Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În februarie 1990, Karoly Kiraly era vicepreşedinte al Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională (CPUN). El se număra, de asemenea, şi printre membrii fondatori ai Uniunii Democrate a Maghiarilor din România (UDMR), înfiinţate încă de la începutul anului 1990.
Se născuse în comuna Târnăveni (jud. Mureş), unde a urmat primele patru clase primare (1939-1943). A muncit de tânăr, ca salahor pe şantierele Luduşului (1943-1944), muncitor necalificat în construcţii (1944), ucenic dulgher în Tg. Mureş (1945). A muncit apoi la Şantierul Salva Vişeu (1948), la Întreprinderile Comunale din Tg. Mureş (septembrie 1948-mai 1949), pe şantierele Canalului Dunăre - Marea Neagră (oct. 1949-oct. 1952). În această perioadă l-a remarcat Gheorghe Gheorghiu Dej, secretarul PMR, pentru abilităţile sale de traducător.
S-a afirmat şi în Uniunea Tineretului Muncitor (UTM), fiind numit secretar al organizaţiei de cartier "Simon Geza" din Tg. Mureş (1948-1949). "N-aveam altă şansă şi nimeni n-avea altă şansă, va spune mai târziu, în 1990, într-un interviu acordat revistei «22». Primii ani ai comunismului păreau pozitivi şi oarecum credeam în ceea ce făceam." Din 1954 a devenit membru de partid. A urcat rapid treptele ierarhiei UTM: prim-secretar al Comitetului raional U.T.M. Buhuşi, prim-secretar al Comitetului regional UTM. Din august 1957 a devenit şi membru supleant al biroului Comitetului regional de partid pentru Regiunea Autonomă Maghiară.
Între anii 1968 şi 1972 a ocupat funcţii de prim-rang la nivel local şi central: prim-secretar al organizaţiei judeţene a PCR din Covasna, instructor teritorial al CC al PCR, membru supleant al Comitetului Politic Executiv al PCR, membru al Consiliului de Stat, vicepreşedinte al Consiliului Naţionalităţilor, deputat în Marea Adunare Naţională.
Începutul deceniului opt l-a găsit pe Kiraly în faţa unei decizii care avea să-i schimbe radical destinul. Tot mai nemulţumit de modul în care regimul de la Bucureşti se raporta la politica minorităţilor, de intensificarea cultului personalităţii lui Ceauşescu, de rigiditatea şi de lipsa de comunicare ce se instaura la nivelul organizaţiilor de partid, Karoly Kiraly a demisionat, la 1 aprilie 1972, din funcţiile pe care le deţinea. "Urma să fiu promovat ca vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri şi atunci demisia mea a venit ca o bombă", şi-a amintit Kiraly ulterior. "Nu le venea să creadă, nici lui (Nicolae Ceauşescu, n.r), nici altora." Întrebat de Ceauşescu ce avea de gând să facă în continuare, Kiraly i-ar fi răspuns: "Tovarăşe Ceauşescu (...), eu, mă cunoaşteţi, nu cer nici un fel de funcţie, fac ceea ce-mi daţi, cu o singură excepţie: activist, nici într-un caz". După momentul critic al demisiei, a ocupat diferite poziţii la conducerea unor unităţi economice: şef de birou la Întreprinderea de Reţele Electrice, preşedinte al Uniunii Judeţene a Cooperaţiei Meşteşugăreşti, director general al Combinatului de Prelucrare a Lemnului, director la Întreprinderea de exploatare a lemnului la Târgu-Mureş.
În anul 1977 a redactat o scrisoare de protest remisă lui Ilie Verdeţ, secretar al Comitetului Central al PCR, responsabil cu probleme economice şi ale minorităţilor. Spre sfârşitul aceluiaşi an, i-a trimis lui Ion Vinţe, vicepreşedinte al Consiliului minorităţilor din Comitetul Central, un nou memoriu de protest.
Anul următor, la 26 ianuarie, când ţara "vibra" de omagii la adresa "Geniului din Carpaţi", "London Time" a publicat o scrisoare deschisă din partea lui Karoly Kiraly. Atunci au început ameninţările directe şi indirecte. "Să ştii că nu putem garanta la Târgu-Mureş integritatea personală", îi comunica însuşi Ilie Verdeţ atunci când Kiraly s-a opus domiciliului forţat la Caransebeş.
A rămas un adversar al regimului Ceauşescu până în ultimul an de comunism. În septembrie 1989, Radio Europa Liberă relua un interviu acordat de Kiraly ziarului maghiar "Nepzadsag". Disidentul milita, printre altele, pentru democratizarea societăţii româneşti şi pentru acordarea de drepturi minorităţii maghiare: "Disputa româno-maghiară trebuie să rămână la toate nivelurile (...) o problemă a drepturilor omului, cu referire la drepturile fundamentale ale omului şi naţionalităţilor", spunea Kiraly gazetarilor maghiari. "În România, transformările democratice trebuie înfăptuite de membrii majorităţii naţionale."
