pe tot parcursul zilei de televiziune şi radio. "Tovarăşii şi prietenii" află că, "pe baza realizărilor" de până acum, "privim cu încredere de­pli­nă în realizarea programelor de dezvoltare economico-socială, în victoria socialismului şi comunismului în patria noastră".

"Succese şi mai mari în viaţa şi munca ţării şi oamenilor ei" e lo­zinca lansată de reporteri cu mult înainte de-a fi apărut ziarul. Căci "sarcinile de muncă" sunt transmise "de sus", de la vlădică până la opincă în toate domeniile.

Magul de la Răsărit
Mesaje de Anul Nou au transmis şi ceilalţi conducători ai lumii. Radioul le prezintă sintetic în prima zi a anului, consacrându-le tuturor, laolaltă, aproape aceeaşi durată ca şi mesajului transmis de Ceauşescu. Ca de fiecare dată, or­donarea mesa­jelor străine începe cu Moscova. "Cu prilejul Anului Nou, Mihail Gorbaciov, secretar general al CC al PCUS, a adresat poporului sovietic un mesaj în care a pus în evidenţă rezultatele cu care s-a încheiat anul 1988 în Uniunea Sovietică", se spune în deschi­derea ştirii. "Împreună cu ţările socialiste, cu celelalte popoare ale lumii – îl citează crainicul pe Gorbaciov fără a şti că face un anunţ profetic –, vom acţiona pentru ca omenirea să nu mai fie marcată de «război rece», să păşească într-o nouă pe­rioadă, o perioadă în care resursele materiale şi intelectuale să fie canalizate în întregime în folosul păcii, colaborării şi pro­păşirii omenirii".

Foc continuu
Nu toţi se odihnesc însă în cele două zile declarate libere la nivel naţional. Schimburile de lucru din unităţile zise cu "foc continuu" sunt "la datorie". După spaţiul ce le este acordat, ştirile şi reportajele zilei te lasă să înţelegi c-au fost mai mulţi şi mai importanţi aceştia decât românii care-au petrecut cea mai însemnată sărbătoare a anului. Primii "eroi la locul de muncă" sunt energeticienii. Căci problema consumului şi deficitului energetic e şi prima grijă zilnică a secretarului general. "Disciplină şi ordine desăvârşite, se relatează despre angajaţii de la Hidrocentrala Por­ţile de Fier. Cele 14 hidroagregate din cele două centrale electrice au funcţionat ireproşabil, la întreaga capacitate. Pentru a 4-a oară consecutiv primind înaltul titlu de Erou al Muncii Socialiste, colectivul întreprinderii electrocentrale Por­ţile de Fier a încheiat cel de-al treilea an al cincinalului cu un bilanţ de remarcabile realizări. Eroii muncii au înţe­les în mod comunist răspunderea încre­din­ţată. În sălile turbinelor, la pu­pitrele de co­mandă, în locurile de unde se dirijează navigaţia prin cele două mari ecluze şi atâtea «puncte fierbinţi» ale muncii şi dăruirii comuniste a fost un singur şi frumos răspuns «prezenţi la datorie»".

Doctori, chelneri şi coafeze    
De Sărbători "au răspuns prezent la datorie" toţi miliţienii, chelne­rii şi securiştii. Şi personalul medical. Cu excepţia faptului că aduc pe lume copii, ajutând la îndeplinirea sarci­nilor democratice ale partidului, nici despre doctori presa nu scrie nimic. În primul rând, deoa­rece sunt asoci­aţi cu boala, iar "To­varăşa" (cu excep­ţia "Tova­ră­şului") nu suportă în apro­piere vreun alt bolnav. În al doilea rând, pentru că sunt necinstiţi – iau "mită", după cum spun scrisorile oamenilor muncii. Chiar şi cei de la Spitalul lor, Elias. Acestea erau concluziile de demult ale "Tova­răşului". Când cu răzvrătirea minerilor din Valea Jiului, în ’77, ancheta comanda­tă de partid Securităţii scosese la ivea­lă că nu pe "partid" aveau mine­rii ura, ci pe medici. Spusese Ceauşes­cu atunci, în CPEx-ul "lărgit" cu parti­ciparea primilor-secretari de judeţ: "Au mai rămas medicii şi chelne­rii care pot să facă afaceri, pentru că în rest – la textile, la carne – nu se mai poate face. Şi coafezele la fel. (...) Nu se poate aşa. Aceasta în­seamnă, în fond, că ei se îm­bo­găţesc pe seama muncitorilor şi nu putem admite acest lucru".